marți, 28 septembrie 2010

Compartimentul Informatizare


    Sala Internet Copii din cadrul Bibliotecii Municipale ,,Radu Rosetti” Oneşti vă spune ,,Bine aţi venit!” pe pagina dedicată cursurilor de utilizare calculatoare.Dragi părinţi, experienţa ne determină să afirmăm cu toată convingerea că putem atrage copiii să folosească computerul mult mai util decât doar pentru jocuri şi site-uri de socializare.
În acest scop organizăm gratuit cursuri de iniţiere în informatică pentru elevi (clasele I-VIII), contribuind astfel la pregătirea copiilor noştri!
Cursul se bazează pe un program flexibil de învăţare, care să ofere o introducere în lumea complexă a informaticii, conferind abilităţile de bază în utilizarea calculatorului şi cuprinde următoarele teme: utilizarea sistemului de operare Windows, iniţiere în Paint, Word şi Power Point.
                                                                           Pentru înscrieri şi detalii suplimentare, vă rugăm să contactaţi Sala Internet Copii, după programul: luni-joi 8:30-17:00, vineri 7:30-13:30.

Vă aşteptăm cu drag!

luni, 27 septembrie 2010

Expozitie de pictura



PRIMĂRIA MUNICIPIULUI ONEŞTI
Biblioteca Municipală „Radu Rosetti”

organizează

EXPOZIŢIE DE PICTURĂ

IONUŢ SAVIN & FLORENTINA MARIŞ

„DESPRE ÎNGERI”
Vernisată de prof. AUREL STANCIU, artist plastic

Vernisajul va avea loc

JOI, 30 septembrie 2010, ora 1700

INTRAREA LIBERĂ









PROGRAMUL ACTIVITĂŢILOR CULTURALE PENTRU LUNA OCTOMBRIE


DATA
EVENIMENTUL
TEMA
ARTISTUL
LOCUL
DESFĂŞURĂRII
01 -0 7
Expoziţie de carte
PAUL GOMA
n. 2 octombrie 1935
75 de ani de viaţă
Sala de lectură adulţi
01 - 15
Expoziţie de carte
EUSEBIU CAMILAR
7 oct. 1910 -27 aug. 1965
100 de ani de la naştere
Sala de lectură copii
01 – 29
Expoziţie de carte
MARIA, REGINĂ A ROMÂNIEI
  29 oct.1875 – 18 iulie 1938
135 de ani de la naştere
Secţia adulţi
01 - 29
Expoziţie de carte
5 OCTOMBRIE -
ZIUA MONDIALĂ A
EDUCATORULUI
(/ PROFESORULUI )
Filiala ,,Cosânzeana”
06, 13, 20
ora 17:00
Videoproiecţie pe teme turistice
Clubul de Ecologie şi Turism Montan ,,ŞANDRU”
preşedinte Gheorghe Istrate
Spaţiul multifuncţional
07
ora 17:00
Spectacol literar- muzical-coregrafic
TRUPA DE TEATRU ,,ALFA”
Îndrumător: bibliotecar
 Nicoleta Sălbatecu
Aula bibliotecii
07, 14, 21, 28
ora 16:00
Audiţii muzicale explicate şi comentate
Prof. Laurenţiu Caitar
Clubul Elevilor Oneşti
Aula bibliotecii
08 - 29
Expoziţie de carte
9 OCTOMBRIE -
ZIUA HOLOCAUSTULUI
Sala de lectură adulţi
18 – 29
Expoziţie de carte
31 OCTOMBRIE -
ZIUA INTERNAŢIONALĂ A MĂRII NEGRE
Sala de lectură copii
20
ora 17:00
Videoproiecţie pe teme turistice
HAI-HUI PRIN MUNŢI
prof. Marelena şi Radu Puşcarciuc
Aula bibliotecii
27
ora 17:00
Festivitate la a XVIII-a aniversare
C. E.T. M. ,,ŞANDRU”
preşedinte Gheorghe Istrate
Aula bibliotecii
28
ora 15:00
Atelier de origami
inst. Monica Rusu,
inst. Liliana Şandor,
prof. Gabriela Oprea
Proiecte culturale
28
ora 16:00
Festivitate de premiere

Lansare de carte
 CONCURSUL NAŢIONAL DE PROZĂ SCURTĂ
,,RADU ROSETTI”
ediţia a XII-a
GH. IZBĂŞESCU,
Un pumnal sub cămaşă
Aula bibliotecii

Cartile lui Jules Verne

Deşi rubrica propune o carte, este greu să mă opresc la un titlu.
Când spui Jules Verne, nu poţi aminti un titlu  fără să aminteşti opera se vastă.
Foarte multe din titlurile scrise de el, s-au născut din pasiunea sa pentru călătorii. 
Jules Verne s-a născut în Franţa şi a trăit între anii 1828-1905.Prozator şi clasic al literaturii universale de anticipaţie, a redat în opera sa, călătoria pe care tatăl său l-a împiedicat să o întreprindă la vârsta de 11 ani când a vrut să se îmbarce pe o navă pentru a ajunge în India.Prins de părintele său îşi promite solemn:"Nu voi călători decât in vis".
Acest lucru se materializează în cele 60 de romane pe care le-a grupat în ciclul "Călătorii extraordinare".
Pentru a le scrie a petrecut multe ore în bibliotecile din Paris,studiind geologia, ingineria şi astronomia.A rămas, potrivit statisticilor UNESCO, cel mai tradus scriitor de romane.
Aş dori să mă opresc, totuşi, la un titlu: "O călătorie spre centrul Pământului",roman apărut în anul 1864.
Eroul, domnul Liedebrock, credea că există tuburi vulcanice ce duc spre centrul Pământului.Pleacă din Islanda prin vulcanul din vârful Snefels.
Pe parcursul acţiunii , eroul, trăieşte diverse aventuri, întâlneşte creaturi preistorice, ajungând în final la suprafaţă prin sudul Italiei.
      Diferenţa fundamentală dintre "O călătorie spre centrul Pământului" şi celelalte romane ale sale este că acesta,rămâne din punct de vedere ştiinţific pură ficţiune,din moment ce teoriile sale despre centrul Pământului se dovedesc a fi greşite.
Cu toate acestea, Jules Verne, a încercat să educe publicul cu privire la diferitele ere preistorice.
      În majoritatea cărţilor sale, "a prevestit" apariţia multor tehnologii moderne care în perioada vieţii sale  erau doar vise. Printre acestea se numără: telefonul, zborul pe lună, construcţia zgârie-norilor, apariţia calculatoarelor.
     Cărţile sale  ocupă un loc important în rafturile Secţiei pentru copii, circa 44 de titluri din care amintesc doar câteva: "Insula misterioasă"
                                        "Raza verde"
                                        "Satul aerian"
                                        "Doi ani de vacanţă"
                                        "Căpitan la cinsprezece ani"
                                        "Castelul din Carpaţi"
                                        "Minunatul Orinoco"
                                        "Întâmplări neobişnuite". 
Desigur, lista ar putea continua.
       Cu speranţa că v-am stârnit interesul pentru scrierile lui Jules Verne,celor care nu l-au citit încă, şi, am reamintit celor maturi cărţile copilăriei, vă aşteptăm să vă întâlniţi cu eroii curajoşi şi aventurieri care fac eforturi pentru a cunoaşte noi teritorii ,a descoperi şi explora.
Închei cu o mărturisire a lui Jules Verne care nu mai are nevoie de nici un comentariu:
"Mi-am propus întotdeauna, să nu las să-mi scape nici o pagină, nici o frază pe care să n-o poată citi copiii pentru care am scris şi pe care îi iubesc"
   Îi răsplătiţi iubirea copii,dacă-i veţi citi cărţile!

Bibliotecar,
Rodica Zaharia

miercuri, 22 septembrie 2010

INVITAŢIE LA BIBLIOTECĂ: Recital de pian la 4 mâini în cadrul "Zilelor Culturii Călinesciene"

     În perioada 24-26 septembrie 2010 se va desfăşura la Oneşti cea de a XLII-a ediţie a ,,Zilelor Culturii Călinesciene”, la care sunt aşteptaţi scriitori şi critici literari şi de artă, artişti plastici şi alţi oameni de cultură din ţară.
Organizat de Fundaţia Naţională ,,George Călinescu” prin preşedintele său, scriitorul Constantin Th. Ciobanu, evenimentul va debuta vineri, la orele 10, la galeriile fundaţiei oneştene, cu vizitarea expoziţiei permanente ,,Univers călinescian”, cu repere publicistice şi cu panoramic editorial la care s-au anunţat numeroşi participanţi.
Tot vineri, de la orele 18, la Biblioteca Municipală ,,Radu Rosetti” este programată festivitatea de deschidere a manifestării, urmată de decernarea Premiilor ,,Zilele Culturii Călinesciene”.
În programul primei seri, la orele 19:30, Biblioteca Municipală ,,Radu Rosetti” vă propune un RECITAL DE PIAN LA 4 MÂINI interpretat de ansamblul DUO CAPRICCIO.
Din acest duet fac parte talentatele pianiste Mihaela Spiridon şi Ozana Kalmuski-Zarea, cunoscute şi aplaudate de publicul meloman oneştean în alte concerte admirabile susţinute la bibliotecă începând din 2002 şi până în prezent.
Concertul de vineri seara este dedicat bicentenarului naşterii compozitorului polonez Frederic Chopin, conţinând mazurci şi valsuri, dar şi variaţiuni pe o temă de Moore, ,,Carnaval la Veneţia”.
Intrarea publicului este şi de această dată liberă, ca la toate celelalte evenimente culturale organizate de bibliotecă.

Manifestările din cadrul ,,Zilelor Culturii Călinesciene” vor continua sâmbătă, cu începere de la orele 10 (la bibliotecă) şi de la orele 17 (la Şcoala cu cl. I-VIII ,,G.Călinescu”), încheindu-se duminică, prin recitalul liric ,,Poetul în cetate”.

Vă aşteptăm cu drag!


Elena Şerbu – şef serviciu Relaţii cu publicul

luni, 20 septembrie 2010

ANBPR - întâlnire profesională la Bacău

În intervalul 06-08 septembrie 2010, Asociaţia Naţională a Bibliotecarilor şi Bibliotecilor Publice din România – ANBPR şi Biblioteca Judeţeană „Costache Sturdza” din Bacău au fost amfitrionii celei de a doua cafenele regionale a Asociaţiei din acest an.
Această ediţie a Cafenelei a adus împreună reprezentanţi ai bibliotecilor din Regiunea de Dezvoltare Nord-Est, adică din judeţele Bacău, Botoşani, Iaşi, Neamţ, Suceava şi Vaslui.
Aşa cum a declarat Dragoş Adrian Neagu, Prim-Vicepreşedinte al ANBPR „Conceptul de Cafenea Profesională presupune dezbateri tematice în grupuri mici. Recurgând la acest format mai puţin convenţional, avem posibilitatea să punem întrebări, să avansăm ipoteze şi, în final, să identificăm soluţii. Pe baza opiniilor exprimate de participanţi, vom declina, ulterior, strategii şi planuri de acţiune, pe care Asociaţia le va pune în aplicare. Toate acestea cu directa implicare a membrilor”.
Astfel, s-au pus în discuţie probleme ce vizează dezvoltarea organizaţională, fiind propuse patru mari teme :
  • Cum credeţi că ar trebui să vă ajute Asociaţia pe dumneavoastră ca membri ?

  • Dumneavoastră cum sunteţi dispuşi să vă implicaţi în activităţile Asociaţiei ?

  • Care sunt nevoile de dezvoltare profesională ale membrilor ?

  • Comunicarea cu şi între membri : cum ?
S-au creat opt ateliere de lucru la care au participat, prin rotaţie, toţi cei prezenţi. Discuţiile au fost libere, incitante, fiecare participant având ocazia să-şi exprime opinia. Cred că sunt în asentimentul tuturor membrilor participanţi atunci când afirm că este necesară continuarea acestui mod de lucru şi a acestui tip de dialog ! La finalul întâlnirii, problemele sesizate, propunerile, solicitările, criticile, aşteptările şi temerile au fost centralizate şi selectate, acestea urmând să facă obiectul de lucru al Biroului executiv în dezvoltarea organizaţională.
Întrunirea profesională pentru zona de Nord-Est a fost urmată pe 7 si 8 septembrie de un training de management al Filialelor, destinat preşedinţilor şi vice-preşedinţilor Filialelor ANBPR şi în care pe parcursul a două zile dense s-au dezbătut problemele identificate anterior dar si altele care au drept scop obţinerea personalităţii juridice pentru ANBPR si filialele acesteia, noi proiecte privind fructificarea granturilor IREX si altele.
 Este minunată sinceritatea cu care s-au discutat problemele din cadrul Asociaţiei pentru că, doar astfel pot fi găsite soluţii viabile care pot duce la clădirea unei structuri puternice, de tip occidental, cu servicii şi oameni pregatiţi la nivelul mileniului trei !
Pe parcursul celor trei zile s-au exprimat pe rând evaluări obiective ale situaţiilor, critici, îndoieli, temeri, aşteptări...
Nu sunt o persoană nehotărâtă, însă am purtat concomitent sau pe rând, în funcţie de situaţie, fiecare dintre pălăriuţele gânditoare ale lui Bono... Cea albă, cea verde, cea galbenă, cea albastră, cea neagră, cea roşie, cea neagră....cea galbenă...cea verde... Şi totuşi, parcă cea galbenă se apropie mai mult de starea mea de spirit actuală... şi parcă se asortează mai mult “costumului” îmbracat ...
... Pentru că eu cred că Asociaţia ne poate ajuta să devenim mai puternici şi ÎMPREUNĂ putem face Asociaţia mai puternică ! Viitorul va demonstra, sper, justeţea acestei afirmaţii !

bibliotecar
Mihaela Grigoraş

GHIDUL VRĂJITORULUI - Allan Zolla, Kronzek  şi Elizabeth Kronzek

Cine nu a visat măcar odată să zboare pe o coadă de mătură, să devină invizibil, să facă o mică vrajă care să transforme lucrurile din jurul său?
Desigur, copiii, sunt fascinaţi de magie.
De aceea m-am gândit că ar fi minunat ca cei care sunt interesaţi de acest subiect, să răsfoiască  această carte.
Este foarte accesibilă celor tineri şi încearcă să răspundă întrebărilor legate de acest subiect. Îi poartă pe copii în universul magic al vrăjitorilor, explicându-le istoria precisă a fiecărui animal, piatră sau plantă legendară care sunt nelipsite din arsenalul magicianului -vrăjitor, învăţându-i că puterea acestuia stă în cuvintele pe care le rosteşte.
Istoricul amuletelor, deochiului, blestemelor, chiromanţiei, alături de povestea unor vrăjitori vestiţi este o lectură plăcută.
Cititorii se pot bucura de ilustraţii extrase din cărţi de specialitate şi enciclopedii.
       "Ghidul vrăjitorului" a apărut în urma întrebărilor pe care autorii le-au pus fanilor lui Harry Potter privind subiectele de care aceştia ar fi interesaţi.
Unii au vrut să ştie despre blesteme, farmece, vrăji. Alţii doreau să afle despre Bongi, Pălării Roşii sau care este diferenţa dintre cotoroanţe şi vrăjitoare.
       Dragi copii,această carte, nu este doar o altă carte despre vrăji şi magie. Este un îndrumar către lumea magică a a lui Harry Potter.
Istoria credinţelor fiind foarte vastă autorii au fost nevoiţi  să lase deoparte bogatele tradiţii ale magiei şi mitologiei din China, India, Japonia, Africa şi Australia şi s-au limitat doar la legendele legate de lumea lui Harry Potter.
Practicile predate la Hogwarts sunt tradiţii magige din Grecia şi Roma, imperii antice din Orientul Mijlociu.
       Subiectele multiple pe care le abordează autorii multe au şi o explicaţie ştiinţifică.
M-aş opri la un fenomen numit "Inelul zânelor".
Zânele, fiinţe magice,dansează la miezul nopţilor cu lună plină.Locul unde ele dansează rămâne marcat cu forma unui cerc, iar cine va fi prins în acel loc va dansa până la epuizare, dacă, nu există cineva care să-l tragă din acel loc vrăjit.
Acele inele chiar există, apărând de obicei după ploi torenţiale. Pot varia ca diametru de la câţiva centimetri la  60 de metri. Oamenii de ştiinţă insistă că sunt provocate de o ciupercă cunoscută sub numele de Basidomicetes şi nu de zâne.
   Puteţi afla mai multe despre bagheta magică şi covorul zburător.
   Cât este ştiinţă şi cât este magie veţi descoperi singuri!

bibliotecar
Rodica Zaharia

POVEŞTILE BUNICII de George Sand

O carte care se prezintă singură, scrisă cu sensibilitate de George Sand, pe numele său adevărat Amandine-Aurore-Lucille Dupin.
Crescută la ţară, de bunica din partea mamei, a avut ocazia  să asculte multe dintre poveştile populare care circulau în acea vreme.
Spre sfârşitul vieţii se întoarce la minunatele  poveşti ale copilăriei. Se stabileşte în vechea casă a bunicii şi-şi petrece timpul istorisindu-le nepoatelor şi copiilor muncitorilor din zonă, cele mai frumoase poveşti pe care le auzise sau le crease.
O parte din acestea, au apărut în volumul "Poveştile bunicii".
În acest volum autoarea propune copiilor şi bunicilor patru poveşti.
   "Ce spun florile?"este o plăcută incursiune în lumea florilor. De fapt este o frumoasă legendă a Zefirului, fiul Furtunii. Deşi are părinţi puternici care pot distruge prin forţă, rămâne un bun prieten al florilor şi dătător de viaţă.
Va fi binecuvântat de Zâna bună, pentru că a dovedit că este bun şi milos. Rămâne un exemplu bun pentru oameni, căci, aceştia vor încerca de cele mai multe ori , să dobândească totul prin forţă, lacomi să adune toate bogăţiile de pe pământ.
Mila şi respectul, sunt calităţile care au făcut ca acesta să fie binecuvântat de oameni şi cântat de poeţi.
   "Toporişca din piatră roşie" este povestea unei bucăţi de cornalină care a trăit prin destinul a diverşi stăpâni vreme de generaţii.
   "Câinele" este povestea domnului Câine, un om deosebit de blând. El le povesteşte copiilor cum e să fii câine, o viaţă pe care acesta a avut-o anterior.
Fără îndoială, vedeta cărţii este povestea "Aripile curajului". Aflăm despre  lupta cu viaţa, a unui băieţel şchiop şi sărac care dorea să devină marinar.
Poveştile rămân hrana sufletului de când le auzim prima dată şi până când avem dăruirea de a le transmite mai departe.
Citiţi-le şi voi cu aceiaşi dragoste cu care v-au fost scrise!

bibliotecar
Rodica Zaharia

vineri, 17 septembrie 2010

Tweety te invită la bibliotecă

A devenit deja o tradiţie ca Secţia de împrumut copii să desfăşoare pe durata anului şcolar un concurs de lectură.
Suntem deja la cea de-a IV-a ediţie iar anul acesta gazda este poznaşul puişor Tweety.
Pentru cei care nu ştiu, dar şi pentru cei care ştiu, reamintim titlurile concursurilor precedente:
“Pomul cunoaşterii”
“Mica Sirenă”
“101 Dalmaţieni”
“Tweety la bibliotecă” este noul concurs şi se desfăşoară pe perioada 13.09.2010 – 15.06.2011.
Cei mai harnici cititori vor fi premiaţi şi de această dată cu diplome şi cărţi.
Vă aşteptăm să vă inscrieţi!

Sala de lectură pentru copii continuă concursul “Lecţii la bibliotecă”.

Vino şi roagă-le pe doamnele bibliotecare să-ţi lipească un ghiozdănel cu numele tău pe panou!

Şi anul acesta poţi primi ajutor competent la pregătirea temelor din partea personalului din bibliotecă.

Mângâieri străine

Am terminat de citit de curând cartea lui Ian McEwan, "Mângâieri străine" şi m-am hotărât să v-o recomand pentru tehnica strălucită cu care a fost scrisă, e un roman care te acaparează total de la prima pagină până la ultima şi în mod sigur cei care îl vor citi, vor dori să mai citească şi alte cărţi de acelaşi autor.
Trebuie să amintesc pe scurt că Ian McEwan este unul dintre cei mai mari scriitori britanici contemporani, că a fost definit de critică drept "magician macabru" al ficţiunii literare deoarece în toate romanele explorează latura întunecată a minţii umane şi de aceea naraţiunile sale sunt stăpânite de un aer nefast, efectul obţinut fiind unul de sporire a interesului cititorului pentru deznodământ. Multe dintre romanele sale au fost ecranizate, este şi cazul celui pe care îl prezint astăzi , şi poate vă amintiţi de Atonement, filmul făcut după romanul cu acelaşi titlu (Ispăşire, în româneşte ), favoritul premiilor cinematografice din 2008.
"Mângâieri străine" e admirabil scrisă, autorul ştie să te ţină prins în povestea sa, are un talent fantastic de a amâna fără să agaseze ori să pună răbdarea cititorului la încercare, punctul culminant . Stilul cinematografic al lui Ian McEwan îi dă cititorului posibilitatea unei reprezentări foarte vii a personajelor, decorului, subiectului, şi îl ţine implicat şi interesat de-a lungul întregii naraţiuni. Ceea ce mi-a reţinut atenţia în romanele lui McEwan este predilecţia pe care o are pentru personaje instabile psihic, personaje aflate cumva pe muchia dintre nebunie şi normalitate. Este foarte interesant modul în care le creează, pornind de la simple mărturisiri, de la gesturi care trec brusc graniţa dintre curtoazie spre hărţuire. Hărţuirea în romanele lui McEwan este abordată din mai multe unghiuri, este o temă la care se întoarce frecvent şi ştie să traseze cu o subtilitate remarcabilă transformarea victimei în agresor.
"Mângâieri străine" este scrisă de un virtuoz al tensiunii dramatice. Romanul debutează cu prezentarea unui cuplu din Marea Britanie, un domn şi o doamnă tineri încă, aflat în vacanţă, un cuplu aparent obişnuit, plictisit şi oarecum plictisitor. Oraşul în care cei doi îşi petrec vacanţa este prezentat destul de amănunţit fără însă a i se preciza cu exactitate numele, critica a vorbit despre o posibilă Veneţie, cert este că oraşul devine treptat el însuşi un personaj care crează tensiune, conflicte, cu străzile sale întortocheate, cu mulţimea de turişti, străbătut de canale pe care bărcile alunecă misterios, el nu rămâne doar martor pasiv la evenimente, ci pândeşte parcă momentul potrivit pentru a întinde o nouă capcană cuplului. Totul începe să se precipite când, în vacanţa mai curând monotonă a celor doi, apare un personaj curios, Robert, un individ excentric, suspect de amabil. Ce se întâmplă o dată cu apariţia acestui personaj enigmatic vă las să descoperiţi singuri citind romanul "Mângâieri străine" pe care-l găsiţi, desigur, la Biblioteca Municipală "Radu Rosetti". Vă aşteptăm cât mai curând !

bibliotecar
Nicoleta Sălbatecu

joi, 16 septembrie 2010

Sună clopoţelul

Am dat un refreche si începând cu data de 15 septembrie 2010 va suna clopoţelul la Sala de Internet adulţi unde veţi avea posibilitatea să navigaţi pe internet accesând noile calculatoare furnizate de către Fundaţia Bill şi Melinda Gates ce au făcut obiectul programului Biblionet.


Va asteptam!

 luni – joi : 08.00 – 17.00

      vineri : 07.30 – 13.30

marți, 14 septembrie 2010

Împrumutul interbibliotecar = oferta extinsă a bibliotecii noastre


Din dorinţa de a vedea utilizatorii plecând mulţumiţi de la noi, acum 2 ani am început să ne ocupăm şi de împrumut interbibliotecar astfel asigurându-le accesul la colecţiie bibliotecilor judeţene şi universitare.
Buna colaborare şi solidaritatea de breaslă au făcut ca în acest an să avem deja peste 120 de împrumuturi onorate, care au stat la baza elaborării unor lucrări de licenţă, master şi doctorat de către utilizatorii noştri.
Documentele se împrumută prin intermediul şi în condiţiile Sălii de lectură adulţi.

joi, 9 septembrie 2010

Expoziţie ecumenică de pictură

Miercuri, 8 septembrie 2010, la orele 17, a avut loc vernisajul Expoziţiei ecumenice de icoane
,,Maria, regina unităţii”
 în Spaţiul expoziţional al bibliotecii.


Artista oneşteană Carmen Taulescu, autoarea lucrărilor, a fost prezentată publicului participant de Elena Şerbu, şef serviciu Relaţii cu publicul şi de către pictorul Ionuţ Savin, cunoscut din numeroasele sale expoziţii personale şi colective, ca şi din activitatea didactică. În intervenţia sa, criticul de artă Florentina Mariş a făcut câteva precizări legate de evoluţia istorică a icoanei.

Absolventă a Facultăţii de Industrializarea Lemnului şi a Şcolii Populare de Artă din Braşov – Secţia Grafică în 1989, Carmen Taulescu şi-a continuat studiile la Facultatea de Arte plastice, decorative şi design, secţia Pedagogie, a Universităţii de arte ,,George Enescu” din Iaşi, absolvind-o în 2010.

Fişa de creaţie a artistei include expoziţii personale şi colective la Iaşi, Braşov şi Oneşti, unde a fost prezentă în spaţiile bibliotecii în 2005, 2006, 2007, 2008, 2009 şi, iată, şi în 2010, în ziua de mare sărbătoare creştină a Sfintei Fecioare Maria.

În confesiunile sale de artist, Carmen Taulescu mărturiseşte:

,,Religiozitatea care m-a însoţit toată viaţa şi credinţa mea că omul este creat după chipul lui Dumnezeu m-au făcut ca dintre toate temele posibile să abordez cel mai des portretul. Portretul este poarta de intrare în sufletul unui om. Sfinţii sunt pentru mine prietenii mei. Am desenat de multe ori chipul Domnului Iisus, al Maicii Domnului, al Sfintei Paraschiva, al Sfântului Ieremia, al Sfântului Anton, al Sfântului Francisc etc. În centrul acestor icoane, portrete de sfinţi, se află creatoarea lor: Maica Domnului.”

Vă invităm să urmăriţi reflectarea acestor idei în exponatele care aşteaptă să fie descoperite şi re-create de fiecare privitor, până în data de 29 septembrie a.c.




Şef serviciu Relaţii cu publicul
  Elena Şerbu

BIBLIONET

Începând cu data de 07 septembrie 2010 programul BIBLIONET, implementat în România de către Fundaţia Bill şi Melinda Gates prin intermediul IREX România şi cu suportul ANBPR, a oferit posibilitatea bibliotecii noastre să intre în posesia a 10 PC-uri noi care au dotat sala de internet adulţi. Acestea împreuna cu celelalte echipamente audio-video furnizate vor uşura accesul public la informaţii şi la serviciile bibliotecii.

miercuri, 8 septembrie 2010



Pentru că este sfârşitul verii şi vacanţa se apropie de sfârşit, m-am oprit la o carte în ton cu vremea şi cu o anumită stare de melancolie, legată de zilele de vară care s-au scurs: "Cum mi-am petrecut vacanţa de vară " a lui T.O.Bobe, un scriitor român pe cât de talentat pe atât de greu de catalogat.
Există cărţi scrise într-un stil atât de autentic, încât atunci când încerci să vorbeşti despre ele, te trezeşti reproducând pasaje din text, pentru că ai brusc sentimentul că este cel mai la îndemână şi de departe cel mai convingător lucru pe care îl poţi face atunci când doreşti să le recomanzi cuiva.
Este vorba despre scriitorii la care originalitatea ideilor şi oralitatea stilului constituie elementele-cheie ale succesului de care se bucură. Cartea lui T.O. Bobe mi-a amintit de aventurile lui Tom Sawyer, ale baronului Munchausen, dar şi de filmele lui Tarantino. Cum spunea o colegă, sintetizând perfect esenţialul cărţii, reprezintarea plastică a acestui volum ar fi o lucrare în care arta naivă s-ar îmbina cu suprarealismul.
Este fabuloasă, grotescă, teribilă, este o carte care incită, intrigă, care te provoacă, care uneori te face să te zgâlţâi de râs, alteori să râmâi oarecum gură-cască. Este, iar asta trebuia spus poate de la bun început, o carte pe care nu o poate savura pe deplin decât adultul care a păstrat ceva din sufletul unui copil. Pentru cel care nu reuşeşte să se dezbrace de "adultismele" de zi cu zi, probabil lectura nu va fi una memorabilă.
Cartea este scrisă în întregime ca de mâna unui băieţel de zece ani. Luca, protagonistul romanului, este un băieţel care trece în clasa a patra şi îşi pregăteşte compunerea pentru începutul anului şcolar: "Cum mi-am petrecut vacanţa de vară ". Doar că nu aşteaptă să înceapă şcoala şi să primească tema, ci se apucă de scris imediat ce începe vacanţa, povestind faptele pe măsură ce se întâmplă, ca să nu le uite, de unde şi avalanşa de amănunte şi observaţii personale minuţios notate, cu care este presărată compunerea. Scris cu voite greşeli de ortografie, cu exprimări anevoioase, plin de bâlbe şi cacofonii, inserând în vocabularul firesc al vârstei expresii decupate evident din lexicul celor mari, romanul te pune în faţa unei minţi de copil care ar şoca orice adult cumsecade ( de aceea spuneam că e necesar să renunţi un pic la rolul de adult ).
Cu cât citeşti mai mult, cu atât este mai greu să delimitezi elementele reale de fantasmagoriile băiatului. De la întâmplări relativ banale, jocuri copilăreşti şi pozne inerente vârstei, Luca ajunge să povestească scene desprinse parcă din filmele de groază ori de science fiction. Avem criminali, traficanţi de droguri, terorişti, extratereştrii, micul narator pare a trăi într-o zi cât trăiesc alţii într-o viaţă.
În concluzie, dacă veţi citi romanul, va fi cu siguranţă o experienţă unică. Ceva care nu va semăna deloc cu nimic din ce aţi citit până acum. Iată un exemplu în acest sens :
"Când a intrat în casă şi a văzut-o mama a întrebat-o :
Cea-i aici ?
Şi a arătat la buric iar Kiti i-a explicat că şi-a pus ieri un inel ca să fie mai sexi şi ca să se răzbune pe tanti Nela că n-a lăsat-o cu buricul la înmormântare. Pe urmă mama i-a lăsat pe masa din bucătărie un pachet cu copane de pui să mi le încălzească mai pe la 1 şi a plecat spunându-i:
Mănăncă şi tu căci toată lumea mi le-a lăudat alaltăieri.
Adică copanele. Iar pe urmă a deschis iar repede uşa înapoi pentru că era întârziată şi a zis:
Ai grijă de el să nu se apropie Costel să-i facă cine ştie ce.
Dar Kiti nu ştia cine este Costel şi nici nu se gândea ce săm-i facă, aşa că după ce a plecat mama m-a întrebat pe mine şi a trebuit să-i explic că este un criminal mare de tot, de aproape 2 metri şi cu muşchi la mână care ştie karate."
Şi iată şi o meditaţie darwinistă :
" Covorul de frunze este foarte folositor pentru natură deoarece după ce au căzut pe pământ frunzele încep să putrezească şi să intre în pământ iar în felul acesta pământul are îngrăşăminte naturale chiar dacă nu trece pe acolo nici un cal. De aceea este bine să lăsăm frunzele să stea pe unde au căzut pe acolo pe unde au căzut ele şi să nu le strângem ca să le dăm foc decât dacă au venit mai pe ciment. Dar nici aşa nu este bine deoarece suntem copiii şi cine ştie ce mai poate să se întâmple. Aşa că până la urmă tot mai bine este să le laşi pe unde au căzut căci totuşi cele mai multe sunt pe pământ şi acolo mai vin şi altele după aceea care se pun pe câte o păsărică care a murit şi care este şi ea bună de îngrăşământ ca şi strămoşiii noştri care au murit în bătăliii şi au rămas pe câmp iar de aceea noi avem un pământ aşa de gras şi de bun pe care cresc: grâu, porumb, orz, ovăz, secară şi alte plante. Căci dacă şi pe ei era cineva ca să îi adune şi să le dea foc atunci rămânea decât deşert ca în Sahara unde nu creşte nimic şi este foarte cald de te frige nisipul la tălpi şi nici nu poţi să mergi decât cu cămila."
...Savoare şi stil!


bibliotecar Nicoleta Sălbatecu

"Armonie şi culoare dincolo de gratii"



Expoziţia din holul central al bibliotecii cuprinde lucrări realizate de către persoane private de libertate de la penitenciarele din regiunea N-E : Centrul de Reeducare Tg. Ocna, Penitenciarul Spital Tg. Ocna, Penitenciarul Iaşi, Penitenciarul Botoşani, Penitenciarul Vaslui, Penitenciarul Bacău.
Mâini care în mod normal pot da fiori au creat culori şi forme prin care exprimă laolaltă emoţie, traume, mântuire, obsesii.




bibliotecar Doina Lili Bălcănaşu

joi, 2 septembrie 2010



Azi vreau să vă prezint o carte cu adevărat specială. Este vorba despre romanul Florinei Ilis, "Cinci nori coloraţi pe cerul de răsărit".
Cartea se concentrează în jurul a cinci personaje aflate în căutarea Japoniei, dar mai ales în căutarea propriei identităţi în interiorul societăţii japoneze contemporane, unde tehnologia avansată coexistă cu o serie de ritualuri străvechi, toate acestea adâncind la fiecare pas misterul cunoaşterii de sine.
Personajul central e Darie, un român care, aflat în Japonia de câţiva ani, lucrează la o importantă firmă, în domeniul roboticii. Dacă în debutul romanului îl găsim complet sedus de tehnologia japoneză – "Japonia reprezintă pentru mine oceanul numit casă. În România, fără avantajele tehnologice de aici aş fi ca un peşte pe uscat ", el ajunge treptat să devină un pasionat căutător al frumuseţii. Frumuseţe pe care îşi doreşte să o poată descrie, să o recreeze. Are revelaţia faptului că frumuseţea are ceva metafizic, inuman. Înţelege şi că resortul principal al tuturor splendorilor Japoniei este sufletul japonez şi că nu se pot inventa roboţi pentru detectarea frumuseţii.
Deosebit de interesantă este şi meditaţia lui Darie asupra "omului soft" al zilelor noastre. Omul care ajunge să prefere să se vizioneze decât să trăiască, să se identifice sau să se reinventeze într-o existenţă virtuală, care se poate (oare?) substitui celei autentice. Concluzia la care ajunge acesta e că "realitatea nu mai prezintă interes pentru nimeni".
Romanul poate fi privit ca un roman poliţist. Cu o presupusă crimă, investigaţii, interogatoriu, urmăriri şi aşa mai departe. Poate fi privit şi ca un roman de dragoste. Un clasic triunghi amoros care se complică, devenind de-a dreptul pătrat, pe măsură ce Darie se simte din ce în ce mai atras de frumoasa soţie japoneză a şefului său, dar se lasă sedus şi de amanta româncă a acestuia, în timp ce iubirea rupe orice barieră morală, prejudecată ori constrângere socială.
Fie că este vorba despre scenele erotice, nu puţine la număr, care transcend sexualitatea şi ţintesc către o uniune trup-suflet demnă de filosofia zen, fie că este vorba de descrierea unui ritual de seppuku, Florina Ilis are un stil expresiv, original şi un fin simţ al umorului care te cuceresc îndată.
Aşadar, "Cinci nori coloraţi pe cerul de răsărit " - un roman până la ultima pagină surprinzător şi sensibil, pe care nu-l poţi lăsa din mână.

bibliotecar
Nicoleta Sălbatecu

miercuri, 1 septembrie 2010

Ştiţi ce-am făcut astă vară ? Atelierul de pictură




Ei bine, haideţi să vă spunem noi câte lucruri frumoase s-au petrecut vara asta la bibliotecă ! Atelierul de pictură a adunat zeci de copii dornici să ne arate câte poveşti în culori ştiu să spună mâinile lor! Au desenat cu mare bucurie: curcubee, pentru că ştim cu toţii că undeva dincolo de curcubeu este ţinutul unde toate visele devin realitate, castele cu prinţese din pistrui multicolori, oraşul lor preferat noaptea – şi nu cred că surprinde pe nimeni să afle că deseori oraşele lor preferate au fost Londra ori Paris şi nu Oneştiul... Le-a făcut o plăcere deosebită să picteze icoane pe sticlă ori să realizeze colaje cu tentă postomodernistă. Iar noi nu ne-am mai săturat privindu-i...
Cei mai mari dintre ei au făcut lucruri diferite, dar la fel de interesante. Icoanele le-au făcut pe hârtie, preferând-o sticlei, care i-a sedus pe cei mici, unii dintre ei au preferat grafica în locul acuarelei. Mai apoi au încercat mici pasteluri ori s-au ocupat puţin de peisaje : urbane şi rurale.
Ce-a ieşit a fost uimitor.Uimitor de sincer, în primul rând. Pentru că pictura lor vorbeşte despre fiecare în parte, îi reprezintă, iar universul interior al unui copil este spectacolul cel mai fascinant cu putinţă!




Ştiţi ce-am făcut astă vară ? Atelierul de Origami


Ştiţi ce-am făcut astă vară ? Cercul de lectură, videoproiecţii şi jocuri educative





Cercul de lectură, videoproiecţii şi jocuri educative s-a bucurat de mare succes în rândul copiilor. Poate pentru că aici ei au fost luaţi de fiecare dată prin suprindere cu tot felul de activităţi care de care mai educative şi distractive în acelaşi timp. Li s-au pregătit filme deosebit de interesante, documentare ori filme de aventură după romane de-al lui Jules Verne, poveşti cu tâlc, legende, s-au organizat concursuri de cultură generală şi de recital de poezie...Am petrecut un timp minunat împreună !

Ştiţi ce-am făcut astă vară ? Atelierul de teatru



Despre atelierul de teatru nu îmi ajunge o zi să vă vorbesc. Ştim cu toţii că aproape în fiecare copil există dorinţa de a urca pe scenă, de a se manifesta artistic într-un fel sau altul, de a primi la sfârşitul efortului său creator aplauze furtunoase. Unii preferă muzica, alţii adoră să danseze, iar celor mai mulţi dintre ei le place să interpreteze roluri, să fie, măcar pentru scurt timp, cu totul şi cu totul altă persoană decât sunt ei în viaţa de zi cu zi. Se întrec în glume, în pozne, îşi iau rolurile mai mult sau mai puţin în serios, însă ceea ce este îmbucurător pentru toată lumea, este faptul că îndrăgesc nespus actoria, că sunt dispuşi să repete iar şi iar pentru că nu obosesc să încerce să comunice unii cu ceilalţi, să se recompună zi de zi unul pentru celălalt. Dincolo de faptul că se apropie de literatură, că fac exerciţii de memorie ori de dicţie, rămâne marele câştig al socializării, al stabilirii unor relaţii de amiciţie, al înţelegerii efortului pe care îl presupune munca în echipă.
Iar pentru că totul e bine când se termină cu bine, la sfârşitul lunii septembrie vom avea un spectacol în care teatrul, muzica, poezia şi dansul vor fi pretextele în care îşi vor îmbrăca micii artişti dorinţa de a oferi publicului bucuria jocului lor.
Nu mai este nevoie să spun că ei pot fi orice îşi doresc să fie. Îmi amintesc de Robert Fulghum care spunea undeva : Întreabă o grupă de la grădiniţă: "Câţi dintre voi ştiţi să desenaţi ?" Toate mâinile se vor ridica."Câţi dintre voi ştiţi să cântaţi ?" Toate mâinile sus. "Să dansaţi ?". Din nou, în unanimitate. " "Să jucaţi într-o piesă ?" "Să cântaţi la instrumente muzicale ?" " Să scrieţi poezii ?" Da! Iar şi iar.







bibliotecar Nicoleta Sălbatecu