luni, 9 mai 2011

Turneul Stradivarius ca lecţie de iubire




     Întâi şi-ntâi, trebuie să vă spun ce rău ne pare că am întârziat aşa de mult...


    Dar cum tot ce gravează urme în sufletul nostru ne lasă, în primul moment, fără cuvinte, pentru că, nu-i aşa, doare un pic, sperăm să ne înţelegeţi...

      Concertul de la Oneşti s-ar fi putut subintitula “Declaraţie de iubire”. O declaraţie de iubire multiplicată, ale cărei personaje se suprapun, identificându-se pe rând cu cel care iubeşte, cu destinatarul iubirii sau cu simţământul însuşi.



    A fost, mai întâi, în aşteptarea concertului, dragostea oneştenilor pentru muzica clasică şi dorul de Alexandru Tomescu.







         A fost opţiunea lui de a include din nou Oneştiul pe harta turneului, gest care ne onorează şi ne entuziasmează deopotrivă.
         A fost, apoi, concertul – o uriaşă, emoţionantă lecţie de sinceritate şi de afecţiune. Pentru muzică, pentru vioara-obiect, pentru vioara-concept, pentru această Vioară. Iar către Paganini – artistul controversat, artistul contrastelor, artistul extremelor – o reverenţă adâncă, marcând dialogul luminii cu umbra, realului cu idealul, concretului cu abstractul, al clipei cu eternitatea, sau, generalizând, aşa cum sugerează şi titlul turneului, al angelicului cu demonicul.

 
     Exact la mijlocul concertului, după Capriciul nr. 12, Alex se opreşte şi începe să scrie o scrisoare. Câte una pentru spectatorii din fiecare oraş unde concertează, care înţeleg, mai mult decât oricând, că acest turneu este conceput cu sufletul îndreptat spre ei, din dragoste pentru ei, oamenii.





      Şi ar mai fi plonjeul violonistului în sine însuşi, reflexia în oglindă a artistului-personaj, confruntarea mută a interpretului cu mitul compozitorului şi cu dimensiunea partiturii.
       La final, după imersia în marea de sunete, Alexandru Tomescu scoate la lumină, pentru noi, doar perlele pe care visul, talentul şi exigenţa lui Paganini le-au aruncat acolo.








      



        A fost o seară magică, iar aplauzele îndelungi ale publicului oneştean au spus totul despre atmosfera electrizantă din timpul concertului şi despre impresiile sau reflecţiile pe care le-a generat...
       Acum, când emoţiile au început să se aşeze în matca timpului, le adresăm tuturor modestul nostru omagiu, gândurile de recunosţinţă şi dragostea noastră pentru efortul de a face cunoscută, abordabilă şi comprehensibilă muzica clasică, pentru promovarea programatică a talentului autentic, pentru căldura cu care ştiu să împărtăşească bucuria şi satisfacţiile muncii lor.

Aşteptăm cu drag întâlnirea viitore!








2 comentarii:

  1. Corneliu Cristea12 mai 2011 la 10:52

    La ce am asistat aseară ţine de domeniul minunilor, concertul extraordinar putând fi numit MINUNEA DE LA ONEŞTI, un reper în viaţa cultural-artistică a localităţii, un Everest de trăire şi simţire pe care cei cu ani mai mulţi, sunt sigur, nu-l vor uita câte zile vor avea.
    Bruma de lectură, străbătută nesistematic şi adunată prin decenii, m-a trimis tot timpul la marile exemple evidenţiate în opere lăsate de corifeii care au consemnat eforturile făcute pentru cultura şi civilizaţia universală şi din adâncimea timpului parcă iar mi se adresa Platon: “Muzica este o poruncă a naturii, un instrument de educaţie prin excelenţă”, atribuind muzicii puteri tămăduitoare.
    Despre harul şi munca asiduă, împletite intim şi fericit în virtuosul Alexandru Tomescu ne-a fost dat să aflăm din presă, de la TV şi din anterioara venire a muzicianului la Oneşti; şi-au dat mâna gândul bun şi omenia şi hărnicia pentru ca noi, cei mulţi, să fim smulşi din vârtejul gândurilor şi grijilor de tot felul, ale realităţilor în care trăim, cu nereuşitele lor materiale şi morale.
    Mâinilor de săditor-interpret se cuvine să le fie adăugate şi cele ale echipei Bibliotecii “Radu Rosetti”, care de ani buni ne poartă de grijă pentru a primi cultura, arta, omenia. Şi vă ştiu şi regretul că, sala fiind limitată capacitiv, n-aţi putut satisface toate solicitările. Bine ar fi fost ca starea ce a pus stăpânire pe noi toţi să nu se risipească şi să ne concentreze gândurile şi faptele în viitor. Tuturor, alese şi sincere gânduri şi urări de bine. Ca de multe ori în viaţă, şi acum mult prea simplul MULŢUMESC!
    În rezumat, două cuvinte: DE NEUITAT!

    Corneliu Cristea - Oneşti

    RăspundețiȘtergere
  2. Corneliu Cristea13 mai 2011 la 20:37

    La ce am asistat aseară ţine de domeniul minunilor, concertul extraordinar putând fi numit MINUNEA DE LA ONEŞTI, un reper în viaţa cultural-artistică a localităţii, un Everest de trăire şi simţire pe care cei cu ani mai mulţi – sunt sigur, nu-l vor uita câte zile vor avea.
    Bruma de lectură, străbătută nesistematic şi adunată prin decenii, m-a trimis tot timpul la marile exemple evidenţiate în opere lăsate de corifeii care au consemnat eforturile făcute pentru cultura şi civilizaţia universală şi din adâncimea timpului parcă iar mi se adresa Platon: “Muzica este o poruncă a naturii, un instrument de educaţie prin excelenţă”, atribuind muzicii puteri tămăduitoare.
    Despre harul şi munca asiduă împletite intim şi fericit în virtuozul Alexandru Tomescu ne-a fost dat să aflăm din presă, de la TV şi din anterioara venire a muzicianului la Oneşti; şi-au dat mâna gândul bun, şi omenia şi hărnicia pentru ca noi, cei mulţi, să fim smulşi din vârtejul gândurilor şi grijilor de tot felul, al realităţilor în care trăim, cu nereuşitele lor materiale şi morale. Mâinilor de săditor-interpret se cuvine să le fie adăugate şi cele ale echipei Bibliotecii “Radu Rosetti”, care de ani buni ne poartă de grijă pentru a primi cultura, arta, omenia. Şi vă ştiu şi regretul că, sala fiind limitată capacitiv, n-aţi putut satisface toate solicitările. Bine ar fi fost ca starea ce a pus stăpânire pe noi toţi să nu se risipească şi să ne concentreze gândurile şi faptele în viitor. Tuturor, alese şi sincere gânduri şi urări de bine. Ca de multe ori în viaţă, şi acum mult prea simplul MULŢUMESC!
    În rezumat, două cuvinte: DE NEUITAT!

    Corneliu Cristea

    RăspundețiȘtergere