Demonstraţia de la 23 august ... din bibliotecă

Printr-un gest de voluntariat, care poate surprinde, dar pe care biblioteca îl încurajează şi îl stimulează, Cătălin Moisă şi Alina Zamfir ne-au încântat şi incitat timp de 3 ore, la cea de-a doua sesiune de Training de dezvoltare personală desfăşurat ieri, 23 august 2012.

Ploaia torenţială nu a reuşit să zădărnicească prezenţa publicului interesat de subiectele abordate: Brandingul personal, Cum comunicăm, Tehnici de negociere.

Intervenţiile inedite şi mult aşteptate au arătat publicului căile spre definirea brandingului personal, metodele prin care te poţi diferenţia şi prin care poţi atrage atenţia în folosul tău.

Cota ta de piaţă este direct proporţională cu stima de sine şi creşte prin înlăturarea fricii, furiei …

Ei, şi după ce obţii Autenticitate, Distincţie şi Notorietate (ADN-ul lui Andy Szekey) atunci poţi trece la negocieri.

Şi cum la negocieri tot românu-i priceput, chiar dacă nu-i este scris în specificul naţional, a trebuit să fim temperaţi, pentru a ne organiza în ceea ce facem şi spunem în faţa stăpânilor lumii = multinaţionalele.

Folosirea talentului personal sau, cum am spune unii dintre noi, a farmecului personal, pentru a determina funcţionarea sloganului Do ut des ( îţi dau ca să dai) impus de Robert Cialdini, ne aduce în realităţile româneşti în care nimic nu rămâne nerecompensat că altfel ... o încurci.

Şi atunci va trebui să treci la o altă etapă a negocierilor când „tu te-ntreabă şi socoate”.

Bune sfaturi. Ne pun pe gânduri şi cu mâna pe cărţi. Un îndemn care a fost transmis în încheierea sesiunii, preluat şi de către noi, bibliotecarii: citiţi măcar 3-5 pagini pe zi şi veţi fi mai bogaţi cu o carte pe lună!

Şi pentru că sesiunea a fost susţinută într-o bibliotecă, mi-am adus aminte de un mare poet, care a avut o viziune socială dezvoltată şi un penel acid. Cred că se pot da citate, pot fi formulate sloganuri din creaţia sa la orice training de dezvoltare personală din România.

Este vorba de Mihai Eminescu şi proza lui socială.

Cât despre Caragiale ( Nu uitaţi, 2012 este Anul Caragiale şi îl simţim din plin), acest Freud al societăţii româneşti, numai de bine!

Doina-Lili BĂLCĂNAŞU – bibliotecar

De luat aminte:

GLOSSA  Mihai Eminescu (1883, decembrie) Vreme trece, vreme vine, Toate-s vechi si noua toate; Ce e rau si ce e bine Tu te-ntreaba si socoate; Nu spera si nu ai teama, Ce e val ca valul trece; De te-ndeamna, de te cheama, Tu ramâi la toate rece. Multe trec pe dinainte, In auz ne suna multe, Cine tine toate minte Si ar sta sa le asculte?... Tu asaza-te deoparte, Regasindu-te pe tine, Când cu zgomote desarte Vreme trece, vreme vine. Nici încline a ei limba Recea cumpana-a gândirii Inspre clipa ce se schimba Purtând masca fericirii, Ce din moartea ei se naste Si o clipa tine poate; Pentru cine o cunoaste Toate-s vechi si noua toate. Privitor ca la teatru Tu în lume sa te-nchipui: Joace unul si pe patru, Totusi tu ghici-vei chipu-i, Si de plânge, de se cearta, Tu în colt petreci în tine Si-ntelegi din a lor arta Ce e rau si ce e bine. Viitorul si trecutul Sunt a filei doua fete, Vede-n capat începutul Cine stie sa le-nvete; Tot ce-a fost ori o sa fie In prezent le-avem pe toate, Dar de-a lor zadarnicie Te întreaba si socoate.

Caci acelorasi mijloace Se supun câte exista, Si de mii de ani încoace Lumea-i vesela si trista; Alte masti, aceeasi piesa, Alte guri, aceeasi gama, Amagit atât de-adese Nu spera si nu ai teama. Nu spera când vezi miseii La izbânda facând punte, Te-or întrece nataraii, De ai fi cu stea în frunte; Teama n-ai, cata-vor iarasi Intre dânsii sa se plece, Nu te prinde lor tovaras: Ce e val, ca valul trece. Cu un cântec de sirena, Lumea-ntinde lucii mreje; Ca sa schimbe-actorii-n scena, Te momeste în vârteje; Tu pe-alaturi te strecoara, Nu baga nici chiar de seama, Din cararea ta afara De te-ndeamna, de te cheama. De te-ating, sa feri în laturi, De hulesc, sa taci din gura; Ce mai vrei cu-a tale sfaturi, Daca stii a lor masura; Zica toti ce vor sa zica, Treaca-n lume cine-o trece; Ca sa nu-ndragesti nimica, Tu ramâi la toate rece. Tu ramâi la toate rece, De te-ndeamna, de te cheama: Ce e val, ca valul trece, Nu spera si nu ai teama; Te întreaba si socoate Ce e rau si ce e bine; Toate-s vechi si noua toate: Vreme trece, vreme vine.