Vernisajul de aseara ne-a implinit visul de a fi alaturi de lucrarile unui artist elvetian de marca, aduse in spatiul expozitional de catre un excelent prieten al bibliotecii, Gheorghe FRANTZ, alaturi de doi muzicieni de un profesionalism exemplar Monika CLEMANN si Robert ZIMANSKY, un critic de arta de valoare, Valentin CIUCA, dar mai ales de un public numeros si frumos.
Nu este destul spatiu pe acest blog in care sa expun starea de gratie in care am fost toti: artisti, bibliotecari si public, asaincat fac o trecere in revista a elementelor necesare care subliniaza desfasurarea unui eveniment complex si frumos.
Incep prin a face o scurta prezentarea invitatului nostru, criticul de arta Valentin CIUCA, prieten al bibliotecii.
Născut la Vălenii de Munte (23 martie 1943), a absolvit cursurile Facultatii de Filologie (1968) si apoi a Facultatii de Drept (1978) din cadrul Universitatii “Al. I. Cuza” din Iasi.
Cine este Hanns STUDER?
Robert ZIMANSKY a studiat vioara sub indrumarea profesorului Ivan Galamian la Julliard School in New York iar in anul 1972 vine in Europa unde va ocupa timp de 20 de ani functia de concertmaestru in orchestrele din Munchen si Stutgart iar mai tarziu in Orchestra simfonica din Zurich precum si in Orchestra Suisse Romande din Geneva.
Dupa absolvirea primei facultati a lucrat ca muzeograf, bibliotecar, director al Scolii populare de arta si apoi ca director al Muzeului de arta din Piatra Neamt.
Intre 1990-1995 a fost redactor sef adj. Al Studioului de radioteleviziune Iasi apoi (1995-2004) a indeplinit functia de director al Studioului de Radio Iasi.
A publicat dupa anul 2000
- sinteza privind arta europeana Pictori si capodopere,
- albumul omagial Ion Irimescu si,
- in 2004, Un secol de arte frumoase la Iasi.
In paralel s-a consacrat editarii unor jurnale de calatorie.
Valentin Ciuca a publicat numeroase cronici plastice, studii si eseuri pe teme de arta in diverse reviste.
Este membru al Uniunii Scriitorilor din Romania,
al Uniunii Artistilor Plastici, sectia de critica (din 1990)
al Asociatiatiei Internationale a Criticilor de Arta – UNESCO,
al Academiei Oamenilor de Stiinta din Romania,
al Academiei Di Pontzen, Neapole (Italia).
In anul 2004 i s-a decernat de catre presedentia Romaniei Ordinul Meritul Cultural in grad de Ofiter.
La o astfel de cariera este de inteles ca dl Valentin Ciuca are in palmares numeroase si importante premii care i-au incununat activitatea ceea ce ne indreptateste sa spunem ca ne onoreaza prezenta reputatului critic in acesta zi speciala.
Dna directoare a vorbit despre evolutia artistica a artistului Hanns Studer , dl critic de arta Valentin CIUCA a vorbit despre stilul si tehnica abordata de catre artist in lucrarile sale iar Gheorghe Frantz a vorbit despre frumoasa intamplare care l-a adus in postura de prieten al artistului si curator al lucrarilor din expozitie dar si despre gandul sau cel bun in a-i aduce printe noi pe cei doi artisti care ne-au cantat si ne-au incantat prin prestatia muzicala.
Eu am vorbit despre Frantz care este bacauan si in acelasi timp este prietenul fidel al bibliotecii onestene.
Acum cativa ani intalnirea mea cu Frantz a fost legata de carte, am preluat pentru biblioteca noastra doua volume de la asociatia TRANSART din Bacau pe care o conduce. Nu am scapat ocazia, vazandu-i lucrarile din Galeriile Velea pe care le patroneaza, iar din postura mea de bibliotecar am indraznit sa-l invit sa expuna si la biblioteca din Onesti.
Raspunsul a fost afirmativ si prompt iar peste cateva luni, in decembrie 2010 a avut loc prima expozitie.
Nu am evidentiat ineditul celor doua expozitii, de pana acum, la care a participat un numeros public.
Am dorit sa evidentiez amploarea lor si seriozitatea artistului care si-a dorit intotdeauna ca la Onesti sa prezinte ceva deosebit, oferindu-ne evenimente artistice complexe dandu-ne de inteles ca se simte bine la biblioteca onesteana.
Am remarcam totodata ca Frantz este cel care ne-a imprietenit cu valorosul critic de arta Valentin CIUCA si ca publicul onestean trebuie sa fie constient ca aceste momente unice, chiar daca sunt in cadrul bibliotecii noastre multe, diferite, uneori coplesitoare se datoreaza unor oameni ca Frantz care au indragit biblioteca noastra si publicul sau .
Am accentuat ca aceste lucrari au fost expuse partial pe parcursul anului trecut in diferite locatii si in diferite formate expozitionale dar nici una dintre ele nu avut in completare spectacolul musical de exceptie sustinut de catre
fiica artistului Monike Clemann si a violonistului Robert Zimansky , personalitati musicale elvetiene care au venit sa concerteze pentru prima data in Romania, la Onesti.
Pentru ca stie sa fie un prieten loial si generos biblioteca i-a multumit frumos lui Franz pentru aceasta seara completa.
Cine este Hanns STUDER?
In cadrul expozitiei dna directoare Elena SERBU a facut o prezentare a activitatii artistului ale carui lucrari au facut obiectul vernisajului.
Tatal lui Hanns STUDER i-a trezit intelegerea pentru operele de arta. Acesta colecta Ex-Librisuri a caror “coduri” il fascinau pe copil.
Mai intai artistul a studiat matematica iar mai tarziu s-a instruit pentru a deveni profesor de desen.
Treptat a fost atras catre pictura pe sticla dar aceasta era prea costisitoare pentru tanarul artist.
Gravura in lemn (xilogravura) a corespuns in intregime temperamentului lui Hanns Studer, povestitorul plin de imaginatie, exploatatorul de material si tehnici.
In 1946 incepe sirul publicatiilor cu 13 reviste pentru MAX FISCH si lucrarea acestuia “Marion si papusile”.
Prima comanda ii dezvaluie totusi lui Studer una din temele sale : marionetele. Cu aceasta va mai reveni , multi ani mai tarziu, la textul clssic al lui Heinrich von Kleist, “Papusile domnului C”, unde personajele sale au mobilitate, lejeritate, , proportie.
Aceasta lucrare avea 15 xilogravuri pe tonuri caramizii tiparite in text si o figurina in alb-negru.
In acelasi an a ilustrat “Apararea lui Francois Villon” a lui Arthur Rimbaud.
Studer se ocupa in permanenta de lirica, de la poetul roman Caiullus pana la Heinrich Heine , de la Esop la Gunter Eich.
Face gravura colorata in lemn pentru opera lui Paul Verleine, “Cantece pentru Ela”.
1947 concepe gravuri colorate la “Scrisoarea lui Arthur Rimbau”, “Charles d’Orleans”, “Regele Ludovic al XI-lea”, “Apararea Poltului Francois Villon”. 17 xilogravuri, in acelasi an, care insotesc textul “Nu stii” a lui Lukas Merz
In 1949, xilogravuri in editia particulara a poeziilor de dragoste ale lui Catullus.
In 1953 apar Baladele pline de inteles ale lui Francois Villon, traduse in germana , insotite fiind de 3 xilogravuri, aparute la o editura din Mainz (Germania).
1959 apare brosura de 15 pagini cu poezii de Goethe, Trankl, Rilke, Heine, ce sunt insotite de 7 gravuri multicolorate ale lui H. Studer.
In acelasi an scoate la editura proprie o mapa de format mare cu poezii ale autorilor F…., Trankl, si Holty ( 25 de exemplare).
Primeste in 1959 o comanda de stat pentru 31 de xilogravuri in 3 culori si 60 in alb-negru pentru o scoala primara din Basel.
Au iesit astfel 70.000 de exemplare ca Photolithos=litografii, 25 de exemplare semnate cacu fotocopii de mana.
1964 – 6 editii cu gravure in 6 edituri diferite
1965- apare calendarul “Frunze si flori” cu gravure alb-negru
1966 – apar “Sonetele” lui Francesco Petrarca cu 9 xilogravuri multicolore
1970 – o editie de 700 de exemplare numerotate si semnate a cartii de poezie “Proiectul oazei”
Intr-un tiraj de 2000 de exemplare scoate impreuna cu autoru Hans Koning , o lucrare cu gravuri in doua culori, semnate si numerotate.
Aparitii cu lucrari in anul 1972 si 1974
1975 – 1978 – 1982 apare in 3 mape de autori
1990 apare a doua editie a lucrarii Papusile din teatru la Bayreuth (Germania) cu xilogravuri din 1961.
1999 apare la editura de presa Loidl din Munchen, brosura “Fabulel” lui Esop”: despre Serpi si Broaste” cu gravura colorata si Initiale. Textele au fost culese si tiparite in maniera traditionala.
In 2003 a aparut , dupa colaborari prealabile si pregatiri incepute inca din 1997, la 125 aniversare a nasterii lui Robert Walser (in colaborare cu arhivele Robert Walser din Zurich) o lucrare mai mare dorita foarte mult de catre Loidl, anticarul din Munchen. Lucrarea contine 7 lucrari in proza de Robert Walser si este insotita de 12 xilogravuri ale lui Hanns Studer.
Interventia valorosului critic de arta Valentin CIUCA ne-a dezvaluit cateva lucruri despre tehnica si stilul artistului.
Hans Studer a gasit in xilogravura un limbaj propriu, inconfundabil.
Kurt Ulrich care l-a insotit pe prietenul sau toata viata a formulat credinta astfel: “gravurile sale timpurii au fost influientate de expresionisti. Formele clare care sunt propuse cu lama cutitului, parasirea negrului, albul taiat au fost pentru el o severa instruire formala care i-a decis intreaga sa opera. Cand el intensifica culoarea ca mijloc de expresie, a facut-o pe suprafete clar delimitate, adesea chiar schitate linear ( ca in Chansons pour Lille).
Culori variate si tipatoare nu exista. Tonuri rafinat combinate delicatese pitoresti si subtile efecte de lumina.
Majoritatea gravurilor lui H. Studer insotesc texte, oricat de mici.
Pentru el totul devine imagine , ceea ce citeste si aude si ceea ce I se intampla mai ales. Deja cand tatal ii citea copilului Biblia , pentru el nu erau vorbe goale, ci figuri, aparitii.
Scrierile, poeziile ii par sa devina o o baza secreta din care creste imaginea. Incet acestea se dezvolta: “eu desenez pe un bustean, initial este razuit, apoi ramane CEVA”. Tehnica necrutatoare a cioplitului il constringe la abstractie.
Porumbelul (adesea prezent in copilarie) se aseaza pe o mana ca un mesager, al taramului de dincolo asa cum este inclus, in special, in simbolistica crestina. Il asociaza adesea cu ambientalul antichitatii, cu povestiri, animale, ornamente ale picturii grecesti pe amfore.
Ceea ce era important pentru el, culoarea, a impus-o si in opera de gravura in lemn si a devenit maestru in privinta aceasta, artistul exceland si in arta vitraliilor.
Vitralii de-ale lui sunt in biserici, de exemplu in biserica “Regula” din orasul Chur, in spitalul cantonului Basel si in multe alte cladiri publice sau private.
Tema intregii vieti a lui Studel este sa reuneasca convingerea crestina cu gandirea pozitiva a antichitatii ca semn al umanului.
Concertul a pus in valoare calitatea celor doi muzicieni: modestia dublata de un profesionalism exemplar.
Monika CLEMANN, fiica pictorului elvetian Hanns STUDER a studiat viola la Conservatorul din Basel, a fost primviolista a Ansamblului Contrechaps din Geneva (1982-1992( si la Collegium Musicum Basel (2004-2010)
Actualmente este profesoara de viola la Academia de Muzica din Basel.
Robert ZIMANSKY a studiat vioara sub indrumarea profesorului Ivan Galamian la Julliard School in New York iar in anul 1972 vine in Europa unde va ocupa timp de 20 de ani functia de concertmaestru in orchestrele din Munchen si Stutgart iar mai tarziu in Orchestra simfonica din Zurich precum si in Orchestra Suisse Romande din Geneva.
Incepand din anul 1998 este profesor de vioara la Conservatorul din Geneva si la Academia de Muzica din Zurich.
Programul muzical a cuprins:
Wolfgang Amadeus Mozart – Duet pentru vioara si viola in Sol major
Michael Haydn – Rondo con spirito pentru vioara si viola in Do major
Imagini de la eveniment gasiti pe http://www.onestionline.ro/ intr-o prezentare video a lui Claudiu Stefanescu, caruia ii multumim.
O zi frumoasa, pana si ploaia ne-a iertat, o zi dorita a fi repetata intr-un cadru la fel de cald si special.
Multumim tuturor participantilor!
Doina Lili Balcanasu - bibliotecar
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu