De la Buşteni spre biblioteca mea

M-am întors de la Buşteni, de la un curs foarte interesant, Dezvoltarea serviciilor de bibliotecă, curs elaborat de Dr. Hermina Anghelescu şi Dr. Liviu-Iulian Dediu, ce are drept scop dezvoltarea competenţelor de comunicare ale bibliotecarilor, abilităţilor de căutare, regăsire, stocare şi diseminare a informaţiilor. În plus, prin intermediul cursului, se urmăreşte ca bibliotecarii să dobândească cunoştinţe IT&C de bază şi să experimenteze diverse modele de promovare a serviciilor de bibliotecă.
Înainte de a începe cursul propriu-zis, ni s-a cerut să întocmim câte o scurtă listă cu aşteptările noastre şi obstacolele pe care credem că le vom întâmpina, în aplicarea lucrurilor învăţate în acest program de training. M-am temut atunci că lipsa mea de experienţă mă va împiedica să aplic lucrurile învăţate la curs, dar întorcându-mă în bibliotecă, mi-am dat seama că suntem o adevărată echipă şi că teama mea nu îşi are rostul.
S-a constatat că bibliotecile publice din România sunt frecventate de 10% din populaţie. Am fost avertizaţi că bibliotecile sunt ameninţate dacă acest procent nu va creşte. Aşadar, ca bibliotecari, trebuie să ne orientăm eforturile spre cei 90%. Cine sunt ei ? De ce nu vin aici ? Ce şi-ar dori să găsească în bibliotecă ? Câţi dintre ei sunt marginalizaţi informaţional ?
Conectarea la Internet a oferit bibliotecii surse noi de informare şi de dezvoltare a serviciilor oferite utilizatorilor. Conceptele cheie în biblioteca Web 2.0 sunt : biblioteca este pretutindeni, biblioteca nu are limite, biblioteca invită la participare, este centrată pe om. Misiunea bibliotecii publice s-a transformat. În centrul serviciilor bibliotecii publice stau următoarele misiuni cheie:
1.crearea şi întărirea deprinderilor de lectură la copii începând de la vârste fragede;
2.susţinerea educaţiei individuale şi autodidacte dar şi a celei instituţionale la toate nivelurile;
3.oferirea de posibilităţi pentru dezvoltarea creativităţii personale;
4.stimularea imaginaţiei şi creativităţii copiilor şi tinerilor;
5.promovarea conştientizării moştenirii culturale, a aprecierii artei, realizărilor ştiinţifice şi inovaţiilor;
6.oferirea posibilităţii de accesare şi exprimare culturală a tuturor artelor dramatice;
7.încurajarea dialogurilor inter-culturale şi susţinerea diversităţii culturale;
8.susţinerea tradiţiei orale;
9.asigurarea accesului cetăţenilor la toate tipurile de informaţie comunitară;
10.oferirea de servicii informaţionale adecvate firmelor, asociaţiilor şi grupurilor de interese locale;
11.facilitarea deprinderii abilităţilor informaţionale şi de operare a calculatorului;
12.susţinerea şi participarea la activităţi şi programe de alfabetizare pentru toate vârstele şi chiar iniţierea lor dacă este necesar.
Vom avea din ce în ce mai mult de-a face cu uzilizatori de tip nou, deseori numiţi "nativi digitali". Aceştia vor o informaţie cât mai bună, furmizată cât mai repede, cu efortul cel mai mic cu putinţă. Dacă nu învăţăm să ne adaptăm la cererea utilizatorului, acesta va căuta alt loc de informare.
Am avut multe lucruri de învăţat de la toţi cei pe care i-am cunoscut. Dar cei care m-au înseninat cel mai tare au fost bibliotecarii de la bibliotecile comunale. Unii dintre aceştia sunt atât de dăruiţi meseriei, încât se identifică cu biblioteca unde lucrează. Fă o critică la adresa bibliotecii lor, că imediat se simt jigniţi. Mi-a plăcut mult asta. Cum spun ei "biblioteca mea". Cum vin de-acasă şi în timpul week-end-ului dacă cineva din sat are nevoie urgentă de ceva de la bibliotecă. E minunat. Sunt implicaţi în viaţa comunităţii, sunt respectaţi şi iubiţi. Şi nu s-au blazat.
Trăim vremuri dificile în care găsim tot mai greu suficientă energie şi motivaţie ca să oferim mai mult din punct de vedere profesional. Uneori nici măcar nu mai eşti convins că îţi cunoşti drumul. Dar dacă am pune toţi umărul şi ne-am ajuta unii pe ceilalţi să ne orientăm ?

Nicoleta Sălbatecu