Autorul s-a născut în 1939, într-o familie cu nouă copii din com. Cristineşti, jud. Botoşani.
În anii 1956-1957 a fost membru al Cenaclului Literar al Bibliotecii Câmpulung Moldovenesc.
Ajuns în Valea Trotuşului, în 1958 publică în presa vremii reportaje despre amenajarea Taberei Şugura şi despre linia de cale ferată cu ecartament îngust Coşnea – Agăş.
A lucrat timp de mai multe decenii ca inspector al Agenţiei Oneşti din cadrul Direcţiei Muncii Bacău, Agenţia Oneşti
În paralel, a continuat să scrie poezie şi proză, participând la numeroase concursuri de creaţie literară.
APARIŢII EDITORIALE:
2006 – vol. de versuri - ,,Din leagăn, călător în aşteptare”, Iaşi, Editura ,,Junimea”
2008 – romanul ,,Culorile vieţii”, Iaşi, Editura PIM
2009 – ,,La depănarea fusului“, Iaşi, Editura PIM – poveşti şi povestiri
2010 – romanul ,,În împărăţia pământului”, apărut la Oneşti
2010 – termină scenariul pentru filmul de lung metraj ,,Urieşii”;
2010 – vol. reflecţii ,,Mimime”, Iaşi, Editura PIM
Subintitulat ,,Păreri şi...gânduri (din vălurile vieţii lumii)”, volumul se bucură de o prefaţă intitulată ,,Gânduri cu... sare şi piper!” semnată de Calistrat Costin, preşedintele Filialei Bacău a Uniunii Scriitorilor, cunoscut poet, prozator, publicist şi critic literar băcăuan, care consideră volumul de faţă ,,pagini curate, sincere, de învăţătură, mărturisind despre o lume şi pledând pentru o mai bună alcătuire a existenţei sale celei de toţi anii (....) o veritabilă surpriză, o carte ce legitimează un scriitor la vârsta când alţii şi-au încheiat lucrarea, condeier ce mai are încă multe de spus semenilor săi tineri şi mai puţin tineri”.
Acest volum nu este deloc surprinzător pentru cititorul familiarizat cu proza lui Costantin Covatariu, în care stilul reflexiv şi aforistic este o constantă, cu atât mai mult dacă amintim că tentaţia maximelor l-a mai încercat şi în placheta Progânduri, ediţie limitată, care a însoţit romanul ,,Culorile vieţii”. Această caracteristică, alături de frecventele metafore personificări şi comparaţii dezvoltate în analogii ample, dă nota specifică a scrierilor covatariene.
Şi lucrările publicate anterior abundă în proverbe şi zicători , comori de gândire şi simţire românească, nelipsite nici din volumul de faţă, unde apar exemplificate, folosite ca argument, răsucite spre noi înţelesuri: ,,să-i moară capra vecinului”, ,,mâţa blândă zgârâie rău”, ,,graba strică treaba”, ,,apără-mă de prieteni, că de duşmani mă apăr şi singur”.
Proză rimată şi ritmată , cu originea în literatura populară, se regăseşte şi în acest volum din care răzbate firesc intenţia educativă a autorului, aflat permanent în slujba valorilor etice: adevărul, binele, frumosul, prietenia, iubirea, sinceritatea, speranţa etc.
Temele aforismelor sale sunt consubstanţiale cu ale romanelor şi poeziilor publicate, iată câteva dintre ele: legătura statornică a omului cu pământul strămoşesc, ,,logodna” lui cu natura şi locul natal, responsabilitatea păstrării acestui tezaur spre binele generaţiilor viitoare, respectul pentru mediu, dragostea faţă de plante şi animale (păsările, câinii, aricii, melcii, fluturii), consecinţe ale credinţei în Dumnezeu, vârsta de aur a copilăriei, puritatea tinereţii, relaţiile corecte între tineri şi bătrâni, părinţi şi copii, rolul artei şi al artistului, valoarea femeii şi raporturile de familie, necesitatea instrucţiei şi educaţiei, voinţa, caracterul uman, ierarhia socială, libertatea, faţetele timpului ş. a. Dar cel mai bogat ilustrate sunt viaţa (cu varianta destinul) şi, lucru drag nouă tuturor, cartea (cu variante ca povestea, poezia, scriitorul) Găsim şi câteva reflecţii care concentrează o bogăţie tematică (oricum, în majoritatea lor subiectele se împletesc, se intersectează, se completează reciproc), iar în altele sunt invocate chiar numele cărţilor anterioare: (Împărăţia pământului, Culorile vieţii).
Omniprezent, procedeul artistic al antitezei luminează părţile puse în contrast, potenţându-le înţelesurile profunde: viaţă-moarte, vis-realitate, întuneric-lumină, iubire-ură, bogăţie-sărăcie, bine-rău, adevăr-minciună, speranţă-disperare...
Iată de ce această recentă apariţie ne oferă ocazia să reînnoim permanenta noastră invitaţie la lectură!
Elena Şerbu
Şef serviciu Relaţii cu Publicul
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu