Corect pe romaneste!

Articularea greşită a unui substantiv

Ouălele sau ouăle ?

Ouălelor sau ouălor ?

Formulările menţionate (ouălele, ouălelor) sunt forme articulate greşit.

Substantivul pus în discuţie este, sub forma lui nearticulată, ou – la singular, ouă – la plural. Pentru a-l rosti (sau scrie) sub formă articulată este suficient să-i alipim articolul hotărât, când este enclitic. Dacă la singular greşeala de articulare este exclusă („ou” + „-l”= oul), la plural însă apar greşeli frecvente de articulare căci, în loc să se adauge – la forma de nominativ-acuzativ – articolul hotărât corespunzător ( „ouă” + „le” = ouăle), se alipeşte, greşit, forma dublă a aceluiaşi articol, „-lele”, ajungându-se la structura aberantă „ouălele”; la fel, în loc să se adauge - la forma de genitiv-dativ – articolul hotărât corespunzător („ouă” + „lor” = ouălor), se alipeşte, greşit, grupul „-lelor”, ajungându-se la structura aberantă „ouălelor”. Adevărata cauză a acestor construcţii greşite de articulare este că se confundă, din capul locului, forma nearticulată ouă cu ouăle (formă articulată), la aceasta din urmă adăugându-se „-le” (>”ouălele”) sau „-lor” (>”ouălelor”).

Până la o nouă întâlnire....vă salut, corect pe româneşte!

Paşte fericit şi post smerit!

( Rădulescu, Ilie Ştefan "Vorbiţi şi scrieţi corect: erori frecvente în limbajul cotidian" Bucureşti: Teora, 2006)

Rubrică realizată de Diana DIŢU- bibliotecar