Corect pe româneşte!

Clişeu lexical

„NE CONFRUNTĂM CU...” = „AVEM...”, „ÎNTÂMPINĂM...”

Iată un clişeu verbal supărător prin întrebuinţarea lui în exces, clişeu ce se caracterizează prin abateri de ordin semantic, ca înţeles.

Verbul a confrunta se foloseşte cu precădere în limbajul juridic, în justiţie, când pârâtul şi reclamantul sunt interogaţi în acelaşi timp, verbul sus-amintit având sensul de „a pune faţă în faţă două sau mai multe persoane pentru a verifica adevărul spuselor lor” sau „a pune faţă în faţă obiecte, opere, fenomene etc.pentru a le verifica sau compara”. Fiind un verb activ şi tranzitiv, acţiunea lui se răsfrânge, firesc, asupra unui obiect direct, ca în exemplele următoare: „Intrând în birou confruntă ceasul cu pendulul din perete”; „Pentru a stabili valabilitatea duplicatului, vom confrunta copia cu originalul”.

În contrast cu formele exemplificate mai înainte, se întâlnesc, mai ales în declaraţii şi interviuri, exprimări de felul: „Cu ce greutăţi vă mai confruntaţi, domnule director ?”; „Am amintit câteva probleme economico-financiare cu care suntem confruntaţi”, exprimări în care predomină formele reflexive.Utilizarea stereotipă, ca un fel de „paspartu”, a verbului „a (se)confrunta”, pentru alte conţinuturi lexicale decât cele proprii, face un imens deserviciu atât celor care îl întrebuinţează, cât şi, implicit limbii române literare. Propoziţiile de mai sus ar fi fost într-adevăr corecte dacă autorii lor ar fi folosit înseşi verbele pe care au tins să le înlocuiască: „Ce greutăţi întâmpinaţi domnule director? (nu „Cu ce greutăţi vă mai confruntaţi...”); „Am amintit câteva probleme economico-financiare pe care le avem de rezolvat.” (nu „...cu care suntem confruntaţi”).

( Rădulescu, Ilie Ştefan " Vorbiţi şi scrieţi corect: erori frecvente în limbajul cotidian" Bucureşti: Teora, 2006)

Până la o nouă întâlnire...vă salut, corect pe româneşte!

Diana Diţu, bibliotecar-arhivist