Cum să lecuieşti un fanatic

Mi-a picat cum-necum în mână cartea lui Amos Oz, "Cum să lecuieşti un fanatic". E o carte subţirică, o poţi citi într-o sală de aşteptare, în maşină sau pe o bancă în parc. Şi nu spun asta întâmplător, ci pentru că sâmbătă, între orele 16.00 şi 18.00, va avea loc în faţa Bibliotecii Municipale "Radu Rosetti" şi în parcul din oraş un eveniment remarcabil, pus la cale de tineri pasionaţi de lectură. Este vorba despre proiectul "Lecturi urbane", lansat de civika.ro în mediul virtual şi iniţiat la noi în oraş de Diana Stamate, elevă la Colegiul Naţional " Dimitrie Cantemir", care are drept scop promovarea lecturii publice.

Ei bine, cartea lui Amos Oz se leagă întrucâtva chiar de scopul acestui proiect şi o să vă lămuresc îndată cum. 
Pornind de la analiza conflictului israelo-palestinian - despre care autorul consideră că este "pur şi simplu o dispută legată de proprietatea funciară, a cui este casa" şi nu un război religios, ori un război între culturi, tradiţii diferite – Amos Oz ajunge la meditaţii mai largi pe tema fanatismului. El nu rămâne doar la manifestările evidente de fundamentalism şi fanatism, nu se referă doar la acei fanatici evidenţi, cei pe care îi vedem la televizor şi care se fac vinovaţi de atacuri teroriste, ci vorbeşte despre fanatismul care există peste tot, în forme mai calme, mai civilizate, fanatism care se află poate şi-n noi. Pentru că sămânţa fanatismului, susţine Amos Oz, zace întotdeauna în sentimentul superiorităţii categorice. Conformismul şi uniformitatea sunt forme, cei drept mai uşoare, de fanatism. La acestea se adaugă cultul personalităţilor, idealizarea conducătorilor politici şi religioşi, adorarea persoanelor în vogă.
Esenţa fanatismului, arată autorul, este dorinţa de a-i sili pe ceilalţi să se schimbe. Fanaticul vrea să-ţi salveze sufletul cu orice preţ. Lui îi pasă foarte mult de tine, într-un fel sau altul este mai interesat de tine decât de sine, pentru simplul motiv că sinele lui este foarte redus sau chiar inexistent. "Osama bin Laden şi cei de teapa lui nu urăsc Occidentul şi cu asta basta. Nu e aşa simplu. Eu cred mai degrabă că vor să vă mântuiască, vor să vă elibereze – să ne elibereze – de valorile noastre hidoase, de materialism, de democraţie, de emanciparea femeilor.."
Şi acum, întorcându-mă la cărţi, la lectură, la legătura dintre proiectul amintit şi volumul pe care îl recomand azi, Amos Oz este convins că imaginaţia poate sluji ca leac împotriva fanatismului, că un om capabil să-şi imagineze ce anume implică ideile sale atunci când vine vorba de viaţa semănului său îşi poate pierde ceva din fanatism. Este adevărat că o carte nu face minuni, dar poate fi de folos. Shakespeare poate ajuta mult. Gogol, Kafka sau Faulkner sunt câţiva dintre autorii menţionaţi de autor care pot fi de mare folos.
Pe lângă literatură, autorul vorbeşte şi de alt antidot la îndemână. Este vorba de simţul umorului, un medicament grozav. Fanaticii au sarcasm, nu umor, ne atrage Amos Oz atenţia, simţul umorului presupune să fii în stare să râzi de tine însuţi aşa cum râzi de un altul.
Capacitatea de a ne vedea aşa cum ne văd alţii este un leac. Să ne punem în locul celuilalt chiar şi când avem sută la sută dreptate şi celălalt vede lucrurile complet greşit.
Am să închei invitându-vă la lectură, această formă de terapie atât de puţin costisitoare.