Corect pe româneşte

Scrierea (rostirea) incorectă a unor termeni juridici

DELICVENT sau DELINCVENT ?

ÎN FLAGRANT sau ÎN FLAGRANT DELICT ?

JURIST CONSULT sau JURISCONSULT ?

Să analizăm, în continuare, câţiva termeni cu forme oscilante în vorbire sau scriere:

• Întâlnim frecvent spunându-se, greşit, ''delicvent'', în loc de DELINCVENT (adică ''înfăptuitor al unui delict'' ), şi această eroare se produce nu atât pentru că grupul de consoane ''ncv'' constituie o greutate în pronunţare, cât pentru faptul că se porneşte în mod fals, din punct de vedere etimologic, de la substantivul delict ( ''termen general pentru o violare a legilor penale care se pedepseşte cu închisoare, muncă silnică, amendă etc.; act nepermis de lege şi sancţionat printr-o pedeapsă corecţională''). Baza cuvântului nu este nicidecum ''delict'' (din lat. ''delictum'', supinul verbului ''delinquo''), ci lat. delinquens-tis, participiu prezent cu sensul de ''care părăseşte (drumul bun), care greşeşte''.

• O altă expresie care deconcertează prin fluctuaţiile ei este ''în flagrant'', întrebuinţată incorect în locul lui ÎN FLAGRANT DELICT. Adjectivul ''flagrant'', provenit din lat. ''flagrans, -tis'' (''care străluceşte'', apoi ''care sare în ochi'', ''izbitor, evident''), poate fi folosit ca atare doar ca determinant al unui substantiv (de exemplu: ''situaţie flagrantă'' ), iar nu într-o formulare ca ''a prinde pe cineva în flagrant'', căci, pentru a avea sensul urmărit, el trebuie însoţit obligatoriu de substantivul delict, formularea astfel completată însemnând, corect: ''...în timp ce infracţiunea e descoperită în momentul săvârşirii ei sau înainte ca efectele ei să se fi consumat'' sau, mai simplu, ''...asupra faptului''.

• Uneori întâlnim, la fel, greşită, şi forma ''jurist consult'' în loc de JURISCONSULT (adică ''specialist în ştiinţele juridice, de mare autoritate, care este consultat în probleme dificile de drept; specialist care se ocupă cu rezolvarea problemelor de drept într-o instituţie, pe care o reprezintă în justiţie''), formă compusă în latineşte din ''juris'', genitivul lui ''jus'' (în româneşte ''drept'') şi ''consultus'' (în româneşte ''experimentat''), care dau ''specialist în probleme de drept''. Deoarece noi nu avem un cuvânt ''juris'', ci îl posedăm pe ''jurist'' (însemnând ''specialist în drept'' - neologism de origine franceză), unii vorbitori îl alătură forţat pe acesta din urmă celei de-a doua părţi a formei compuse.

( Rădulescu, Ilie Ştefan "Vorbiţi şi scrieţi corect: erori frecvente în limbajul cotidian" Bucureşti: Teora, 2006)

(Rubrică realizată de Diana DIŢU - bibliotecar)