ÎMPINGE UŞA sau ÎMPINGEŢI...?
Nu este obiectul articolului de faţă să dea lecţii de bună purtare. Dar oriunde ne-am afla, bunele maniere sunt obligatorii, ele fiind „cartea de vizită” a oricărei societăţi evoluate, în care respectul de sine se traduce prin respectul faţă de ceilalţi, inclusiv printr-un limbaj decent şi civilizat. Exprimarea familiară, în general, se practică - în adresare - fie în mediul familial, fie în cadrul unui grup de oameni binecunoscuţi, legaţi prin amiciţie sau prin afinităţi de altă natură. În afara acestor cazuri, „familiarismele” sunt inadmisibile, căci reprezintă un semn clar de impoliteţe, de insolenţă sau de proastă creştere. Ignorarea - în comerţ, de pildă, - a regulilor de conduită verbală faţă de cumpărători poate aduce grave deservicii bunelor relaţii cu aceştia. De exemplu, la intrarea în multe magazine ( şi în unele instituţii ), privirile îţi sunt atrase de un mic aviz, atârnat sau lipit de uşa de la intrare, pe care scrie: ÎMPINGE (sau TRAGE...ÎNCHIDE). Este „corect”, din punct de vedere formal, acest îndemn? Da, vom răspunde, cu condiţia ca toţi cei care deschid uşa să fie prieteni apropiaţi sau rude ale tuturor celor din unitate, căci ÎMPINGE, de exemplu, este un verb, la modul imperativ, care se adresează unui implicit, inclus „tu” (care, ca pronume personal propriu-zis de persoana a II-a singular, e familiar! ) sau „dumneata” (care, ca pronume personal de reverenţă, are un grad redus de politeţe, fiind folosit numai în raport cu cei apropiaţi, egali sau inferiori!). De aceea, cum remarca Al. Graur, „rămâne strict politicos dumneavoastră, utilizat formal la persoana a II-a plural, iar ca sens şi la persoana a II-a singular (căreia îi conferă un grad înalt de respect! ) - de unde necesitatea întrebuinţării predicatului la persoana a II-a plural: ÎMPINGEŢI! (sau TRAGEŢI! ÎNCHIDEŢI!). Sintagma eliptică „Vă rog”, ce ar trebui să însoţească imperativele de mai sus, este o regulă neglijată din motive economice.
( Rădulescu, Ilie Ştefan " Vorbiţi şi scrieţi corect: erori frecvente în limbajul cotidian" Bucureşti: Teora, 2006)
Până la o nouă întâlnire...vă salut, corect pe româneşte!
Diana Diţu - bibliotecar-arhivist
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu