DE ZIUA LOR

DE UNDE VIN POVEŞTILE?

Toamnă.

Unde ne trimite gândul când rostim acest cuvânt?

La zilele frumoase de vacanţă care s-au scurs, la prima zi de şcoală, la mirosul ascuţit al aerului de dimineaţă care ne spune că vara s-a dus pe aripi de păsărele... şi câte alte gânduri nu ne-or veni în minte!

Dar ştiaţi că există şi o toamnă a vieţii? Acest anotimp îl sărbătoresc acele fiinţe minunate din viaţa noastră care ne veghează copilăria, ne modelează spiritul: BUNICII.

Cu răbdare şi dragoste răspund la toate întrebările nepoţilor, asistă amuzaţi la jocurile lor. Cei mai mulţi dintre noi ne-am bucurat şi ne bucurăm încă de dragostea lor şi spunem deseori : ”Când merg la bunici mă simt din nou copil”. Bunicii sunt cei care adună familia la diverse evenimente şi tot acolo mănânci ceva bun “cum numai bunica ştie să facă”. Ei ne dăruiesc dragoste, răbdare, sprijin şi aşteaptă atât de puţin: o vorbă bună, protecţie. Îţi sunt recunoscători pentru un “Sărut-mâna pentru masă!”, o plimbare cu familia. Aceste mici gesturi ale noastre le colorează viaţa şi le înseninează chipul.

Astăzi este 1 octombrie. Este zi de toamnă, o zi în care ne sărbătorim bunicii, cei care sunt deja părinţi le spun La mulţi, ani! părinţilor.

Dragi copii şi nepoţi, nu uitaţi să-i sărbătoriţi în fiecare zi. Ei au pornit pe drumul toamnei, unde şi-ar dori ca tovarăşi de drum copiii şi nepoţii, ca să le fie călătoria mai uşoară.

Să nu uitaţi că primele poveşti le-aţi auzit de la bunici.

Un exemplu valoros ne dă scriitoarea de origine franceză George Sand, pe numele său adevărat, Amandine- Aurore- Lucille Dupin. Crescută la ţară de bunica din partea mamei, a avut ocazia să asculte multe dintre poveştile populare care circulau în acea vreme. O bună parte dintre romanele scrise de ea sunt inspirate în mare măsură de poveştile auzite de la bunica sa.

De altfel spre sfârşitul vieţii, bunică la rândul său, se întoarce la minunatele poveşti ale copilăriei. Se stabileşte în vechea casă a bunicii şi-şi petrece timpul istorisindu-le nepoatelor şi copiilor muncitorilor din zonă cele mai frumoase poveşti pe care le auzise sau le crease.

O parte dintre acestea au fost publicate în volumul “Contes de grand-mere” - în româneşte “Poveştile bunicii”, în anul 1873.

La vârsta de 72 de ani George Sand părăsea această lume. Poveştile ei trăiesc şi astăzi spre bucuria copiilor.

“Poveştile bunicii” le găsiţi în rafturile bibliotecii pentru copii, apărute la Editura “Corint Junior”. Autoarea vă propune patru poveşti deosebit de sensibile, fiecare purtând partea sa de învăţătură.

“Ce spun florile”, “Toporişca de piatră roşie”, “Câinele” şi fără îndoială, vedeta cărţii, povestea “Aripile curajului” sunt cele patru poveşti minunate care vă aşteaptă să le citiţi şi dacă vă plac recomandaţi-le şi altora. Căci aşa le stă bine poveştilor: să călătorească prin lume şi să împrăştie praful fermecat al înţelepciunii.

Să vă fie bunicii sănătoşi şi la cât mai multe... poveşti!

Rodica ZAHARIA - bibliotecar