Unii
vorbitori, din grabă, neatenţie sau necunoaştere, folosesc în
mod eronat adjectivul „virtuos” în loc de „virtuoz” şi
viceversa. De pildă, „Solistul a dovedit, prin înalta sa
măiestrie, că este un virtuos.”
(corect: „...că este un virtuoz”).
Paronimele virtuos –
virtuoz pot fi corect
folosite dacă vom şti că: virtuos
este omul
„care respectă şi realizează în mod consecvent dezideratele
etice”, „înzestrat
cu multe virtuţi, cinstit, curat, cast”, iar virtuoz,
cel
„care stăpâneşte în mod desăvârşit tehnica unui instrument
muzical”, „cel
care are talente deosebite într-o artă oarecare”.
(Rădulescu,
Ilie-Ştefan „Erori flagrante de exprimare: radiografie critică a
limbajului cotidian”, Bucureşti: Editura Niculescu, 2007)
Până la o nouă
întâlnire... vă salut corect pe româneşte!
Fiţi
virtuoşi şi de ce nu, şi virtuozi!
Diana
Manea, bibliotecar-arhivist
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu