Ce citim

Cartea pe care v-o propun astăzi se adresează celor pasionaţi de invenţii. Dacă printre voi se află astfel de pasionaţi, atunci cu siguranţă trebuie să citiţi "Mari invenţii" de Mihail Drumeş.
Mihail Drumeş, pe numele său adevărat Mihail Dumitrescu,este fiul sârboaicei Despina şi a meseriaşului macedonian Vasile Dumitrie, devenit Dumitrescu după stabilirea în România.
Semnează cu pseudonime încă de când era elev la Liceul din Balş unde a scos o revistă şcolară cu numele "Licurici", în care publica versuri şi proză semnate Mihai V.Demetrescu.

Nu am să insist asupra activităţii sale literare şi la colaborările sale la revistele literare, ci, voi aminti doar câteva titluri publicate şi care vă sunt cu siguranţă cunoscute : "Invitaţie la vals", "Elevul Dima dintr-a şaptea", "Scrisoare de dragoste".

Nu pot să nu amintesc perioada anilor 1942-1947 în care iniţiază un amplu program de tipărire a cărţilor pentru copii şi tineret.

A repovestit capodopere literare aparţinând lui Homer, Schiller, Gogol, Goethe, J.Swift, M.Twain şi alţii.

Dintre pseudonimele mai cunoscute sub care şi-a semnat opera amintesc: Moş Ene, Unchiul Victor, Mihail Drumeş, Barbu Apelevianu.

Revenind la titlul "Mari invenţii-povestiri adevărate", cuprinde în paginile sale începuturile a ceea ce înseamnă astăzi trenuri de mare viteză, telefon, electricitate şi beneficiile ei, automobilul, CD-ul şi altele.

Toate au în spate o poveste, vieţi de oameni,minţi sclipitoare. Poveştile unor semeni de-ai noştri care au crezut în ei şi-n viitorul omenirii.

Cine a dăruit lumii aceste mijloace de locomoţie, de comunicare, cum s-a ajuns de la opaiţ la becul electric?

Sunt întrebări la care găsim răspunsuri în această carte.Cu talentul său scriitoricesc, Mihail Drumeş,ne transportă în lumea de atunci, alături de personajele şi condiţiile din epoca respectivă.

Mulţi din cei care astăzi sunt mai în vârstă,îşi amintesc probabil de vremea când legăturile telefonice se făceau printr-o centrală a poştei, unde un lung şir de telefonişti, la un semnal al unui bec luminos, puneau în contact firele abonaţilor.

Avuţiile, sănătatea, fericirea şi însuşi destinul oamenilor s-a legat de existenţa telefonului şi nu ne mai putem lipsi de el.

Povestea automobilului este mult mai veche şi apariţia lui este legată de câteva întâmplări ce merită a fi citite.Progresele în domeniul telegrafiei fără fir, se datoresc mai multor oameni de ştiinţă.

Cercetători ca Guliemo Marconi, a cărui activitate de cercetare a fost răsplătită cu Premiul Nobel în anul 1937, n-a încetat să studieze proprietăţile undelor electrice şi legile lor de propagare, până în ultima zi a vieţii.

Edison, ne-a dat şi "maşina vorbitoare" din care s-a dezvoltat patefonul şi discurile muzicale.

O invenţie , oricât ar fi de complicată şi grea, nu poate înfrânge strădania celor pe care pasiunea îi îndeamnă să ducă mai departe făclia progresului.

Cu toate acestea tehnica nu şi-a spus ultimul cuvânt.Mai sunt numeroase îmbunătăţiri de adus la care savanţii se gândesc şi se vor gândi mereu.

Până atunci să le cunoaştem frămăntările, şi fărâme din viaţa celor care ne-au deschis calea spre progres.


Lectură plăcută!

bibliotecar,
Rodica Zaharia