Atunci când experimentezi repetat un eveniment, capeţi un fel de ştiinţă a lucrurilor, prevezi cum se vor defăşura ele, intervin nişte certitudini aproape periculoase în felul de a-l aborda.
Cum suntem deja la cea de-a patra ediţie a "Librăriei de criză", acelaşi lucru ni s-a întâmplat şi nouă. Doar că, în ultimul moment, vremea ploioasă a fost gata să ne dea aşteptările peste cap. Timpul se burzuluise şi, de unde soarele ne zâmbise optimist pe la ora 15, stropii ameninţători apăruţi cu 10 minute inainte de orele 16 umeziseră gradenele de pe esplanada bibliotecii. Pentru câteva momente, ne-am imaginat cum vom dezafecta rapid toate miniexpoziţiile din holul de la intrare, cum pe toate mesele devenite disponibile vom expune cele peste 4000 de cărţi pe care le aveam de oferit, cum aveam să stăm în ploaie, în faţa bibliotecii, invitând asiduu publicul care n-ar fi avut idee ce se intâmplă în interior şi, în general, cum orice ştiam dinainte despre Librăria de criză se spulberă instantaneu.
Din fericire, "cineva acolo, sus ne iubeşte" şi...ne iartă. Aşa ne-au iertat pe noi norii şi volbura cerului, încât am avut curajul să etalăm cărţile pe esplanadă. De data aceasta, am ales să le aducem în două etape, astfel încât nimeni să nu rămână fără oportunitatea de a opta pentru o carte, chiar dacă ajunge mai târziu. De asemenea, tot ca urmare a lecţiilor învăţate cu ocazia ediţiilor trecute, am izolat spaţiul pe care avea să se desfăşoare evenimentul, pentru ca participanţii să nu aibă acces la cărţi decât la ora stabilită, cu toţii în acelaşi timp. Spre surprinderea noastră, cei care aşteptau dincolo de sforile-barieră n-au protestat, n-au avut remarci răutăcioase la adresa noastră, n-au sărit peste abia definita graniţă. Le mulţumim, ca de altfel tuturor participanţilor, pentru atitiudinea lor elegantă şi respectuoasă , ca şi pentru bunăvoinţa, interesul şi deplina armonie cu care au ştiut să se integreze în atmosfera entuziastă a evenimentului.
Concomitent, pe terasa bibliotecii şi în părculeţul lateral, s-a desfăşurat şi proiectul "Lecturi urbane", iniţiat de elevii Colegiului Naţional "D. Cantemir", care ne-au invitat la un moment de lectură. A fost o paralelă firească a "Librăriei de criză", pe care au făcut un scurt popas mai toţi cei care şi-au ales cărţi, în încercarea de a se împrieteni mai repede cu ele. În final, dar nu în cele din urmă, trebuie să menţionăm implicarea de care au dat dovadă voluntarii bibliotecii pe întreg parcursul organizării Librăriei, de la sensibilizarea publicului, împărţire de fluturaşi şi lipire de afişe, până la ajutorul pe care l-am primit chiar azi, la transportul şi aşezarea cărţilor.
 |
Când mai rămăseseră vreo sută cincizeci de volume, "cineva acolo, sus" ş-a adus aminte că nu merităm chiar iertare deplină şi,cu o mică vijelie, a aruncat în iarbă câteva pagini dezlipite. Am mutat în hol puţinele publicaţii rămase, împreună cu ultimii protagonişti ai evenimentului. După ce şi ei şi-au ales cărţi, ne-am cosiderat misiunea încheiată
Dacă ar fi să spun ce mi se pare mai frumos la Librărie, cred că m-aş gândi la satisfaţia de a vedea bucuria oamenilor atunci când ţin cărţile în mână. Mie de aceea îmi place să fiu acolo. Vouă?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu