Scrierea (rostirea) incorectă a unor substantive
Practica "scurtării " substantivului "serviciu" sub forma "servici" este frecvent întâlnită. Dacă în stilul familiar şi regional "mutilarea" cuvântului pus în discuţie este oarecum scuzabilă, în cel jurnalistic, însă, ori în cel oficial, rostirea şi scrierea n-ar trebui să conţină formulări precum:
"Vii de la servici? (corect "...de la serviciu");
"Sunt funcţionară dar am rămas fără servici." (corect: "...fără serviciu") etc.
Cum se explică o asemenea exprimare sau scriere deficitară?
Provenit prin filieră franceză, din latinescul "servitium", se pare că "serviciu" a fost adoptat, sub influenţa limbii italiene, ca substantiv neutru, cu singularul în "iu" şi cu pluralul în "-ii", ca şi "acvariu - acvarii", "comentariu - comentarii", "cortegiu - cortegii"...etc.
O bună lecţie de limbă literară ne dau scriitorii noştri clasici, care nu-şi permiteau să se exprime neglijent:
"Intră în serviciu: fu pe rând subinginer, subgrefier, subcomisar şi subprefect." (C. Negruzzi);
"Am mare nevoie să te văz pentru a-ţi cere să-mi faci un serviciu de adevărat prieten." (I. L. Caragiale).
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu