ŞIRETURI de gânduri

Născută la BÂRLAD sub soarele de august 1954. Şansa unor cărări printre oameni importanţi de cultură şi artă , datorate d-lui profesor Theodor Ciobanu  prin Fundaţia George Călinescu cu care se identifică de foarte mulţi ani, şi unde a primit confirmări pentru ceea ce o preocupă.

Cu simţurile "ciulite" la tot ce e armonios, original şi vesel, sunt elementele  bateriei cu care funcţionează.

Poreclită "soleil" odinioară, dă din căldura augustă oricui are nevoie...

 “Lorica-loricae este în latină scut, platoşă; Georgeta provine de la Sfântul călare îmbrăcat în armură; în zodiacul chinezesc sunt cal...iată o imagine pe care încă nu am onorat-o pe deplin, dar mă grabesc!”

Cu o delicateţe pe care i-am descoperit-o acum câţiva ani, pe când lucram amândouă la Rafinăria oneşteană, şi cu o modestie pe care i-am înfrânat-o cu îndemnul că la bibliotecă va fi între prieteni, Lorica vine să ne infăţişeze creaţiile ei şi să se descopere publicului nostru.

Ne-am întâlnit anul trecut după o îndelungată uitare, fără a avea o relaţie apropiată în perioada în care am lucrat împreună, dar reţinându-i abilitatea mânuirii creionului şi chiar a pixului în pauzele de la serviciu. Ne-am întâlnit, ca doua gospodine, la Kaufland dar am avut o revelaţie comună că poate ieşi ceva din propunerea pe care i-a făcut-o de a expune la bibliotecă.

Lori crează mereu, pe orice suport ca un artist neliniştit ce este.

Poate este specific neliniştii feminine care se dezlănţuie în anotimpuri pline de viaţă şi culoare.

Dar sigur este specific artistului care are ceva de exprimat prin formă, linie şi culoare.

Am descoperit că neliniştea creionului ei se prelungeşte şi într-o emoţie a cuvântului nu numai a graficii. Lucruri încurajate şi apreciate de-alungul anilor de către personalităţi importante care au activat în cadrul Fundaţiei Călinescu.

Astfel, Lorica reuşeste să ne apropie de primavară prin grafica ei supusă emoţiilor şi sentimentelor ce o însoţesc la orice pas, pe care o completează cu fragmente din creaţiile ei poetice.

Plecată-s spre voi ...

Golirea din mine

lasă ochii goi

şi vorbe puţine.

Storc din tubul alb

(cică nu-i culoare),

smulg o venă-n plus ...

Răsucirea doare,

dar fac firul iernii

cu dogoarea nouă

şiretul cu bucle

ce vi-l dau azi, vouă!

La vernisaj au participat prieteni, foşti colegi, artişti plastici şi familia. Tatăl artistei, aflat la vârsta de 85 de ani, nu a făcut decât să crească starea emoţională a momentului.

Îi dorim Loricăi curaj şi sănătate şi vă invităm să vă bucuraţi de vers şi culoare împletite în ŞIRETURI de gânduri în spaţiul expoziţional al bibliotecii.

Doina Lili Bălcănaşu - bibliotecar