O
seară plină de muzică, la propriu, o seară la tensiune maximă
impusă de spiritul vulcanic şi pasional al unui artist de altfel
sensibil şi timid.
Artistul
Ernoe ROZSA, revenid la biblioteca din Oneşti, a adus alături de el
pe scenă trei artiste coborâte parcă din stampele japoneze,
mignone, delicate şi extrem de politicoase, care au reuşit să ţină
pasul unui maraton interpretativ în care fiecare a fost interpret şi
acompaniator.
Artişti
de largă respiraţie au reuşit să ne încânte cu interpretări de
Brahms, Debussy, Bach, Kreisler, Paganini, Sarasate, Manuel de Falla,
dar neuitând originile maghiaro-române ale lui Ernoe prin
interpretări ale Dansurilor ungare (Brahms) şi a celor româneşti
ale lui Bela Bartok. Chardash-ul lui Vitorio Monti dar mai ales
Ciocârlia lui Grigoraş Dinicu într-o interpretare marca Ernoe
Rosza au ridicat sala în picioare. Şi Ernoe nu a vrut doar să ne
facă nouă o plăcere ci, ne-a mărturisit, că iubeşte nespus
muzica lui Grigoraş Dinicu.
Şi
pentru că Hanami
– Sărbătoarea florii de cireş
(sakura) începe în debutul lunii aprilie în Japonia, programul
ne-a adus în atenţie expresivitatea şi delicateţea celor trei
artiste japoneze prin interpretarea melodiilor tradiţionale japoneze
“Sakura Fantasy” şi “Stand Alone”.
Astfel
ne-au îndemnat să privim în gând şi să medităm în faţa
florii de cireş la cât de fragilă, trecătoare dar frumoasă este
viaţa.
親愛なる友人、ありがとうございます
! (Dragi
prieteni , vă mulțumim!
)
Doina
Lili BĂLCĂNAŞU - bibliotecar
În continuare vă las în compania muzicii, Sayonara!
Un recital cameral de vis
RăspundețiȘtergereA fost un recital cameral la care si ingerii au fost de fata. Au fost doua ore si jumatate de muzica clasica, atent aleasa pentru publicul onestean care a umplut pana la refuz spatiul multifunctional al Bibliotecii municipale „Radu Rosetti” din Onesti.
Ernoe Rozsa, in dubla sa calitate de compozitor al unora dintre aceste piese muzicale si interpret la vioara ( viorist ) a avut o prestatie de zile mari, alaturi de Ansamblul Piace din Osaka Japonia, format din 3 instrumentiste japoneze ( pian, vioara, dar si voce ): Mikiko Yamaguchi, Masayo Hirata, Rika Hamada.
Maestrul Ernoe Rozsa nu a performat ca un om ci ca o perfecta vioara-suflet cantand la o vioara-instrument sublima. Aproape ca si-a distrus arcusul pe strunele viorii, atat de mult suflet a depus in interpretarea bucatilor muzicale alese, dintre care nu au lipsit J. Brahms, Claude Debussy, J. S. Bach, Bela Bartok ( Dans romanesc ), Robert Schumann, Vittorio Monti, Grigoras Dinicu (Ciocarlia), alaturi de piese si variatiuni compuse, scrise sau cadentate de el insusi.
Am avut bucuria sa asculta si doua cantece japoneze ( Sakura Fantasy si Stand alone ), interpretate de Ansamblul Piace din care face parte si soprana Masayo Hirata. Sonoritatile tipice muzicii si graiului japonez au fost simtite si gustate pe indelete de toti cei prezenti.
Aplauzele furtunoase si ovatiile prelungite de la final au fost o rasplata modesta pentru festinul muzical la care am avut acces gratuit. Asa cum a spus o doamna in varsta, la finalul recitalului cameral: „Au venit japonezele din tara cutremurelor, sa ne cutremure si pe noi cu muzica lor.”
Multumesc pentru aceasta seara magica, pentru muzica sa, pentru interpretarea sa, pentru trairile sale transmise noua, acestui virtuoz al viorii: Ernoe Rozsa. Multumesc pentru prezenta, de ce nu exotica, si prestatia aleasa a membrelor Ansamblului Piace, dintr-o Japonie atat de indepartata de Onestiul nostru.
Nu am putut pastra pentru mine o imagine care m-a uns la suflet: maestrul Ernoe Rozsa, inainte de inceputul recitalului, incalzindu-si vioara, cantand, printre tablourile romanesti ale artistilor plastici Daniel Gorun si Ghita Teaca expuse in spatiul expozitional alaturat. Sunt sigur ca a avut timp sa le priveasca si astfel sa ne cante ceva din ele, cu vioara sa. Si instrumentistele japoneze au respirat aerul inca tare al satului romanesc din aceste tablouri. Astfel, pentru o seara, la Onesti s-a respirat romaneste si s-a cantat divin.
Comentariul dumneavoastra merita a fi semnat, chiar daca intuiesc despre cine este vorba. Intradevar a fost o seara minunata, cum au mai fost de-atatea ori in biblioteca. Este bine sa invatam sa "exploram" spatiul bibliotecii pentru a ne surprinde placut de inspiratia de a fi intrat intr-un spatiu cultural etern.
RăspundețiȘtergere