FECIORUL ICONAR

Ieri, după amiază, în căldura spaţiului expoziţional din bibliotecă, amplificată de căldura prieteniei unui public numeros ce se identifica, fiecare în parte, cu amfitrionul prin pasiuni comune, legături colegiale dar mai ales printr-o mare uimire, am fost părtaşi la o expoziţie de excepţie.

Pentru obişnuiţii sălii de expoziţie a bibliotecii aceasta a reprezentat o revelaţie, o expresie a uimirii de a descoperi un artist autodidact, a unui tehnic, prin structură, care a adus pictura pe sticlă la rangul de artă spulberând diletantismul şi oportunismul de pe piaţă.

Structura tehnică a artistului a reuşit să ne facă să ne simţim la acest debut al său ca în faţa unui experimentat pictor de icoane pe sticlă.

Izvoarele inspiraţiei sale, modalitatea prezentării tehnicilor folosite şi a scurtului istoric al picturii pe sticlă ni le-a dezvăluit şi i-au aparţinut, printr-o prezentare one man show, artistului - cel care îşi cunoaşte potenţialul, evaluîndu-se continuu pentru a şti că face un lucru trainic.

Intervenţia bilingvă a dnei director prof. Elena Şerbu, datorată prezenţei grupului de francezi, din Eysine, a adus în atenţie un text al dlui ing. Gheorghe Bogza - colaborator al bibliotecii – despre semnificaţia icoanei, urmată apoi de expunerea activităţii dlui Ing. Eduard COMAN – pictorul de icoane pe sticlă, a cărui viaţă s-a schimbat odată cu anul 2004 când a avut revelaţia eternităţii născute la sat, când şi-a achiziţionat o casă la ţară de unde contemplă natura şi numără stelele unui cer senin.

Născut la Galaţi în 31.08.1968, în 1993 a absolvit Institutul Politehnic "Gh.Asachi" Iaşi , Facultatea de mecanică. În 1994, şi acum las artistul să vorbească, “am venit la Oneşti , inginer la SC Transgaz SA .

În 2004 am cumpărat o casă şi m-am mutat la ţară , sat Bălăneasa, com.Livezi, lucru care mi-a schimbat viaţa prin lucrurile frumoase pe care le-am descoperit dintr-o dată : primăvara , florile , aerul curat , liniştea , iubirea animalelor, pamântul , cerul, soarele, ploaia …

- sunt pasionat de lucruri vechi şi am o colecţie bogată de antichităţi, de la unelte ţărăneşti până la obiecte de uz casnic, şi fotografii

- în 2015 voi finaliza un mic atelier, deschis publicului, cu rol de muzeu-expozitie, cu aspect de casă veche ţărănească, în care voi expune colecţia de obiecte vechi şi lucrările mele de icoane pe sticlă şi mozaic.”

Intervenţia dnei ing. Doina Brumă – şef serv. RPPD, a ridicat nivelul percepţiei artistice subliniind şi semnificaţia temei expoziţiei:

„Iisus cu viţa de vie” - o istorie subiectivă a icoanei pe sticlă din Transilvania

Eduard Coman întreprinde, prin această expoziţie, un demers de restituire a valorilor autentice, un adevărat studiu pe viu (pentru că nu doar le studiază sau analizează, dar le şi pictează), asupra icoanelor româneşti pe sticlă ce înfăţişează tema ”Iisus cu viţa de vie” şi caută reprezentări ale ei în mai multe zone ale ţării, mai ales în Transilvania, unde preocuparea pentru iconografia Mântuitorului se regăseşte deseori sub această formă.

Reprezentarea despre care vorbim, unică in contextul iconografic european, îl înfăţişează pe Iisus, aşezat pe Sfântul Mormânt, stoarcând într-un potir rodul viţei: strugurele cel mai apropiat dintre ciorchinii care împodobesc mlădiţele. Dacă urmărim traseul invers al ramurii, vedem că viţa porneşte din rana coastei lui Hristos, e, aşadar, la rândul său, rodul jertfei.

Cele mai simple şi mai vechi icoane sunt cele de la Nicula, cu o grafică foarte esenţializată, cu viţa de vie încercuind aproape complet capul Mântuitorului, ca şi când ar încerca să dubleze aura, pentru a păstra sfinţenia. Cecul, însă, nu se închide complet, printre palmele adunate ale lui Iisus, sfinţenia se revarsă asupra lumii, odată cu bucuria revelaţiei.

Celelalte icoane, din ce în ce mai elaborate, îşi au obârşia în Tara Maramureşului, apoi în Şcheii Braşovului, Maierii Albei Iulia, Ţara Făgăraşului şi în Ţara Oltului. Dacă în abordarea primilor pictori frunzele de viţă sunt supradimensionate, iar ciorchinii foarte schematici, grafica evoluează pe măsură ce înaintăm în secolul 19. Formele devin mai realiste, mai elaborate, ciorchinii aproape năpădesc spaţiul, expresivitatea lor, deseori expansivă, echilibrează compoziţional ponderea celorlalte structuri plastice: crucea în jurul căreia se înfăşoară mlădiţele, mormântul pe care şade Iisus şi chiar elementele decorative pe care meşterul iconar a găsit cu cale să le adauge, pentru înfrumuseţarea icoanei. Motive preluate parcă din scoarţele ţesute în războaiele bunicilor împodobesc lespezile centrale, fie că sunt dominate de forme geometrice, fie de imagini florale.

Ceea ce este însă uimitor e deosebita diversitate, dar şi rafinamentul cromatic Eduard Coman alege tonuri stinse, discrete, în pigmenţi naturali, păstrând şi potenţând armonia icoanelor. Culorile se pun atît de bine una pe cealaltă în valoare, ritmul vizual pe care îl impun privirii şi apoi sufletului celui care priveşte, dar şi celui care se roagă, e atât de armonios, de cumpănit, încât liniştea, încrederea şi mângâierea pe care le transmit sunt depline.

Autorul ne oferă şi cîteva icoane mari, care spun poveşti mai complexe, cum ar fi cele care evocă evenimentele săptămâna patimilor sau din primele 50 de zile de după Înviere. De asemenea, un calendar deosebit, în care fiece lună este reprezentată de icoana celui mai important sfânt sau eveniment, cromatica este dată de nuanţa specifică anotimpului, iar întregul este, din nou, foarte armonios. Aceste din urmă icoane şi altele asemenea, cum ar fi ce a Sfinţilor 40 de mucenici, dau măsura talentului şi a dispoziţiei de a inova a autorului, alături de respectul pentru autenticitate, de fidelitatea faţă de tema aleasă şi de preocupările multiple în domeniul frumosului.

Expoziţia aceasta este pentru fiecare din noi, dincolo de o sursă de încântare şi de inspiraţie, un prilej de a medita la rodul pe care îl dăm în trecerea noastră prin lume. Dl. Coman, a inceput deja, oferindu-ne aceste metafore ale euharistiei, care ne îndeamnă să ne gândim la jertfa personală cu care le suntem datori celor de lângă noi, dar şi la bogăţia spirituală a acestui popor, care nu trebuie lăsată să se piardă.

Îl felicităm, urându-i mult succes şi spor în pregătirea noului său proiect, „Prăvălia cu amintiri”!

Evadând din profanul unei profesii, ing. Eduard Coman, prin lucrările sale a ajuns la cer, cerul curat al sufletului fiecăruia dintre noi.

Veniţi în expoziţie să simţiţi mirosul ramelor din brad unse cu ceară de albine ce-L încadrează pe Iisus cu viţa de vie!

ing. Doina Lili Bălcănaşu - bibliotecar