Visul oricărui IT-ist şi nu numai

Am pornit la drum spre Microsoft-România ,cu mult avânt, în data de 28 iulie.

Mă gândeam să vă descriu din perspectiva mea, de coordonator local al proiectului Opening Opportunities, cum am văzut eu deplasarea la Microsoft cu un autocar neîngrijit în care încap prin bunăvoinţa fiecărui şofer pachetele de mâncare destinate, poate, unor copii de părinţi grijulii, copii care învaţă bine şi care pe perioada vacanţei completează bugetul familiei destinat studiilor cu un job de prin Bucureşti.

Uitându-mă la Roberto, elevul ales a fi fost cel mai activ dintre cei 13 oneşteni implicaţi în proiect, mi-am dat seama că nu trebuie să-i stric acest moment.

Mă uitam la emoţia şi speranţa din privirea lui şi mi-am dat seama că trebuie să mă raportez la vârsta şi visele sale.

Într-un cuvânt am călătorit să prindem o primă stea, fie ea chiar Luceafărul de pe cer, din noianul de stele ce-i vor sta în cale lui Roberto.

După ce am explorat, în prima zi, de luni toate muzeele de prin împrejurimi, închise, ne-am dat cu bicicleta prin Herăstrău şi am mâncat o îngheţată reconfortantă.

Până aici coordonatorul şi-a făcut datoria.

Seara, după întâlnirea cu cei 9 elevi din ţară, Roberto şi-a intrat în rol. A trecut peste timiditatea-i ce răzbate în relaţiile cu ceilalţi şi a intrat într-un grup de … prieteni. Prieteni pe care i-a impresionat cu prezentarea produsului conceput de către echipa oneşteană.

Deja de a doua zi vorbeau toţi aceeaşi limbă iar, noi, cele 3 (eu, Margareta Tătăruş de la Focşani şi Antonela Barbu - Mediaş) am dat rolul de coordonatori locali pe cel de observatori.

Persoanele implicate, care ne-au dat “apă vie” de-alungul acestui proiect ne-au însoţit şi coordonat şi în aceste zile:

Cristina Văileanu (Grants Manager la IREX)

Elena Coman (Programs Manager la TechSoup România)

Conduşi de Cristina prin Bucureşti am ajuns la locul faptei, sediul Microsoft, unde ne-a întâmpinat cu aceeaşi vervă Elena.

Întâlnirea a debutat cu discursul celui mai tare mentor, Todi Pruteanu (Business Strategy Manager Microsoft), foarte proaspăt venit din America, cel care şi-a pus amprenta pe munca şi creativitatea celor 13 oneşteni.

Şi ţin-te bine, munca la Microsoft a început la ora 9.00.

După prezentarea implicării Microsoft în acest proiect demarat de Biblionet/IREX, cu suport de la TechSoup, a urmat îndemnul de a pune întrebări despre ce vor să ştie/cunoască elevii. Cei 13 elevi (10 din ţară la care s-au alăturat 3 din Bucureşti) au trebuit să fie restricţionaţi în a pune câte o singură întrebare ...

Răspunsuri au găsit în prezentarea activităţii din Microsoft, a produselor acestora, a modului de organizare, în explicarea rostului unui centru de suport în business, rolul subsidiarelor, etc.

Următoarele ore au fost destinate contactului cu oamenii de la Microsoft, mentori din program şi nu numai.

Primul a fost Sorin care le-a vorbit despre rolul lui în marketingul companiei şi care a răspuns la întrebări, unele incomode, cum ar fi „ce compromisuri trebuie să faci înt-o companie ca să-ţi atingi scopul”.

Sorin „s-a răzbunat”, am zis noi, când le-a dat posibilitatea, ca pe grupe, să îşi exprime elevii părerea despre profesiile din IT şi care consideră ei că trebuie să fie abilităţile unui profesionist, cum arată o zi de lucru, rolul acelei profesii într-o companie. Cu o dezinvoltură specifică vârstei au dat glas unor certitudini intuite şi unor speranţe prin expunerea profesiilor: Head of Development (grupă din care a făcut parte şi Roberto), Designer, L & D, Developer.

Ina şi Andreea, mentori care şi-au dezvăluit parcursul profesional după terminarea unei facultăţi de limbi străine la ingineri de suport în cadrul Microsoft. Limbile străine, la nivel de conversaţie şi abilităţile în a învăţa cu uşurinţă lucrurile tehnice într-o companie de IT te pot face agreat de către acea companie. Au aflat de la cele două fete surâzătoare ce trebuie să conţină o scrisoare de intenţie şi rolul fiecărei întrebări de la interviurile de angajare.

Mădălina – inginer de suport, a răspuns întrebărilor elevilor curioşi , pe componenta alegerii protrivite în viaţă, scopul pe care îl vrei atins care este o cheie a clasicei întrebări de interviu : „unde/cum te vezi peste 5 ani?” Totodată le-a dezvăluit şi ce raţiuni pot sta la baza alegerii unui profesionist de către o companie.

Noemi – inginer de suport le-a vorbit despre intership, experienţă personală, job de vară, lucru în străinătate. Totodată ea a fost cea care i-a incitat cu o problemă de rezolvat pe grupe: cinci cele mai cool joburi care pot exista în anul 2030.

Acesta a fost şi momentul în care au început interviurile ce fac obiectul unui material Microsoft despre proiectul pilot Opening Opportunities. Extraşi din sală unul câte unul, am fost solicitaţi să vorbim despre impresiile noastre, în calitate de coordonatori locali sau elevi implicaţi, despre necesitatea şi impactul acestui proiect.

Deoarece activitatea celor 13 elevi implicaţi în proiectul oneştean a fost extrem de densă şi cu rezultat concret , mi-a venit foarte uşor să susţin ca pe viitor acest proiect să nu ne ocolească şi că biblioteca va avea acelaşi rol stimulativ. Am subliniat necesitatea desfăşurării acestor proiecte în oraşele de provincie, unde elevilor nu li se oferă prea multe perspective/oportunităţi mai ales că majoritatea membrilor marilor companii provin din rândul acestora.

Interviul a constat într-o înregistrare audio-video a mărturisirii individuale ale tuturor celor implicaţi în proiect.

Revenind în spaţiul destinat workshopurilor, după o scurtă pauză de masă la faţa locului, ne-am întâlnit cu Radu Ştefan care a captat atenţia tinerilor prin parcusrul său personal şi profesional. Plecat din România de copil, studiind în Germania, lucrând 3 ani în Singapore, ajungând de 6 ani la Microsoft-România unde a parcurs toate etapele, ajungând actualmente să ofere consultanţă partenerilor Microsoft de pe piaţă. Au avut ce să-l întrebe, a avut ce să le răspundă.

Radu le-a oferit ocazia să facă un exerciţiu de imaginaţie, în 15 minute, în care să explice „care va fi gadgetul anului 2050?”; cum se va numi, cum va arăta, ce va face, de ce este gadgetul anului 2050, cum se va comercializa?

Vă dau doar denumirea celor imaginate de către elevi, nedezvăluind nimic din secretele de laborator care, poate, sunt în stare latentă în mintea lor, mai ales că pot să se prevaleze de dreptul de proprietate intelectuală:

Smartglasses (realitatea augumentată), Kr-Chat (Kineto Radio Chat), Flash 100 (cip de folosire a creierului la potenţial maxim), DigitalTime (ceas teleportare a hologramei individuale).

Pe noi ca observatori, profesionişti Microsoft şi pe fotograful de serviciu ne-au convins. Dacă vom ajunge până atunci, 2030, sigur vor fi pe piaţă şi ne vom gândi de cât de neâncrezători au putut fi unii!

Până acum Roberto a făcut parte din peisajul celor curioşi şi creativi, dând dovadă că are stofă de CEO în toate schemele de grupe. Am fost mândră deoarece a reuşit să confirme având şi o alură ce îţi dădea impresia că face parte deja din peisaj.

Ei şi pe la ora 17.00 a venit timpul unui tur, real, pe palierul 2 al Microsoft. Aceasta-i politica, regula şi cum să nu fim noi mulţumiţi dacă timp de 8 ore deja ocupam un spaţiu din acest loc.

Todi a fost ghidul, uneori ghiduş al plimbării noastre, care i-a „incriminat” pe toţi cei aflaţi în calea noastră, descoperindu-le rostul, spaţiul de lucru şi hobbyurile fiecăruia.Unii erau în vacanţă şi au scăpat. Cert este că s-a tras concluzia că nimeni nu este de neînlocuit aşa că elevii deja au pus ochii ... gândului pe câte un post.

Aşaîncât, la revenirea în „spaţiul de joacă” al zilei noastre la Microsoft, niciunul dintre elevi nu a dorit să aibă discuţii libere cu Todi ci să le fie pusă la încercare imaginaţia.

Şi Todi le-a propus o stategie de adus pe piaţă un produs pe care chiar să-l şi producă.

Zis şi făcut, echipele trebuiau să ofere un serviciu digital în domeniul muzicii, al şcolilor, în domeniul bancar şi pentru IMM-uri. Au făcut studii de piaţă şi au creat un plan de business apoi şi-au explicat opţiunile:

mediaplayer care recunoaşte melodiile, preferinţele, sugerând melodiile din aceeaşi arie; un asistent digital care îţi oferă posibilitatea să trăieşti uneori în „ţara lui Mură-n gură”; plata bancară cu autentificare biometrică prin „citirea” retinei şi confirmarea plăţii pe mobil; un serviciu digital prin care poţi să te informezi, în funcţie de obiectul solicitat, care magazin are acel produs şi cât de apropiat este de domiciliu/locul în care te afli.

Acest din urmă serviciu a fost câştigător în urma deliberării juriului format din cele trei coordonatoare locale iar elevii au primit cate un mouse wi-fi drept premiu.

De altfel nu au existat altfel de recompense în colaborarea noastră deoarece prezenţa acolo şi comunicarea cu oamenii de la Microsoft a fost cel mai important premiu şi scop al tuturor celor prezenţi.

Finalul prezenţei elevilor la Microsoft a fost apoteotic prin prezenţa lui Andrei Istrate membru în Asociaţia Dezvoltatorilor de Jocuri care le-a dezvăluit din tainele constririi nivelelor jocurilor pe calculator. Pentru că intram într-un ... joc în care nu cunoşteam nimic din ce se vorbea am încercat să reţin date statistice reale. Că sunt peste 100 de firme de jocuri în România dintre care 35 în Bucureşti, restul în Cluj, Focşani, Curtici, Iaşi de unde a ”explodat” un dezvoltator care cu propriul joc a reuşit să ia cel mai mare premiu de la de la o firmă mare din San Francisco (cunoscătorii vor şti despre ce este vorba).

În timp ce Andrei se juca cu memoria necunoscătorilor şi mintea avidă de informaţii a elevilor, Roberto a mai primit un premiu de la Todi care l-a linvitat la o dezbatere pe teme ... profesionale în biroul său.

După fotografia de final, de grup şi cele individuale sub logoul Microsoft, ne-am dat cu greu plecaţi, la ora 19.00.

Mulţumim MICROSOFT, salutaţi-l pe Bill Gates din partea noastră!

Cine suntem noi?

• Coordonatorii locali, bibliotecari, din bibliotecile româneşti beneficiare timp de 5 ani ale proiectelor Biblionet / IREX (prin Fundaţia Bill şi Melinda Gates)
• elevii, componenta deficitară, ca frecvenţă şi număr de utilizatori, din statistica biblioteconomică

Şi închei cu speranţa că will be back! cu concluzii definitorii pentru un parcurs al proiectului Opening Opportunities în creştere şi dorinţa de a ne găsi mult mai uşor pe harta intereselor marilor companii.

Vă aşteptăm toţi, cu drag şi cu .. „deştele-n sus!”

Doina Lili Bălcănaşu – bibliotecar

coordonator local Opening Opportunities

P.S. Spre elucidare „cu deştele-n sus!” este o sintagmă a bunei dispoziţii şi speranţei pe care ne-a împărtăşit-o Margo. Cât despre refren ... trebuie fredonat şi nu mai este loc.