Fortuit
şi Forţat
O
confuzie paronimică izbitoare are loc între fortuit
şi forţat
în
enunţuri de felul:
„Copil,
înghiţeam cu regularitate, în mod fortuit
-
deşi
nu-mi plăcea – untură de peşte”,
„De
câte ori mă critica, pe nedrept, în şedinţă, eram
fortuit
să ripostez”.
Din
cauza asemănării formale, fortuit
(care înseamnă
„venit
pe neaşteptate, neprevăzut, întâmplător, inopinat”)
îl înlocuieşte, greşit, pe forţat
(„făcut,
impus prin forţă, printr-un efort deosebit; silit, nefiresc,
nenatural).
Cu
părere de rău, un eveniment fortuit, mă forţează să mă opresc
aici şi ...până la o nouă întâlnire ... vă salut, corect
pe româneşte!
Diana
Diţu, bibliotecar-arhivist
(Rădulescu,
Ilie-Ştefan „Erori flagrante de exprimare: radiografie critică a
limbajului cotidian”, Bucureşti: Editura Niculescu, 2007)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu