INIŢIATIVA TARCOVSKIANĂ şi CĂLĂUZA celor patru seri

INIŢIATIVA TARKOVSKIANA a debutat cu un înţeles al rostului acestui demers, desprins din filmul “Nostalgia” , regia lui Andrei Tarkovsky, unde, meditând la sensul existenţei şi al tragediei civilizaţiei, personajul central predică unei mulţimi absente despre lipsa de credinţă şi alienarea unei societăţi în derivă cu disperare şi mirare la impasibilitea celor adunaţi. Pune punct acestui discurs  apelând la îndemnul de a interveni Музыка (muzica)!  

Pe acordurile acelstei muzici, profunde, am parcurs vizual temele tarkovskiene din “Solaris” şi ” Andrei Rubliov “ ca apoi să ne oprim uitându-ne în ochii lui “Hristos Mântuitorul” (icoană realizată de către Andrei Rubliov ca. 1410) ca în final să  medităm preţ de un minut, în tăcere, în întunericul sălii de proiecţie.

Aşa a început prima seară tarkovskiană propusă de Ionuţ DUMITRESCU, cel care a conceput "Iniţiativa Tarkovskiana". 

Prezenţa acestuia şi a proiectului său este meritul dr. Ştefan NEAGU, cel care a intuit şi oportunitatea prezentării evenimentului în cadrul bibliotecii oneştene.

Ionuţ Dumitrescu ne-a introdus într-o atmosferă a perioadei frământărilor cinematografice ale lui Tarkovski, atmosferă cunoscută de către unii, dintre cei prezenţi în sală, a fi a certitudinilor fără de speranţă. Un demers incitant pentru a fost şi pentru cei cărora li s-a arătat prima dată o lume care a trecut prin război şi care a trăit comunismul.

Ionuţ Dumitrescu a fost călăuza noastră timp de patru seri printr-o lume dezvăluită de Tarkovsky şi de discipolii săi, o lume fără de credinţă în care doar credinţa le-a fost aliat.

"Iniţiativa" ne-a adus în prima seară imaginea războiului vazut din perspectiva locuitorilor unui sat, din Armenia sovietica, ai cărui bărbaţi nu se mai întorceau acasă şi a copilului ce îşi aşteptă tatăl la gară cu statornicia unei credinţe în soarta norocoasă a acestuia. Privirea copilului care ne face părtaşi la speranţa dar şi deznădejdea sa este la fel de tragică precum cea a “vânzătorului” de cărţi. Filmul “Strugurii acri” a regizorului armean Bagrad Ohanesian poartă amprenta lui Tarkovsky, acesta fiind prezent şi pe genericul filmului ca regizor artistic.

În cea de-a doua seară călăuza noastră ( solicitat fiind la un interviu la Iaşi) a predat rolul  lui Ştefan Neagu prin intermediul căruia am aflat ce obiective îşi propune şi ce misiune doreşte să aibă "Iniţiativa Tarkovskiană". 
O revelaţie a fost proiectarea documentarului cu Nicolae GHIBU, primul român care i-a luat un interviu lui Tarkovsky, interviu descoperit după 47 de ani de către Ionuţ Dumitrescu. Nicolae Ghibu este scenarist , regizor, absolvent al facultăţii VGIK – locul în care l-a întâlnit şi în care s-a împrietenit cu Andrei Tarkovsky.

Seara a continuat cu proiecţia filmului, “Copilăria lui Ivan” în regia lui Andrei Tarkovsky, unde ne-am întâlnit cu aceeaşi privire adresată direct publicului de către eroul principal, copilul-soldat, Ivan, din care răzbătea îndârjita credinţă în lupta sa dreaptă, speranţa dar şi o nedumerire tristă despre copilăria sa pierdută.

Călăuza noastră ne-a purtat privirea şi gândurile în cea de-a treia seară spre creaţia altui discipol a lui Tarkovsky, Gleb Panfilov. Filmul “Începutul” a descreţit frunţile lansându-ne într-o atmosferă a ambiguităţii anilor comunismului când toată lumea râde, cântă şi dansează sau mai bine zis, trebuie ... Aşa că Pasha, femeia banală, fără succes şi lovită în amor - personaj principal al filmului - se dezlănţuie, cu tot entuziasmul, prin intermediul personajului istoric Ioana D'Arc pe care îl joacă într-un film. Ea îşi recapătă demnitatea şi bucuria de a trăi prin interpretarea acestui personaj grandios şi tragic.

Discuţiile dintre iniţiatorul acestui eveniment şi public, la sfărşitul celei de-a treia seri, au reliefat curiozitatea şi interesul unui public dornic de astfel de evenimente la care liniştea meditativă a spectatorului să respecte actul de creaţie. Discuţiile au decurs şi înafara bibliotecii până noaptea târziu, fiecare pronunţând puncte de vedere personale, dorind să-şi exprime trăirile sale legate de eveniment şi filme, precum cel făcut şi de mine prin acest articol.

Perseverenţa dar şi plăcerea publicului restrâns şi bun al acestei "Iniţiative" a fost răsplătită de către călăuza noastră în cea de-a patra seară printr-o lectură a lucrării “Lumina nevăzută” (1912) de M.V. Lodîjenski, capitolul “Tolstoi”, lectură ce a făcut legătura cu proiecţia filmului „O moarte obişnuită” în regia lui Alexandr Kaidanovski, acelaşi care a jucat rolul principal în filmul ... „Călăuza” a lui Andrei Tarkovsky.

A fost o încercare pentru publicul din sală care încă o dată a fost privit direct în ochi de către eroul filmului aflat pe patul suferinţei şi al morţii sale. Chinul acestuia precum şi reacţia celor din jurul său consumându-se în bătăile pendulei din hol, ritm în care ne trecem toţi viaţa.

Călăuza noastră, Ionuţ Dumitrescu, ajutat fiind la Oneşti de către dr. Ştefan Neagu, ne-a introdus într-o lume, mai demult, interzisă, în prezent uitată, în care oamenii îşi căutau credinţa.

tic-tac, tic-tac = ce eşti-cine eşti, ce eşti-cine eşti

Doina Lili BĂLCĂNAŞU - bibliotecar

Îi felicităm şi le mulţumim amfitrionilor noştri şi le transmitem că, oricând, ne vom lăsa provocaţi de demersurile lor artistice.