De-ale primăverii...

“De ce salcia în loc de flori are mâţişori?”

Se spune că demult, pe când iarna nu-şi făcuse apariţia, nici sania nu fusese inventată, s-a întâmplat ca vremea să se răceasca brusc, iar frunzele copacilor să cadă, sub încărcătura zăpezii. Când ninsoarea s-a oprit, Dumnezeu a chemat toţi copacii în cer, spunându-le că vor sta acolo până ce zăpada se va topi.

Mare le-a fost bucuria îngerilor, care se bucurau de o mare nesfârşită de copaci înfloriţi.

Un singur copac nu a ascultat porunca Domnului şi a deschis puţin uşa să vadă ce se mai întâmplă pe pământ. Văzând câmpiile înverzite şi pe oameni că sunt în căutarea copacilor, salcia a fugit din cer, fără să-şi ia rămas bun şi s-a aşezat la locul ei, pe malul pârâului.

Atunci oamenii s-au adunat în jurul ei, să-i admire florile albe, iar ea le-a povestit ce a trăit în cer. Dumnezeu, mâhnit de ceea ce făcuse salcia, le spuse celorlalţi copaci: “Ceea ce a făcut salcia nu este frumos. Ea nu merită darul cerului; de aceea am să-i iau înapoi florile. Fiindcă a şters-o ca o mâţă, am sa-i schimb floricelele albe în mâţişori pufoşi. Aşa va rămâne în vecii vecilor…”

Când veni primăvara, toţi oamenii admirau florile celorlalţi copaci, numai la salcie nu se uita nimeni. “Acolo, pe malul pârâului, cu crengile lăsate în jos, încarcate cu mâţişori, ea parcă plângea…”

(Legende populare româneşti; “De ce salcia în loc de flori are mâţişori” – culegator Ion Bordeianu, aparuta pentru prima data in “Albina”, Bucureşti, 1934, nr. 13, p. 6)

de-ale primăverii...

Mirela Năstase, bibliotecar