Tentă
şi Tendinţă
Unii
vorbitori înlocuiesc substantivul „tendinţă”, mai uzual, cu
mai rarul „tentă”: „Faţă de mine a avut, ca atitudine, o
tentă
mai puţin agresivă (corect „a avut, ca atitudine, o tendinţă
mai
puţin agresivă), fără să se conştientizeze faptul că tentă
este un
termen de specialitate având sensul de „amestec de tuş (sau de
culoare) cu apă, terebentină etc., folosit pentru a reda nuanţa de
culoare dorită: nuanţă a unei culori”, iar tendinţă,
„dispoziţia
firească pentru ceva, înclinare, năzuinţă; pasiune, acţiune
conştientă spre un scop determinat”.
(Rădulescu,
Ilie-Ştefan „Erori flagrante de exprimare: radiografie critică a
limbajului cotidian”, Bucureşti: Editura Niculescu, 2007)
Până
la o nouă întâlnire...vă salut, corect pe româneşte!
Diana
Manea, bibliotecar-arhivist
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu