Ce citim

VUM ŞI VÂJ CAMIOANELE NĂZDRĂVANE

Data trecută v-am vorbit despre o carte scrisă de concitadinul nostru Vasile Groza. Astăzi m-am gândit să pun pe lista de recomandări o carte scrisă tot de un oneştean. Cartea se numeşte „Vum şi Vâj camioanele năzdrăvane”.

Desigur, cei mai interesaţi vor fi băieţeii, deşi autorul a specificat pe copertă că este o poveste pentru copii între 4 şi 80 de ani, iar din întâmplările aşternute pe hârtie vom avea toţi câte ceva de învăţat, indiferent de vârstă. Autorul se semnează Obi Tatanu. Acesta este un pseudonim, numele său fiind Ovidiu Ciubotaru, în prezent preot la Iaşi. Acest pseudonim vine din copilărie, iar povestea lui mi-a fost relatată cu drag de tatăl său, domnul Mihai Ciubotaru, fost director şi ctitor al Bibliotecii „Radu Rosetti”. Ca orice copil stâlcea şi el cuvintele neputând să-şi spună numele corect, Ovidiu Ciubotaru, ci doar Obi Tatanu, nume pe care, iată, l-a pus pe o carte scrisă cu drag pentru că este la rândul său tată.

În ajutor i-au venit doi ilustratori talentaţi: Lucian Dragomir şi Nicu Brumă. Am să mă opresc de astă dată şi la unul dintre aceştia, pentru că este tot un oneştean. Este vorba de domnul Nicu Brumă care încă din copilărie a reprezentat cu cinste oraşul nostru dar şi România la diferite concursuri de pictură. Din palmaresul său amintesc doar o lucrare la Palatul Naţiunilor din Geneva şi Marele Premiu individual ”Paleta de Aur”. A colaborat cu ilustraţii la diferite reviste printre care şi cea a Colegiului Tehnic”Petru Poni” pe când era elevul acestui liceu. După 1990 a participat în Italia la Şantierul de Artă Plastică de la Fontaneletto şi Bedonia. Deşi este inginer, nu a renunţat niciodată la pasiunea sa pentru pictură. Discipol al regretatului pictor Ghiţă Mocanu, este în prezent instructor la Cercul de desen „Ion Diaconescu” ce funcţionează în cadrul Şcolii Gimnaziale „Ghiţă Mocanu”.

Cu astfel de colaborare nu se putea să nu iasă o carte pe placul celor mici. Pe lângă ilustraţiile de excepţie, să urmărim şi povestea. Din ea desprindem cât de importante sunt respectul şi relaţiile dintre oameni. Eroii sunt două camioane care prin comportamentul lor ne aduc în prim-plan diferite situaţii de viaţă. În spatele lor se află cei care le conduc. Prin ce peripeţii trec, care este deznodământul? Aşa cum deja v-aţi obişnuit, n-o să vă dezvălui mai mult pentru ca lectura să vă surprindă personal, singuri sau alături de părinţi, iar la sfârşit fiecare să rămână cu grăuntele său de învăţătură. Dacă vă amintiţi, pe la începutul relatării mele vă spuneam că este o carte destinată copiilor între 4 şi 80 de ani. Chiar dacă unora li se pare că au învăţat totul sau că ştiu multe despre viaţă, niciodată nu este târziu să mai aflăm câte ceva, dar mai ales să stăm lângă cei mici şi să-i ajutăm să-şi adune în săculeţ boabele de învăţătură.

Eu port în minte un citat al ilustrului gânditor, om de ştiinţă şi poet german Johann Wolfang von Goethe, care spune: „Să nu laşi să treacă o zi fără să vezi, fără să auzi sau fără să citeşti ceva frumos!”. Cred că nu mai este nevoie de nici un comentariu ci doar de un îndemn: Veniţi la bibliotecă!

Rodica ZAHARIA - bibliotecar