Crescută la ţară, de bunica din partea mamei, a avut ocazia să asculte multe dintre poveştile populare care circulau în acea vreme.
Spre sfârşitul vieţii se întoarce la minunatele poveşti ale copilăriei. Se stabileşte în vechea casă a bunicii şi-şi petrece timpul istorisindu-le nepoatelor şi copiilor muncitorilor din zonă, cele mai frumoase poveşti pe care le auzise sau le crease.
O parte din acestea, au apărut în volumul "Poveştile bunicii".
În acest volum autoarea propune copiilor şi bunicilor patru poveşti.
"Ce spun florile?"este o plăcută incursiune în lumea florilor. De fapt este o frumoasă legendă a Zefirului, fiul Furtunii. Deşi are părinţi puternici care pot distruge prin forţă, rămâne un bun prieten al florilor şi dătător de viaţă.
Va fi binecuvântat de Zâna bună, pentru că a dovedit că este bun şi milos. Rămâne un exemplu bun pentru oameni, căci, aceştia vor încerca de cele mai multe ori , să dobândească totul prin forţă, lacomi să adune toate bogăţiile de pe pământ.
Mila şi respectul, sunt calităţile care au făcut ca acesta să fie binecuvântat de oameni şi cântat de poeţi.
"Toporişca din piatră roşie" este povestea unei bucăţi de cornalină care a trăit prin destinul a diverşi stăpâni vreme de generaţii.
"Câinele" este povestea domnului Câine, un om deosebit de blând. El le povesteşte copiilor cum e să fii câine, o viaţă pe care acesta a avut-o anterior.
Fără îndoială, vedeta cărţii este povestea "Aripile curajului". Aflăm despre lupta cu viaţa, a unui băieţel şchiop şi sărac care dorea să devină marinar.
Poveştile rămân hrana sufletului de când le auzim prima dată şi până când avem dăruirea de a le transmite mai departe.
Citiţi-le şi voi cu aceiaşi dragoste cu care v-au fost scrise!
bibliotecar
Rodica Zaharia
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu