Culorile romane ale unui artist băcăuan

VERNISAJ

“File din jurnalul unui român”             Gheorghe FRANTZ

20 noiembrie 2012

Mereu învăţăm şi suntem puşi să răspundem la tablă. Aşa am păţit şi cu prietenul Gheorghe Frantz care , în pregătirea acestei expoziţii nu mi-a spus decât că va fi vorba despre un “album de călătorie”- real şi imaginar deopotrivă- şi care va cuprinde lucrări pictate în România, în ultimii 30 de ani, reprezentând embrionul cromatic al tuturor celorlate lucrări, pictate la faţa locului, în tabere de creaţie din spaţiul european. Embrionul cromatic reprezentat prin culori romane, după spusa pictorului.

Ce sunt culorile romane? O întrebare pe care a trebuit să mi-o pun.

Îi ştiam câteva lucrări, văzute acum 2 ani când l-am cunoscut întâmplător, la Galeriile Velea din Bacău, galerii pe care le păstoreşte cu profesionalism şi pasiune, când a trebuit să preiau două cărţi achiziţionate de către bibliotecă: „Dicţionarul ilustrat al artelor frumoase din Moldova 1800-2010” de Valentin CIUCĂ şi volumul „Ilie Boca”.

Acolo am descoperit aceste culori, seninul şi liniştea lor.

Acum, făcându-mi lecţiile am înţeles, ca simplu privitor dar iubitor de culoare şi armonie, ce a vrut să spună şi ce a simţit artistul.

Seninul cerului de vară exprimat prin albastrul omniprezent, strălucirea solară a galbenului, vivacitatea culorii portocalii, îndrăzneala şi forţa culorii roşii, efemerul verdelui , rafinamentul şi personalitatea violetului care se îmbină armonios cu albastrul preţuit precum aurul în vremea Imperiului roman, precum şi prezenţa discretă şi elegantă a negrului se îmbină într-o armonie digitală, cu eleganţă în tablourile artistului.

Prezenţa acestor culori romane, îl caracterizează foarte bine chiar pe pictor, acesta exprimându-se cu calm şi liber precum albastrul dominant din tablouri, deschizându-se cu sinceritate, solar, către publicul uneori circumspect şi oferindu-se acestuia prin culoarea regală, violet, cu hotărâre .

Prestanţa, siguranţa şi echilibrul de care dă dovadă de fiecare dată când este prezent în spaţiul expoziţional ne conving şi ne oferă un exemplu de perseverenţă şi forţă.

Frantz este în continuă mişcare, şi-a stârnit permanent interesul prin participări intense la tabere de creaţie din Europa (taberele de creaţie din Cehia: Lin, Nad Lipou, Kamenice (regiunea Boemia); Austria: Salzburg, Attersee, Grintzing; Elveţia: Muren Adelboden, Aeshi, Aeshired (regiunea Berner Oberland); Italia: Pessaro, Veneţia; Franţa: Frejus, Mougins, San Rafael, Aix en Provence, Verdon (departamentul Du Var).

Un personaj complex prin împlicarea în lumea artistică, inovativ în artă şi în lumea business-ului artistic , Gheorghe Frantz, prietenul bibliotecii oneştene, ne-a oferit aseară o nouă expoziţie inedită şi ne-a promis surprize viitoare care ne onorează.

Îi mulţumim pentru prezenţă şi calitatea invitaţilor săi care ridică ştacheta valorii spaţiului expoziţional al bibliotecii.

Aseară i-a fost alături artistului, ca şi la precedenta expoziţie, criticul de artă Valentin CIUCĂ. Acesta pe lângă prezentarea de înaltă ţinută şi prezenţa elegantă a avut cuvinte de laudă la adresa colectivului bibliotecii convins deja că insistenţa de care dă dovadă Frantz în a fi prezent la biblioteca oneşteană nu este întâmplătoare.

Noi îi mulţumim şi suntem convinşi că va reveni la biblioteca din Oneşti unde aseară, la vernisaj, s-a întâlnit cu artişti valoroşi sau în devenire de pe Valea Trotuşului: Mihai Nechita-Burculeţ, Ion Văsâi, Maria Ghiuş, Ioan Tripa, Liviu Slabu, Lorica-Geogeta Chişcă, Mihai Zarzu, Lică Chiţcan, Ionuţ Savin, Vlad Marian (Vladinsky).

Noi, oneştenii, prezenţi în sală aseară, am fost alături de Frantz la un demers anevoios care l-a făcut pe artist stingher şi pe omul cu iniţiativă în domeniul artelor să se învrăjbească, uneori.

Este vorba de Galeriile Velea din str. Oituz, nr.32, Bacău

La această adresă se găseşte un imobil istoric , fostă locuinţă aristocratică de sfârşit de secol XIX , construită între anii 1877-1878 , care găzduieşte prin dreptul de proprietate, investiţie şi strădania lui Gheorghe FRANTZ un reper cultural de marcă a Bacăului. Acest imobil era să fie pierdut prin anularea dreptului de proprietate şi strădania lui Frantz zădărnicită prin tertipuri avocăţeşti.

Din fericire, după o perioadă furtunoasă, lucrurile sunt pe un făgaş normal, sfârşindu-se precum în piesele caragialieşti în care conştiinţa naţionale a fost împăcată, onoarea reperată urmând ca toţi pupat Piaţa Endependenţei. Acum fiecare îşi vede de rostul lui iar artistul poate să se adâncească în lumea culorilor sale romane:

                                .........................................

Frunză verde de albastru,

mă doare un cal măiastru,

văd în faţă mov şi verde,

coloarea care mă perde,

corcov văd cu veselie,

coloarea ce nu mă ştie,

mai aud şi-un sunet sus

care nu a fost adus

în timpan de oameni vii,

în a fi şi a nu fi,

când îmi cade umbra lungă

pe sub ochii grei cu pungă.

............................................

Şi-am cântat din coasta mea

din vertebra ca o stea,

de-a-ncălare pe-o şa,

pe o şa de cal măiastru,

foaie verde de albastru.

(Frunză verde de albastru - Nichita Stănescu)

Doina Lili BĂLCĂNAŞU - bibliotecar