Pentru că
sufletul chinuit al limbii române vibrează şi arde intens dincolo de Prut
m-am gândit ca Grigore Vieru “să ne judece” când sărbătorim
ZIUA LIMBII ROMÂNE:
În limba ta
În
aceeaşi limbă
Toata lumea plânge,
În aceeaşi limbă
Râde un pământ.
Toata lumea plânge,
În aceeaşi limbă
Râde un pământ.
Ci
doar în limba ta
Durerea poţi s-o mângâi,
Iar bucuria
S-o preschimbi în cânt.
Durerea poţi s-o mângâi,
Iar bucuria
S-o preschimbi în cânt.
În
limba ta
Ţi-e dor de mama,
Şi vinul e mai vin,
Şi prânzul e mai prânz.
Şi doar în limba ta
Poţi râde singur,
Şi doar în limba ta
Te poţi opri din plâns.
Ţi-e dor de mama,
Şi vinul e mai vin,
Şi prânzul e mai prânz.
Şi doar în limba ta
Poţi râde singur,
Şi doar în limba ta
Te poţi opri din plâns.
Iar
când nu poţi
Nici plânge şi nici râde,
Când nu poţi mângâia
Şi nici cânta,
Cu-al tău pământ,
Cu cerul tău în faţă,
Tu taci atuncea
Tot în limba ta.
Nici plânge şi nici râde,
Când nu poţi mângâia
Şi nici cânta,
Cu-al tău pământ,
Cu cerul tău în faţă,
Tu taci atuncea
Tot în limba ta.
Grigore
VIERU
Poet
român din Republica Moldova
(n.
14 februarie 1935, satul Pererîta, fostul judeţ Hotin
din România - d. 18 ianuarie 2009, Chişinău)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu