miercuri, 24 septembrie 2014

Pisicile aristocrate vă aşteaptă să citiţi

Dragi cititori, bun găsit vă spun din nou şi chiar dacă anul şcolar a început, nu cred că este târziu să vă urez succes şi realizări în toate activităţile şcolare.
De câţiva ani la Secţia copii a Bibliotecii Municipale “Radu Rosetti”se desfăşoară concursul de lectură ce debutează odată cu noul an şcolar.
În anul ce a trecut concursul a purtat titlul “Pinocchio”. Se pare că năzdrăvana păpuşă de lemn a purtat noroc băieţilor. Sunt patru cititori care s-au desprins din rândul concurenţilor şi s-au ales cu premii şi diplome.
Îmi face plăcere să vi-i prezint pe:
Dragoş Radu Blănaru cls.aV a A, Şcoala cu clasele I-VIII “Ghiţă Mocanu” - premiul I 

Mihail Abalaşei cls.aIV-a D, Şcoala Gimnazială nr. 1 – premiul al II lea 

Mihai Constantin Palade cls. aII a, Şcoala Gimnazială “Sfântul Voievod Ştefan cel Mare” - premiul alIII lea.
Antonio Emanuel Bogdăneanu ,Şcoala cu clasele I-VIII “Ghiţă Mocanu”- menţiune.
Pentru că acest concurs a devenit tradiţie, aceasta trebuie continuată.
De această dată titlul este inspirat de povestea celebrelor pisicuţe moştenitoare a unei mari averi: Marie, Toulouse, Berlioz şi mama lor Duchess, la care se alătură viteazul motan Thomas O Malley.
Cu alte cuvinte: “Pisicile aristocrate”. 
Vă aştept să participaţi în număr cât mai mare, şi nu uitaţi: chiar dacă nu câştigaţi un premiu, câştigul cel mare rămâne LECTURA.
Vă aştept cu drag şi vă doresc succes!

Rodica Zaharia -bibliotecar

luni, 22 septembrie 2014

INIŢIATIVA TARCOVSKIANĂ şi CĂLĂUZA celor patru seri




INIŢIATIVA TARKOVSKIANA a debutat cu un înţeles al rostului acestui demers, desprins din filmul “Nostalgia” , regia lui Andrei Tarkovsky, unde, meditând la sensul existenţei şi al tragediei civilizaţiei, personajul central predică unei mulţimi absente despre lipsa de credinţă şi alienarea unei societăţi în derivă cu disperare şi mirare la impasibilitea celor adunaţi. Pune punct acestui discurs  apelând la îndemnul de a interveni Музыка (muzica)!  
Pe acordurile acelstei muzici, profunde, am parcurs vizual temele tarkovskiene din “Solaris” şi ” Andrei Rubliov “ ca apoi să ne oprim uitându-ne în ochii lui “Hristos Mântuitorul” (icoană realizată de către Andrei Rubliov ca. 1410) ca în final să  medităm preţ de un minut, în tăcere, în întunericul sălii de proiecţie.

Aşa a început prima seară tarkovskiană propusă de Ionuţ DUMITRESCU, cel care a conceput "Iniţiativa Tarkovskiana"
Prezenţa acestuia şi a proiectului său este meritul dr. Ştefan NEAGU, cel care a intuit şi oportunitatea prezentării evenimentului în cadrul bibliotecii oneştene.
Ionuţ Dumitrescu ne-a introdus într-o atmosferă a perioadei frământărilor cinematografice ale lui Tarkovski, atmosferă cunoscută de către unii, dintre cei prezenţi în sală, a fi a certitudinilor fără de speranţă. Un demers incitant pentru a fost şi pentru cei cărora li s-a arătat prima dată o lume care a trecut prin război şi care a trăit comunismul.
Ionuţ Dumitrescu a fost călăuza noastră timp de patru seri printr-o lume dezvăluită de Tarkovsky şi de discipolii săi, o lume fără de credinţă în care doar credinţa le-a fost aliat.
"Iniţiativa" ne-a adus în prima seară imaginea războiului vazut din perspectiva locuitorilor unui sat, din Armenia sovietica, ai cărui bărbaţi nu se mai întorceau acasă şi a copilului ce îşi aşteptă tatăl la gară cu statornicia unei credinţe în soarta norocoasă a acestuia. Privirea copilului care ne face părtaşi la speranţa dar şi deznădejdea sa este la fel de tragică precum cea a “vânzătorului” de cărţi. Filmul “Strugurii acri” a regizorului armean Bagrad Ohanesian poartă amprenta lui Tarkovsky, acesta fiind prezent şi pe genericul filmului ca regizor artistic.
În cea de-a doua seară călăuza noastră ( solicitat fiind la un interviu la Iaşi) a predat rolul  lui Ştefan Neagu prin intermediul căruia am aflat ce obiective îşi propune şi ce misiune doreşte să aibă "Iniţiativa Tarkovskiană". 
O revelaţie a fost proiectarea documentarului cu Nicolae GHIBU, primul român care i-a luat un interviu lui Tarkovsky, interviu descoperit după 47 de ani de către Ionuţ Dumitrescu. Nicolae Ghibu este scenarist , regizor, absolvent al facultăţii VGIK – locul în care l-a întâlnit şi în care s-a împrietenit cu Andrei Tarkovsky.
Seara a continuat cu proiecţia filmului, “Copilăria lui Ivan” în regia lui Andrei Tarkovsky, unde ne-am întâlnit cu aceeaşi privire adresată direct publicului de către eroul principal, copilul-soldat, Ivan, din care răzbătea îndârjita credinţă în lupta sa dreaptă, speranţa dar şi o nedumerire tristă despre copilăria sa pierdută.

Călăuza noastră ne-a purtat privirea şi gândurile în cea de-a treia seară spre creaţia altui discipol a lui Tarkovsky, Gleb Panfilov. Filmul “Începutul” a descreţit frunţile lansându-ne într-o atmosferă a ambiguităţii anilor comunismului când toată lumea râde, cântă şi dansează sau mai bine zis, trebuie ... Aşa că Pasha, femeia banală, fără succes şi lovită în amor - personaj principal al filmului - se dezlănţuie, cu tot entuziasmul, prin intermediul personajului istoric Ioana D'Arc pe care îl joacă într-un film. Ea îşi recapătă demnitatea şi bucuria de a trăi prin interpretarea acestui personaj grandios şi tragic.
Discuţiile dintre iniţiatorul acestui eveniment şi public, la sfărşitul celei de-a treia seri, au reliefat curiozitatea şi interesul unui public dornic de astfel de evenimente la care liniştea meditativă a spectatorului să respecte actul de creaţie. Discuţiile au decurs şi înafara bibliotecii până noaptea târziu, fiecare pronunţând puncte de vedere personale, dorind să-şi exprime trăirile sale legate de eveniment şi filme, precum cel făcut şi de mine prin acest articol.
Perseverenţa dar şi plăcerea publicului restrâns şi bun al acestei "Iniţiative" a fost răsplătită de către călăuza noastră în cea de-a patra seară printr-o lectură a lucrării “Lumina nevăzută” (1912) de M.V. Lodîjenski, capitolul “Tolstoi”, lectură ce a făcut legătura cu proiecţia filmului „O moarte obişnuită” în regia lui Alexandr Kaidanovski, acelaşi care a jucat rolul principal în filmul ... „Călăuza” a lui Andrei Tarkovsky.
A fost o încercare pentru publicul din sală care încă o dată a fost privit direct în ochi de către eroul filmului aflat pe patul suferinţei şi al morţii sale. Chinul acestuia precum şi reacţia celor din jurul său consumându-se în bătăile pendulei din hol, ritm în care ne trecem toţi viaţa.
Călăuza noastră, Ionuţ Dumitrescu, ajutat fiind la Oneşti de către dr. Ştefan Neagu, ne-a introdus într-o lume, mai demult, interzisă, în prezent uitată, în care oamenii îşi căutau credinţa.
tic-tac, tic-tac = ce eşti-cine eşti, ce eşti-cine eşti

Doina Lili BĂLCĂNAŞU - bibliotecar


Îi felicităm şi le mulţumim amfitrionilor noştri şi le transmitem că, oricând, ne vom lăsa provocaţi de demersurile lor artistice.

joi, 18 septembrie 2014

Confuzii lexicale

Fortuit şi Forţat

O confuzie paronimică izbitoare are loc între fortuit şi forţat în enunţuri de felul:
Copil, înghiţeam cu regularitate, în mod fortuit - deşi nu-mi plăcea – untură de peşte”,
De câte ori mă critica, pe nedrept, în şedinţă, eram fortuit să ripostez”.
Din cauza asemănării formale, fortuit (care înseamnă „venit pe neaşteptate, neprevăzut, întâmplător, inopinat) îl înlocuieşte, greşit, pe forţat (făcut, impus prin forţă, printr-un efort deosebit; silit, nefiresc, nenatural).

Cu părere de rău, un eveniment fortuit, mă forţează să mă opresc aici şi ...până la o nouă întâlnire ... vă salut, corect pe româneşte!

Diana Diţu, bibliotecar-arhivist


(Rădulescu, Ilie-Ştefan „Erori flagrante de exprimare: radiografie critică a limbajului cotidian”, Bucureşti: Editura Niculescu, 2007)

luni, 15 septembrie 2014

Programul evenimentului Inițiativei Tarkovskiana:


Joi, 18 septembrie, ora 19:00 – 22:00
1. Despre Inițiativa lui Ionuț Dumitrescu – Tarkovskiana
2. Despre Bagrat Oganesean și Andrei Tarkovski.
3. PROIECȚIE FILM / STRUGURII ACRI”, 1973 /
Regia: Bagrat Oganesean și Andrei Tarkovski

Vineri, 19 septembrie, ora 20:00 – 23:00
1. Inițiativa Tarkovskiana. Misiune și Obiective
2. Nicolae Ghibu – Singurul român care a realizat un interviu cu marele artist rus Andrei Tarkovski
3. PROIECȚIE FILM / COPILĂRIA LUI IVAN”, 1962 /
Regia: Andrei Tarkovski
Obs: Seara de film intră și în cadrul “Zilelor Culturii Călinesciene”, manifestare ajunsă la ediția a – 46 – a.

Sâmbătă, 20 septembrie, ora 19:00 – 22:00
1. Despre Gleb Panfilov și Andrei Tarkovski
2. PROIECȚIE FILM / ÎNCEPUTUL”, 1970 /
Regia: Gleb Panfilov
3. Dialog cu publicull

Duminică, 21 septembrie, ora 19:00 – 22:00
1. “Lumina nevăzută” (1912) de M.V. Lodîjenski, cap. “Tolstoi”, în trad. arhim. Paulin Leca
Lectura: Ionuț Dumitrescu
2. PROIECȚIE FILM /O MOARTE OBIŞNUITĂ”, 1985 /
Regia: Alexandr Kaidanovski
3. Dialog cu publicul
Amfitrionii evenimentului:
Ionuţ Dumitrescu şi Ştefan Neagu



(find us on facebook: TARKOVSKIANA)

vineri, 12 septembrie 2014

Omagiul Crucii

"Crucii Tale ne închinăm, Hristoase, şi sfântă Învierea Ta o lăudăm şi o mărim"

Într-o frumoasă după-amiză de toamnă, înainte de prăznuirea Înălţării Sfintei Cruci, a avut loc la Biblioteca Municipală „Radu Rosetti” vernisajul expoziţiei „Omagiu Crucii”, expoziţie de „Cruci de mână şi pristornice. Crestături în lemn realizate de ing. Dorel Bălăiţă” , aşa cum apare pe afişul care anunţă inedita manifestare. Pasionatul colecţionar, dar şi autor de cruci cioplite în lemn, ne invită – aşa cum ne-a declarat – la „o călătorie în sufletul ţăranului român de altădată prin intermediul a circa 60 de cruci de mână şi pristornice (pecetare ori prescurnicere), readuse la lumină de un inginer chimist, îndrăgostit de arta populară românească !”.
Domnul Dorel Bălăiţă s-a născut la 02 Martie 1968, în municipiul Bacău.
În 1986 a absolvit Colegiul Naţional “Vasile Alecsandri” din Bacău. În acelaşi an este admis la Facultatea de chimie industrială, secţia Tehnologie chimică anorganică, din cadrul Universităţii tehnice “Gheorghe Asachi” din Iaşi.
În 1992 îşi ia licenţa şi devine proaspăt inginer şomer al României libere.
În perioada iulie 1993 – iulie 1995 –este redactor/reporter la cotidianele băcăuane „Ziua”, „Ultima oră” şi reporter corespondent al agenţiei de ştiri Mediafax Bucureşti. În această perioadă publică peste 1500 ştiri, reportaje, interviuri, anchete. În 1995 devine membru al Asociaţiei Ziariştilor din România.
În iulie 1995 se stabileşte în Oneşti, şi devine angajat al S.C. Chimcomplex SA Borzeşti, unde lucrează şi în prezent în cadrul Biroului de Proiectări.
În 1996 a fost corespondent al cotidianului “Monitorul de Bacău”.
În perioada 1998-2000 a fost colaborator al săptămânalului local “Trotuş Expres” unde a avut o rubrică permanentă, “Oneştiul sub lupă”.
În 2005 devine membru al Societăţii Numismatice Române
În perioada 2006-2009 - a fost redactor al revistei „Colecţionarul Român” unde a publicat mai multe articole de numismatică.
Este căsătorit din 1992 cu Maria-Luminiţa, inginer chimist tot la Chimcomplex. Împreună au o fetiţă, Diana Maria în vârstă de aproape 16 ani, elevă în clasa a X-a la Colegiul Naţional “Dimitrie Cantemir”.
Dintre hobby-urile sale, domnul Bălăiţă este deodebit de dedicat numismaticii. Deţine o colecţie de monede şi bancnote din întreaga lume, (circa 200 de ţări, provincii, insule) şi o colecţie de jetoane, un fel de străbunic al actualelor tichete de masă, obiecte asemănătoare monedelor, cu valoare nominală şi emise de entităţi economice pentru uz intern. Pe contul de facebook se pot viziona imagini ale unor jetoane emise de societăţi de pe Valea Trotuşului. Din 2008 administrează un blog, (“numismon.blogspot.com”) dedicat pasionaţilor de numismatică;
Este pasionat de istoria judeţului Bacău, şi în special a Văii Trotuşului, privită prin prisma dovezilor numismatice (medalii, jetoane, plachete, insigne)
Nu în ultimul rând este îndrăgostit de arta populară românească: în luna noiembrie 2013, Biblioteca Municipală “Radu Rosetti” din Oneşti a găzduit în cadrul “Nocturnei bibliotecii” prima expoziţie personală intitulată “Un univers într-o lingură”, unde a expus circa 90 de modele de linguri crestate cu motive tradiţionale româneşti.

La vernisaj a vorbit, despre semnificaţia şi simbolistica crucii în viaţa creştinului, preotul Nicolae Zaharia, de la Biserica „Sf. Nicolae” din Oneşti.
Pristornicul este o cruce din lemn sau din piatră cu o mare varietate de forme şi ornamente, care serveşte la imprimarea prescurilor cu iniţialele chirilice ale lui Iisus Hristos. Legate de cultul morţilor, cele mai multe pristornice (pristolnice, pecetare sau prescurnicere) au formă de troiţă cu patru braţe, ornamentate prin crestare şi traforare.
„Crucea cea de viaţă dătătoare“ este cinstită în Biserica noastră în mod deosebit în Duminica a treia din Postul Mare şi în ziua de 14 septembrie, când cinstim Înălţarea Sfintei Cruci - făcută odinioară în secolul al IV-lea la Ierusalim de împărăteasa Elena şi de episcopul Macarie prin scoaterea lemnului Sfintei Cruci, spre cinstire, înaintea binecredincioşilor creştini. Astfel, la sărbătoarea Înălţării Sfintei Cruci cântăm „Veniţi toţi credincioşii să preamărim lemnul cel de viaţă făcător; pe el a întins Mâinile Sale, de bunăvoie, Hristos, Dumnezeul nostru. El ne-a ridicat fericirea cea dintâi“. Creştinul când se roagă şi când începe orice lucrare în cinstea Bunului Dumnezeu se închină cu semnul Sfintei Cruci „la fiecare pas şi la fiecare faptă ne însemnăm… cu semnul sfintei cruci” (Tertulian „De corona militis”) sau aşa cum ne îndeamnă Sfântul Chiril al Ierusalimului „ O, creştine, nici un lucru să nu faci, până nu faci semnul Sfintei Cruci... pecetluieşte cu Sfânta Cruce fruntea ta, trupul tău, pieptul tău, inima ta ...şi toate ale tale să fie pecetluite cu semnul biruinţei lui Hristos asupra iadului”.
Crucea, care până la Hristos a fost unealtă de tortură, stârnind groază şi silă, după moartea lui Iisus pe Cruce a devenit arma şi semnul mântuirii noastre "El a purtat păcatele noastre în trupul Său pe lemn pentru ca noi, murind faţă de păcate, să trăim spre îndreptare", spune Sf. Petru în întâia sa epistola sobornicească (2:24). Sfânta Cruce este un obiect excepţional al veneraţiei creştine pentru că fiecare credincios, atunci când o venerează, vede în ea instrumentul de răscumpărare al omenirii prin pătimirea Domnului, tăria credinţei, Biserica şi mântuirea. De aceea, simplul semn al crucii este un act de devoţiune adresat Sfintei Treimi, o mărturisire a credinţei noastre ortodoxe, o certitudine a apărării noastre împotriva satanei şi a tuturor relelor care vin de la el, rele care atacă şi sufletul şi trupul nostru.
Fiind atât de prezentă în viaţa noastră, pietatea populară a creat o serie de legende evlavioase în legătură cu Sf. Cruce, originea ei şi puterea ei izgonitoare de diavoli "Doamne, armă asupra diavolului, Crucea Ta o ai dat nouă", se cântă într-un tropar al Sfântului Maslu .Cea mai interesantă legendă pioasă este legarea Crucii de pomul cunoaşterii din Rai. Legenda, ca orice altă legendă, ascunde în ea o fărâmă de adevăr istoric, dar, mai ales, un sens spiritual pe care evlavia populară l-a însămânţat în ea. Cel mai important element al acestei legende este legarea ei de păcatul adamic şi de iertarea neamului omenesc. Acolo unde Adam a greşit, acolo s-a făcut şi făgăduinţa mântuirii viitoare.
Istoriceşte, Sfânta Cruce a existat şi pe ea a fost răstignit Mântuitorul, aşa cum ne spun Sfintele Evanghelii. Primele trei, numite şi sinoptice, de la Sfinţii Matei, Marcu şi Luca o amintesc pe calea spre Golgota. "Şi au silit pe un trecător care venea din ţarină, pe Simon Cirineul, tatăl lui Alexandru şi al lui Ruf, ca să ducă crucea Lui" (Matei 27: 32; Marcu 15: 2; Luca 23: 26). Încă şi mai direct o evocă Sfântul Ioan în momentul răstignirii "Şi ducându-Şi crucea, a ieşit la locul ce se cheamă al Căpăţânii, care, pe evreeşte se zice Golgota, unde L-au răstignit şi, împreună cu El, pe alţi doi, de o parte şi de alta, iar în mijloc, pe Iisus."(Ioan 19: 17-18), "Şi stau lângă crucea lui Iisus, mama Lui şi sora mamei Lui, Maria lui Cleopa şi Maria Magdalena" (Ioan 19: 25). Astfel "lemnul" pe care Sf. Petru spune că "Domnul a purtat păcatele noastre", unealta răstignirii Sale, e numit de ucenicii Domnului "Crucea lui Iisus". Acolo, pe cruce şi pe sângele curs din trupul Domnului, a fost întemeiată în mod mistic Biserica, pe care Iisus o trece în istorie prin pogorîrea Sfântului Duh peste Apostoli la Cincizecime. Paradoxul credinţei creştine constă în aceea că puterea lui Dumnezeu se arată în suferinţă, pe cruce, căci aşa cum mărturiseşte Sf. Pavel, "când sunt slab, atunci sunt tare". (2 Cor. 12). Aceasta este Crucea despre care tot Sf. Apostol Pavel scrie: "Căci cuvântul Crucii este, pentru cei ce pier, nebunie, iar pentru noi, cei ce ne mântuim, este puterea lui Dumnezeu, căci scris este: pierde-voi înţelepciunea celor înţelepţi şi ştiinţa celor învăţaţi o voi nimici." (1 Cor, 18-19). Însă Crucea este şi simbolul Bisericii lui Hristos care stă cu rădăcina înfiptă în dealul Golgotei trăgându-şi seva din sângele jertfei lui Iisus. Ea se înalţă până la cer prin braţul vertical şi cuprinde în ea întreaga lume pe care o îmbrăţişează salvator prin braţele orizontale. Ea închipuie verticalitatea bisericii, înălţarea la ceruri şi dimensiunea ei orizontală, socială, pentru toată viaţa pământească a omului.
Crucea poate fi privită nu doar ca obiect şi ca semn ci şi ca Misiune/Cale. Acest aspect se leagă de cunoscuta chemare a Mântuitorului: "Oricine voieşte să vină după Mine să se lepede de sine, să-şi ia crucea şi să-Mi urmeze Mie" (Mc 8, 34). La modul general, ştim că fiecare om este chemat de Dumnezeu pe calea creştină a desăvârşirii. La modul concret, fiecare trebuie să răspundă acestei chemări. "Crucea vieţii" nu înseamnă doar necaz şi suferinţă, ci şi "misiunea vieţii personale", împlinită în familie, la locul de muncă, în lume, în tot ceasul şi în tot locul, cu bună credinţă.
Recapitulând, Crucea este „pavăza, arma şi trofeul împotriva diavolului… Este scularea celor căzuţi, sprijinul celor statornici, reazemul celor slabi, toiagul celor păstoriţi, călăuza celor convertiţi, desăvârşirea celor înaintaţi, mântuirea trupului şi a sufletului, izgonitorul răutăţilor, pricinuitorul bunătăţilor, distrugerea păcatului, răsadul învierii, pomul vieţii veşnice” aşa cum reiese din mărturisirea inspirată a Sf. Ioan Damaschin (Dogmatica, IV).
Vă aşteptăm cu mult drag să vă îmbogăţiţi atât cunoştinţele, despre Sfânta Cruce, cât şi sufletele, cu simbolistica diversă ce reiese din exponatele pe care domnul inginer Dorel Bălăiţă le-a expus cu multă generozitate în Holul mare la bibliotecii noastre.


P.S. ... şi să nu uităm să înălţăm şi noi rugăciunea „O, preacinstită şi de viaţă făcătoare Crucea Domnului, ajută-mi mie cu Preasfânta Fecioară Născătoare de Dumnezeu şi cu toţi Sfinţii în veci. Amin !"


Bibliotecar, Mihaela Grigoraş









luni, 8 septembrie 2014

„Bucură-te, floarea darurilor cea înflorită şi frumuseţea cea fără asemănare”

"Naşterea ta, de Dumnezeu Născătoare, bucurie a răsărit la toată lumea; că din Tine a răsărit Soarele Dreptăţii, Hristos Dumnezeul nostru; şi dezlegând blestemul, a dat binecuvântare; şi stricând moartea, ne-a dăruit nouă viaţa veşnică”. Aşa începe troparul sărbătorii Naşterii Maicii Domnului „floarea darurilor cea preaaleasă”, „chivot prealuminat şi preasfinţit” şi pe care Sfântul Grigorie Palama o vede ca fiind „vistieria slavei (…) Te-ai făcut vistiernicul şi păstrătoarea harurilor, nu ca să le ţii la tine, ci ca pe toate să le umpli de har, că vistiernicul adună comori spre a le împărţi”. Tradiţia, confirmată de textele liturgice, atribuie Sfântului Evanghelist Luca primele reprezentări iconografice ale Sfintei Fecioare Maria. Astfel, în slujba utreniei din ziua de 26 august, când se prăznuieşte Icoana Maicii Domnului din oraşul Vladimir, în canon apare consemnat numele Evanghelistului Luca „ Zugrăvind prea cinstitul tău chip, dumnezeiescul Luca, scriitorul cel insuflat de Dumnezeu al Evangheliei lui Hristos, a înfăţişat pe Ziditorul a toate pe braţele Tale.” Cele mai vechi şi cele mai numeroase fresce reprezentând-o pe Fecioara Maria s-au descoperit în catacomba Priscilla (în Roma) care pentru aceasta a şi fost numită Cimitirul sau Catacomba Mariei. Tipurile de icoane atribuite Sfântului Evanghelist Luca şi pe care le-ar fi pictat după Cincizecime, se crede că sunt:

a) „Hodighitria (Îndrumătoarea, Călăuzitoarea)” denumire dată unui tip iconografic al Fecioarei Maria cu Pruncul, răspândit atât în arta bizantină, cât şi în ţara noastră. O reprezintă pe Maica Domnului care ţine Pruncul pe braţul stâng şi arată spre El cu mâna dreaptă (de aici denumirea de „Îndrumătoarea”) ;





b) „Eleousa (Mângâietoarea)”; o variantă a acesteia este „Glykofilusa (Dulce-Iubitoare)” : Pruncul are faţa lipită de obrazul Maicii Domnului pe care o şi îmbrăţişează. Chipul Mamei este îndurerat prevestind suferinţele viitoare ale Fiului;






c) „Oranta sau Platitera (Rugătoare)” în care Maica Domnului este înfăţişată cu mâinile întinse a rugă şi ocrotire; uneori are pe piept un medalion cu Pruncul. Aşa apare în pictura de pe bolta Altarului.


Iconografia a stabilit ca principale aceste trei tipuri de icoane, celelalte icoane ale Maicii Domnului fiind variaţii ale acestora.
Şi anul acesta, ca de altfel în fiecare an, o cinstim şi noi pe Maica Domnului cu o nouă expoziţie colectivă de icoane „Floarea Darurilor”, icoane semnate de artiştii plastici: Cătălin Ardeleanu, Petrişor Birtea, Gheorghe Bogza, Eduard Coman, Eugenia Dumitraşcu, Nicolae Grădinaru, Cosmina Lucaciu, Ozana Radu, Liviu Slabu, Carmen Taulescu, Ghiţă Teacă şi Mihai Zarzu.
Vernisajul expoziţiei a avut loc într-o atmosferă binecuvântată pentru că „unde sunt doi sau trei adunaţi întru numele Meu, acolo sunt şi Eu în mijlocul lor” (Matei 18, 20) iar pr. Daniel Costel Iordan ne-a prezentat câteva dintre semnificaţiile icoanei în Biserica Ortodoxă.
Întâlnirea a continuat cu o videoproiecţie de icoane ale Maicii Domnului, videoproiecţie realizată de dl. Doru Dumitru Munteanu. Vă invităm şi pe dumneavoastră, dragi creştini, să vă deschideţi ferestrele sufletului pentru a primi cu inima deschisă mesajele de dragoste creştinească pe care artiştii plastici vernisaţi le-au expus pentru dumneavoastră în Spaţiul Expoziţional al bibliotecii noastre.

O, Preasfântă, Preacurată şi Preanevinovată dumnezeiască Pruncă şi Fecioară Maria, care te-ai născut din părinţi drepţi şi fără prihană, spre bucuria şi mântuirea a toată lumea. O, Preasfântă Fecioară, floarea firii omeneşti, preafrumoasă şi preaînţeleaptă, care din tulpina uscată şi neroditoare ai răsărit şi care, prin a ta naştere, întristarea preafericiţilor tăi părinţi şi a toată lumea ai risipit-o; nu ne lăsa pe noi, păcătoşii şi nevrednicii, care întru întristări şi scârbe ne aflăm din pricina păcatelor noastre. O, roada preasfinţită a rugăciunii şi a înfrânării, ascultă rugăciunea neputincioşilor robilor tăi şi, cu darul preasfintelor tale rugăciuni, ajută-ne nouă şi ne învaţă a ne ruga lui Dumnezeu din inimă, fără de răspândire şi fără de formă .” Amin !



Bibliotecar, Mihaela Grigoraş

vineri, 5 septembrie 2014

Talentul şi performanţa în concert

Într-o atmosferă familiară, a spaţiului multifuncţional al bibliotecii, şi familială, prin prezenţa unui număr important de membri din rândul familiei lui Daniel, s-au desfăşurat cu vituozitate cei doi tineri pianişti: Daniel DASCĂLU şi Ieronim-Cosmin GUGU.
Prin prezentarea cu maturitate, dovedind totodată şi o excelentă stăpânire a tehnicii interpretative, a programului de masterat în cadrul concertului, tinerii pianişti ne-au lăsat să întrezărim o evoluţie profesională frumoasă.
Pasiunea şi seriozitatea prezente în interpretarea de aseară este aportul adus unui interes permanent în perfecţionare, studiu şi care răzbate din CV-ul bogat al celor doi tineri pianişti.


DANIEL DASCĂLU 
s-a născut la 14 septembrie 1991
Absolvent al Universității de Muzică București (2014), clasa de pian a prof. univ. dr. Dana Borşan. A urmat cursurile clasei de Muzică de Cameră prof. Raluca Voicu și ale clasei de Acompaniament prof. Steluţa Radu.
Începând din 2005, participă la cursuri de măiestrie susținute de:
prof. Andreas Henkel (Germania), conf. dr. Csíky Boldizsár, prof. Walter Krafft, prof. Pascal Salomon, prof. Mihaela Ursuleasa, Martin Hughes, desfășurate atât în țară cât și peste hotare.
Susține numeroase recitaluri și concerte în România și străinătate: Bucureşti (Sala mică a Ateneului Român, Teatrul Act, UNMB, Palatul Cantacuzino, Centrul Cultural Palatele Brâncovenești, Centrul Cultural M.A.I., Cercul Militar Naţional), Cluj (Academia de Muzică „Gh. Dima”), Constanța (Teatrul Liric), Onești (Biblioteca Municipală „Radu Rosetti”), Sibiu (Sala Thalia), Iaşi (Muzeul Literaturii Române „V. Pogor”, Palatul Culturii), Piatra-Neamț, Braşov, Ploieşti, Tulcea, Câmpina, Târgovişte, Bârlad, Arcuş, Dresda (Dreikonigskirche), Oederan, Viena (Schloss Laudon), Cremona (Italia), Muenchen (Philharmonie am Gasteig, Kleiner Saal), Sárospatak Ungaria.
Anul acesta a interpretat Concertul pentru pian nr. 4 de L. van Beethoven, cu Orchestra Filarmonicii Mihail Jora - Bacău și cu Orchestra „Concerto” a UNMB Bucureşti iar în 2010 Concertul pentru pian nr. 21 KV 467 de W.A. Mozart cu orchestra Liceului G. Enescu București.
Din 2007 este membru al Fundației Culturale „Remember Enescu”.
Participă la numeroase proiecte artistice: European Liedforum Vilnius (2013), Festivalul Tinerii și Muzica (inițiator Asociația Culturală ACT), București (2011), Concert aniversar Compozitorii anului 2011: Liszt, Enescu, Jora (inițiator Ambasada Republicii Federale Germania la București), București (2011), Festivalul Internațional George Enescu, Piața Festivalului (recital - 2009, 2011, 2012), Ziua Europei (inițiator) Reprezentanța Comisiei Europene în România (2011), Vacanțe Muzicale (inițiator Centrul pentru Cultura si Arte „Carmen Saeculare”), Piatra Neamț (2011), „Musical Offering”, (inițiator Crescendo International Foundation), Brasov (2009), „Cultura coboară în cafenea - Seara micilor maeștri”, București (2009), Poesis (inițiatori: Colegiul Naţional de Artă Iaşi şi Muzeul Literaturii Române), Iași (2004-2006).
În 2009, 2010, 2011 înregistrează emisiunea Sunet și lumină la Trinitas TV, iar în 2009 și 2010 emisiunea Muzicieni de azi …Muzicieni de mâine la Radio România Cultural.
În 2011 participă la Recording project „White Keys, Black Keys” inițiator Conservatorul G. Cantelli Novara, Italia (Program intensiv Erasmus).
În 2011 publică studiul Universul lui E.T.A. Hoffmann reflectat în creația compozitorilor romantici, în Studii de muzicologie, vol. VI, pag. 45-55, Editura PIM, Iași.
Palmares artistic:
2014 - Concursul Naţional „Mihail Jora” Premiul I şi Premiul „Beethoven”
2013 - Concursul Național „Victor Giuleanu” Premiul I si Premiul „Bach”
2012 - Concursul Naţional de Muzică de Cameră „Mihail Jora” Premiul I
2010 - Concursul Național „Craiova Piano” Premiul I
- Olimpiada Naţională de Interpretare Premiul II
2009 - Olimpiada Națională de Interpretare Premiul III
2008 - Concurs Pro Piano Premiul II
- Olimpiada Naţională de Interpretare Instrumentală Premiul I
2007 - Concursul Internațional de Pian „Carl Filtsch”, Sibiu Premiul III
- Concursul Internațional de Interpretare „G. Georgescu”, Tulcea
Premiul III
2006 - Olimpiada Națională de Interpretare Instrumentală „Lira de aur”, Suceava Premiul I si Premiul Special pentru Excelență
- Concursul Zonal de Interpretare Instrumentală, Suceava Premiul I
2005 - Festivalul Concurs de Interpretare Muzicală „Jurjac”, Dorohoi
Premiul II
2004 - Olimpiada Națională de Interpretare Instrumentală „Lira de aur”,
Suceava Premiul I
- Concursul Preliceal de Interpretare Instrumentală, Zona Moldova,
Galați Premiul I
- Concursul Internațional de Interpretare „Miniatura Romantică”,
Galați Premiul II
2003 - Concursul Preliceal de Interpretare Instrumentală, Zona Moldova, Iași
Premiul I
Aseară a interpretat:
J.S. Bach - Preludiu și fuga în si bemol minor (din Clavecinul bine temperat vol. I)
Claude Debussy - Studiu „Pour les cinq doigts”
W. A. Mozart - Sonata K284 în re major
Franz Liszt - „Weinen, Klagen, Sorgen, Zagen” S.180


IERONIM-COSMIN GUGU 
s-a născut pe 17 aprilie 1991

Activitate Profesională:
2011 Premiul II la Concursul Național „Victor Giuleanu”
2010 Premiul I la Olimpiada Națională de Muzică - Bistrița Năsăud -
faza națională
2009 Premiul I la Concursul Național „Craiova Piano”
Premiul I la Olimpiada Națională de Muzică - București -
faza națională
2008 Premiul II la Concursul Național de interpretare muzicală
Melos Mihail Jora” București
2007 Premiul I la Concursul de Muzică românească și modernă în cadrul
Liceului de Muzică „Dinu Lipatti”
2005 Premiul I la Concursul de tehnică în cadrul
Liceului de Muzică „Dinu Lipatti”
A participat la masterclass-uri cu pianiști precum: Rostislav Yovchev, Iustin Oprean, Roberto Russo, Cristian Beldi, Dana Borsan, Martin Hughes.
Din anul 2008 are o activitate artistică bogată în cadrul fundației „Remember Enescu”
În prezent este student în anul IV al Universității Naționale de Muzică din București, secția pian principal la clasa conf. univ. dr. Vlad Dimulescu
Și-a făcut debutul concertistic în anul 2011 cu orchestra teatrului muzical „Nae Leonard” din Galați.
Aseară a interpretat:
Robert Schumann - Kreisleriana op. 16
Alexandr Skriabin - Sonata nr. 4

Aseară ne-au încântat cu evoluţia lor şi ne-am putut bucurat că pianul nostru de concert v-a păstra şi amprenta celor doi tineri pianişti alături de nume importante din ţară şi străinătate care au evoluat până acum.
Le dorim o evoluţie pe măsura pasiunii puse în slujba talentului lor şi îi mai aşteptăm!

Doina Lili BĂLCĂNAŞU - bibliotecar

joi, 4 septembrie 2014

Uite că vara a trecut



Uite că a vara a trecut. La fel şi atelierul de pictură pentru pici. A fost frumos, cu multă culoare şi formă, ceva exerciţii şi entuziasm din plin. A fost o îmbinare fericită între joc şi învăţare, o adunare pestriţă, veselă şi haioasă. Vara asta am fost doi îndrumători în ale frumosului - mulţumesc Cosminei Lucaciu, voluntarul nostru cel mai devotat. N-ar fi fost la fel fără ea. Mulţumim copii, baftă în noul an şcolar.
Edward Popovici (şi pictor, şi bibliotecar)

marți, 2 septembrie 2014

POVESTEA UNUI ATELIER DE VACANŢĂ

Atelierul de limbă germană:
 STUDIU, LINIŞTE, DORINŢĂ ŞI PERSEVERENŢĂ !
Am vrut ceva inedit pentru vacanţa de vară a anului 2014. Am vrut ceva inedit pentru copiii care vin în Biblioteca „Radu Rosetti”.
Am promovat ideea acestui atelier la şcolile din oraş. De teama unei nereuşite am făcut înscrieri pentru a vedea dacă sunt doritori iar surpriza plăcută nu a întârziat să apară. 83 de elevi şi-au anunţat participarea la acest atelier.
Deşi au fost în vacanţa de vară, unii elevi nu au renunţat la studiu, caiet, pix şi au ales în această vacanţă atelierul de limbă germană.

Atelierul s-a desfăşurat în lunile iulie şi august, timp în care am învăţat: reguli de pronunţie, formule de salut, de prezentare, numeralul cardinal şi ordinal, să spunem cât este ora, zilele săptămânii, lunile anului, anotimpurile, conjugarea verbelor la modul indicativ, despre familie şi membrii ei şi la cererea cursanţilor...despre fructe.
Dacă am reuşit să stârnesc curiozitate, să alimentez dorinţa de a învăţa o limbă străină şi am sădit perseverenţa în studierea ei, atunci scopul meu a fost atins, iar Biblioteca oneşteană şi atelierul ei de de limbă germană şi-au îndeplinit misiunea.
Pentru mine, Diana Diţu, coordonatoarea acestui atelier, copiii înscrişi în acest atelier au fost şi sunt speciali. Am întâlnit copii dornici să înveţe chiar şi în vacanţă. M-am regăsit în chipul unora şi în curiozitatea şi ardoarea altora de a învaţa lucruri noi. Numarul lor constant mi-a demonstrat că acest atelier a fost dorit şi interesant. S-au perindat mulţi copii la acest atelier însă 20 dintre ei au rămas fideli limbii germane în fiecare zi de luni din săptămână. Ştiu că pentru aceştia din urmă limba germană va fi o pasiune pe care şi-o vor cultiva cu plăcere de-a lungul vieţii. Asta e cea mai mare mulţumire a mea. Celor care au participat la acest atelier le spun
Ich freue mich dich kennenzulernen
şi asa cum unii dintre ei imi spun cand ma zaresc prin oraş
Guten Tag,
le spun şi eu la finalul atelierului de vacanţă
Auf Wiedersehen şi Bis nächtes Jahr!
Diana Diţu – bibliotecar-arhivist