O ... Bibliotecă pentru toţi

"Biblioteca pentru toţi" - o colecţie de cărţi răsfoite de generaţii întregi de cititori.

Colecţia iniţiată de scriitorul şi folcloristul Dumitru Stăncescu şi publicată din 1 martie 1895 de editorul Carol Muller a fost inspirată de colecţia germană de buzunar Universal Reklam Bibliotheck.

Primul număr cuprindea "Poveşti alese" de Hans Christian Andersen în traducerea lui Dumitru Stăncescu. Au fost publicate 178 de numere.

Librăria Universală - Alacalay & Co,  întemeiată prin 1870 de Alcalay Leon (1847- 1920), editor și librar, a fost cea care din 1899 a preluat publicarea colecției "Biblioteca pentru toţi".

La Librăria Universala Alcalay au apărut primele cataloage ale colecţiei “Biblioteca pentru toţi” şi primul sistem de catalogare de editură din România.

Evoluţia colecţiei “Biblioteca pentru toţi”:

• după 1.104 titluri, câteva reeditate de mai multe ori, în 1920 colecţia trece sub egida editurii Șaraga
• în intervalul 1943 – 1949, “Biblioteca pentru toți” a fost editată de Editura Socec.
• Din 1950 până în 1959, colecţia „Biblioteca pentru toți” a fost publicată de Editura Cartea Rusă și Editura pentru Literatură și Artă a Uniunii Scriitorilor, Editura Arlus, Editura Tineretului a CC al UTC, fără numere de colecție.
• de la 1 aprilie 1959, colecţia „Biblioteca pentru toţi”, apare în cadrul Editurii de Stat pentru Literatură și Artă (ESPLA), devenită din ianuarie 1961 Editura pentru Literatură și, din 1970, consacrată de către editura MINERVA, ca serie nouă, numerotată de la 1.
• În 2001, colecția "Biblioteca pentru toți" a ieșit de sub egida Ministerului Culturii. Statul a înregistrat la OSIM doar formula BPT, inițialele colecției, formula extinsă, adică "Biblioteca pentru toți" rămânând astfel neînregistrată.
• După ce a solicitat la OSIM să i se atribuie personal marca „Biblioteca pentru toţi” dar înainte ca instituţia să-i dea acceptul, Marius Tucă, în calitate de redactor şef al Jurnalului Naţional a folosit sigla BPT, lansând în martie 2009, o colecţie de cărţi, cuprinzând 100 de titluri, majoritatea acestora având autori români. În acel moment colecţia, în varianta Editurii Minerva, depăşea numărul de 1.700 de titluri, dar noul proprietar, Jurnalul Naţional, a început numerotarea de la 1. Pentru a evita conflictul cu colecția originală, emblema BPT de pe cărțile publicate de Jurnalul Național a fost modificată, astfel încât s-a păstrat doar sintagma BPT, iar ovalul cu fond negru, în interiorul căruia scria „fondată în 1895” și „serie nouă”, a fost înlocuit cu imaginea unei cărți deschise la 360 de grade.
  
  Să sperăm că povestea colecţiei care a marcat tinereţea multor generaţii va continua cu succes!

Doina Lili BĂLCĂNAŞU - bibliotecar

2 APRILIE – ZIUA INTERNAŢIONALĂ A CĂRŢII PENTRU COPII ŞI TINERET

În anul 1967 UNESCO a hotărât ca în această zi să fie sărbătorită cartea pentru copii, iar această dată nu a fost aleasă întâmplător. Este data de naştere a marelui scriitor danez, care continuă să încânte copilăria tuturor cu basmele sale, Hans Christian Andersen.

S-a născut la data de 2 aprilie 1805. Anul acesta se împlinesc 210 ani de la naşterea sa.

Meritele literare i-au fost recunoscute încă din timpul vieţii. Regele Danemarcei din acea vreme s-a ocupat personal de educaţia lui. De mic copil dovedeşte o inteligenţă şi o imaginaţie ieşite din comun. Chiar dacă rămâne orfan munceşte din greu. Lucrează ca ucenic într-o ţesătorie, la un croitor şi la o fabrică de ţigarete. Până să i se schimbe vocea, pentru că avea o voce plăcută, cântă ca soprană la Teatrul Regal din Copenhaga. Începe să scrie şi pentru că un coleg îl recomandă ca scriitor, el ia în serios acest lucru şi se apucă de scris. Mai târziu primeşte chiar şi o bursă de călătorie din partea regelui şi pleacă prin Europa.

Primul fascicul al poveştilor sale care au devenit nemuritoare, a apărut în anul 1835. Chiar dacă la început s-au vândut mai greu, peste zece ani Andersen era apreciat în toată Europa.

Basmele sale au fost publicate în peste 100 de limbi. Cine nu a auzit sau nu a citit despre „Răţuşca cea urâtă”, Degeţica”, „Crăiasa Zăpezii”?

În portul Copenhaga se află o statuie ce o reprezintă pe Mica Sirenă, personajul principal al basmului cu acelaş titlu, astfel Danemarca omagiindu-l în fiecare zi.

Pentru scriitorii de literatură pentru copii care se evidenţiază cu scrieri excepţionale s-a înfiinţat Premiul „Hans Cristian Andersen”, mulţi dintre scriitori bucurându-se de această cinste.

În biblioteci în această zi se desfăşoară diverse activităţi menite să facă cunoscurtă opera lui Hans Christian Andersen dar mai ales să încurajeze lectura la copii.

Biblioteca Municipală ”Radu Rosetti” vă invită la Sala de lectură pentru copii unde puteţi viziona o expoziţie de carte dedicată acestui important eveniment cultural. Sunteţi invitaţi să citiţi cărţile scrise de Hans Christian Andersen pe care biblioteca le găzduieşte în rafturile sale.

Vă aşteptăm, ca întotdeauna, cu drag!

bilbliotecar – Rodica Zaharia  

Recomandarea unui voluntar

Voluntarii noştri sunt exact cum ni i-am dorit, pasionaţi de lectură. 
Ne bucură să vă oferim impresiile
Paulei Andreea Toderaşcu 
lasate de lectura unei cărţi: 

FLUTURI de Irina Binder

Când spunem ,,fluturi” spunem culori, frumuseţe, veselie. Când spunem ,,fluturi în stomac” ne gândim la setea de viaţă, de iubire, de oameni dragi alături. Acesta este titlul cărţii mult indrăgitei scriitoare Irina Binder. De ce este apreciată în rândul adolescenţilor şi nu numai, se datorează faptului că Irina Binder scrie cu sufletul.

Opera este o sinteză a vieţii scriitoarei, începând cu etapa copilăriei, continuând cu adolescenţa şi sfârşindu-se cu cea a maturităţii. Iubirea, teama, misterul, fericirea se îmbină armonios creând această lume, pe care Irina o surprinde în paginile creaţiei sale.

Să nu uităm de poveştile de dragoste, fără de care ,,Fluturi” nu ar fi existat. Cartea conţine învăţături pentru cupluri dar şi sfaturi despre cum să ne iubim aproapele. Irina, personajul principal al cărţii, devine pe parcurs un model pentru cititor, prin modestie, prin sinceritatea şi puterea de a vedea frumuseţea din orice obiect sau fiinţă, ne fascinează şi ne face să râdem, să plângem şi să trăim alături de ea povestea vieţii sale.

Eu consider că această carte merită citită deoarece conţine o doză de valori bine definite din care avem ce învăţa, este o poveste interesantă ce a fascinat foarte multe persoane de vârste şi mentalităţi diferite şi variate niveluri de sensibilitate.

Paula Andreea Toderaşcu

16 ani

Clasa a-10 a A

Elevă la Colegiul Naţional ,,Dimitrie Cantemir”- Oneşti

Povestitorul, copiii şi cărţile lor

2 aprilie este o zi deosebită în calendarul cultural internaţional, când se sărbătoreşte 

“ Ziua internaţională a cărţii pentru copii”.

În anul 1967, UNESCO a ales această zi în cinstea marelui povestitor Hans Christian Andersen. Basmele sale au încântat copilăria multor generaţii de copii.

Scriitor şi poet, celebru pentru basmele sale, Hans Christian Andersen s-a născut la 2 aprilie 1805 în oraşul Odense, Danemarca şi se stinge din viaţă în anul 1875. Încă din timpul vieţii a fost recunoscut de regele Danemarcei pentru creaţiile sale, acesta ocupându-se personal de educaţia lui. Poate de aceea au circulat câteva legende ce spun că scriitorul ar fi avut rădăcini nobile. Nimic din toate acestea nu erau adevărate, familia sa aflându-se doar în slujba regelui.

De mic copil Andersen a dovedit o inteligenţă şi o imaginaţie ieşită din comun.

El şi-a construit un mic teatru de jucărie, făcea hăinuţe pentru păpuşile sale, citea tot ce-i cădea în mână şi învăţa sute de roluri din piesele de teatru pe care le memora foarte repede.

Pentru că la 11 ani rămâne fără tată, munceşte din greu pentru a se întreţine.

La 14 ani se mută la Copenhaga, unde găseşte de lucru ca actor la Teatrul Regal şi până să i se schimbe vocea , pentru că avea o voce plăcută, a cântat ca soprană. Tot aici este recomandat de către un coleg ca scriitor. El ia în serios acest lucru şi se apucă de scris. Mai târziu primeşte din partea regelui o bursă de călătorie şi pleacă prin Europa.

Primul fascicul al poveştilor sale ce vor deveni nemuritoare a fost publicat în anul 1835. Chiar dacă la început ele s-au vândut mai greu, faima lor a crescut mereu. Astfel în anul 1845 Andersen era apreciat în întreaga Europă.

Întrebat dacă doreşte să-şi scrie biografia, Andersen a răspuns:”Am scris-o deja în “Răţuşca cea urâtă”.

Poveştile sale sunt citite şi ascultate cu drag şi astăzi. Generaţii de copii sunt fascinate de personajele din “Crăiasa zăpezii”, "Mica sirenă”, “Degeţica”, "Lebedele”, “Soldatul de plumb” şi multe alte poveşti menite să încânte copilăria.

În portul Copenhaga se află o statuie a Micii Sirene pusă în memoria sa.

Biblioteca “Radu Rosetti” îi găzduieşte cărţile la loc de cinste şi în fiecare an, în această zi , îi aduce un omagiu prin expoziţii de carte şi activităţi specifice în cadrul cărora copiii sunt eroii principali alături de personajele poveştilor sale.

Vă invităm alături de ei să descoperiţi basmele copilăriei pe care cu siguranţă nu le veţi uita niciodată!

Rodica ZAHARIA - bibliotecar

Preluăm şi vă sugerăm la rândul nostru

Cărţi jubiliare pentru copii în 2014

Revistă bibliografică

Dragi cititori, vă propunem spre atenţie cărţile jubiliare în 2014:

Cartea junglei de Rudyard Kipling – 120 de ani de la publicare.

Cartea junglei este o culegere de povestiri scrise de Rudyard Kipling, în perioada în care a trăit în Vermont. Cea mai cunoscută parte cuprinde trei povestiri despre aventurile unui „pui de om” abandonat, Mowgli, crescut de lupi în jungla indiană. Cele mai cunoscute dintre celelalte sunt Rikki-Tikki-Tavi, povestea unei viteze manguste, şi Toomai al elefanţilor, povestea unui tânăr îmblânzitor de elefanți.

O călătorie spre centrul Pământului de Jules Verne – 150 de ani de la publicare.

O călătorie spre centrul Pământului a fost publicat în 1864 şi este un roman care face parte din seria Călătorii extraordinare. Romanul este constituit dintr-un amestec abil de fapte ştiinţifice, extrapolări şi aventuri. O călătorie spre centrul Pământului reflectă preocupare de o ştiinţă tânără, criptologia (ştiinţă care se ocupă de studiul scrierilor cifrate). Continuarea romanului prezintă o descriere a Islandei la sfârşitul secolului al XIX-lea, apoi se axează pe două ştiinţe în plină ascensiune: paleontologia (ştiinţa care se ocupă cu studiul dezvoltării vieţii pe Pământ); geologia(ştiinţa care se ocupă cu studiul structurii şi formării Pământului).

O scrisoare pierdută de I.L. Caragiale – 130 de ani de la publicare.

O scrisoare pierdută a fost publicată în 1884 şi reprezintă o comedie de moravuri sociale şi politice. Lucrarea este compusă din 4 acte şi evocă viaţa publică şi de familie de la sfârşitul secolului trecut. Tema ei este demascarea prostiei umane şi a imoralităţii publice şi private.

Cei trei mușchetari de Alexandres Dumas – 170 de ani de la publicare.

Cei trei muşchetari reprezintă un roman care relatează aventurile unui tânăr d`Artagnan după ce soseşte la Paris în urmărirea visului său de a deveni un muşchetar al regelui. d`Artagnan însă nu este unul din muşchetarii din titlu, acestea se referă la prietenii săi Athos, Porthos și Aramis. Aventurile lui d`Artagnan continuă şi în alte două romane ale lui Dumas: După douăzeci de ani şi Vicontele de Bragelonne.

Băieţelul din Coliba Albastră de Spiridon Vangheli – 50 de ani de la publicare.

Cartea include 5 capitole: Băiețelul din Coliba Albastră; În ţara lui Moş Crăciun; Al cui e soarele?; Candela lui Ştefan cel Mare şi În ospeţie la Făt-Frumos.

Morcoveaţă de Jules Renard – 120 de ani de la publicare.

Morcoveaţă este personajul central al romanului (se numeşte Morcoveaţă din cauza culorii părului) şi reprezintă tipul copilului nevoit să îndure asprimea şi nedreptatea familiei sale, în special a mamei. Aceasta îi face viaţa plină de chinuri. Îl însărcinează cu toate treburile casei şi îl găseşte „ţap ispăşitor” al tuturor relelor făcute de fraţii lui. La sfârşit, micuţul se revoltă împotriva mamei sale, răspuzând pentru prima dată „nu” la porunca acesteea şi declarând tatălui său că nu mai doreşte să trăiască cu mama lui.

Aventurile lui Huckleberry Finn de Mark Twain – 130 de ani de la publicare.

Aventurile lui Huckleberry Finn reprezintă un roman al cărui erou principal este un băiat pe nume Huckleberry Finn. Acesta trăieşte în târguşorul american imaginar St. Petresburg, Missouri, situat pe râul Mississippi. Duce o viaţă de hoinar până când o văduvă îl ia să îl educe şi să-l înveţe carte. Când prinde şi el puţin gustul noului mod de viaţă, apare tatăl său care îl răpeşte şi îl duce pe o insulă a râului pentru a-l dezvăţa cu forţa de bunele maniere proaspăt învăţate. În final, Huck se retrage împreună cu prietenii săi pe teritoriul indian.

Despot-Vodă de Vasile Alecsandri – 135 de ani de la publicare.

Drama romantică Despot-Vodă are ca temă Moldova în perioada de decadenţă de după Ştefan cel Mare şi Sfânt. Ideea este că perioadele de instabilitate politică fac posibilă ascensiunea ariviştilor. Vasile Alecsandri a preluat subiectul din cronica lui Grigore Ureche.

Crăiasa Zăpezii de H.C. Andersen – 170 de ani de la publicare.

Crăiasa zăpezii reprezintă un basm, care descrie aventurile şi peripeţiile băiatului Kay şi surioare sale, Gherda. Răpit de Crăiasa Zăpezii, Kay este vrăjit, dar dragostea surioarei sale, îl va salva de răutatea Crăiesei Zăpezii

Text preluat de pe:

http://spiridus12.blogspot.ro/

Regatul spiriduşilor – blog pentru copii al Filialei Târgu Mureş

Îi felicităm şi le mulţumim!

Pe cititorii noştri interesaţi îi aşteptăm să împrumute aceste cărţi ce se află şi pe rafturile bibliotecii noastre.

ÎNŢELEPTUL ORAŞULUI SĂU

Parafrazând:

Într-o nu ştiu care ţară,

Într-un nu ştiu care sat,

Într-o nu ştiu care casă

... stă înconjurat de o mare de ignoranţă un „bătrânel” cu un sac plin de înţelepciune revărsat cu dăruire în cele 12 volume ale „Monografiei Dărmăneştene”.

Domnul profesor Vasile ALEXA, căci despre dumnealui este vorba, ne-a primit în pragul porţii cu privirea zglobie şi pasul măsurat. Alături de poarta dumnealui, ca o ironie a situaţiei în care este înmormântat orice demers lipsit de orgolii şi pretenţii materiale ci doar pornit din pasiune, este o afacere de ... pompe funebre.

Noi, bibliotecarii oneşteni, am făcut acest drum până la dânsul, ca să intrăm în posesia a două serii din volumele amintite pentru a veni în întâmpinarea solicitării publicului nostru dornic de carte şi istorii ale locurilor, cât şi pentru tinerii care trebuie învăţaţi că dacă nu îţi cunoşti rădăcinile, în viaţă, nu îţi pot creşte aripi puternice.

Stând de vorbă cu domnul profesor ne-am dat seama de pasiunea celor 50 de ani în care a adunat materialul pentru monografie.

Îţi trebuie dăruire şi perseverenţă, îţi trebuie dragoste de locurile în care te-ai născut.

Poveştile-realităţi descrise în discuţiile pe care le-am purtat au fost făcute cu referire precisă şi instantanee la volumul şi pagina în care sunt descrise.

Domnul profesor ESTE memoria Dărmăneştiului – oraşul fără bibliotecă publică!

Ar mai fi ceva de adăugat?

Da, domnul profesor mai are material pentru încă 3 volume şi aşa cum este obişnuit va persevera să-şi ducă la bun sfârşit demersul într-o lume prea-plină de sclipici.

Îi mulţumim şi îi dorim sănătate, că-i mai bună decât toate!

Doina-Lili BĂLCĂNAŞU - bibliotecar

Recomandăm o carte: Invenţia lui Hugo Cabret

Cartea pe care vi-o recomand astăzi este cea care a stat la baza filmului realizat de Martin Scorsese, "Hugo", film pentru care regizorul a primit în acest an Premiul Globul de Aur.

Brian Selznick, autorul romanului "Invenţia lui Hugo Cabret", s-a născut în New Jersey şi a lucrat după absolvirea colegiului într-o librărie pentru copii, unde a fost ilustrator pentru multe cărţi şi pentru diverse evenimente organizate de librărie.

Poate că acesta este motivul pentru care, la prima vedere, "Invenţia lui Hugo Cabret" pare a fi o carte pentru copii. Hugo Cabret se înscrie pe linia orfanilor lui Dickens, acei copii cu capacităţi de înţelegere a vieţii ieşite din comun, copii pe care destinul i-a lovit din plin fără a le altera însă talentul şi nobleţea sufletească. Orfan al unui foarte bun ceasornicar, Hugo trăieşte într-o gară, în Paris, având grija ceasurilor mecanice ale acestei gări. El de fapt, locuieşte la propriu într-un ceas, ceea ce eu găsesc a fi un simbol încântător pentru ideea că timpul poate fi cucerit. Băiatul îşi dedică mai multe luni pentru a repara, pentru a readuce la "viaţă", o maşinărie ciudată, un soi de robot mecanic, lucru care îl va purta într-o călătorie captivantă în viaţa celui ce a inventat acel omuleţ mecanic. Inventatorul este nimeni altul decât Georges Melies, cel care şi-a început cariera ca magician, pentru ca mai apoi, după ce Fraţii Lumiere au inventat filmul, să-şi construiască un aparat de filmat şi să devină primul cineast important francez. A făcut sute de filme mute care s-au bucurat de mare succes înainte de primul război mondial. Georges Melies a fost un vizionar, primul care a înţele că filmul nu trebuie să reflecte neapărat viaţa reală, el poate avea capacitatea de a capta visele.

Cartea are o grafică deosebită, mai bine de jumătate din conţinutul volumului este ocupat de imagini. Când o grafică bună se întâlneşte cu o poveste bună, vă daţi seama că rezultatul este nemaipomenit. Iar când întreaga carte îi insuflă cititorului optimism şi credinţa în ideea că toţi avem rostul nostru bine definit pe această lume – "pentru că lumea este o maşinărie complexă, fără piese de rezervă" - după cum afirmă micul protagonist al cărţii, atunci lectura devine una cu adevărat memorabilă.

Nicoleta SĂLBATECU - bibliotecar

LIBRĂRIA de CRIZĂ - a 5-a ediţie

Biblioteca Municipală “Radu Rosetti”

pregăteşte cea de-a 5-a ediţie a

“Librariei de criza”

Aveţi cărţi care nu-şi mai găsesc locul în bibliotecă?

Sunt depăşite moral sau nu mai “dau bine” pe rafturi?

Aduceţi-le la bibliotecă!

Vă aşteptăm

de luni până miercuri, între orele 8-16

joi între orele 11-16

vineri între orele 8-13^30.

La data de 26 aprilie, pe esplanada bibliotecii, oneştenii vor fi invitaţi să le

răsfoiască şi să le ia acasă pe cele care le plac.

.... Şi toamnă bacoviană

Editura BABEL Bacău şi-a propus să omagieze aniversarea a 130 ani de la naşterea lui George Bacovia ( aniversat anul acesta in judetul Bacău în cadrul manifestării “Toamnă bacoviană – 130” ) lansând în luna septembrie 3 lucrări:
-George Bacovia - ”Opere”, ediţie îngrijită de Constantin Călin
-Constantin Călin - ”În jurul lui Bacovia. Glose şi jurnal”
-Ioan Neacşu - “Bacovia-contemporanul nostru”.

Primele două ne-au fost prezentate de către domnul Ionel Rusei, de la Editura Babel din Bacău în cadrul manifestărilor culturale desfăşurate joi, 10 noiembrie 2011, la Biblioteca Judeţeană “Costache Sturdza” din Bacău.

Prima lucrare reproduce cuprinsul volumelor “Plumb” (Bucureşti, 1916), “Scîntei galbene” (Bacău, 1926), “Cu voi…” (Bucureşti, 1930), “Comedii în fond” (Bucureşti, 1936), “Stanţe burgheze” (Bucureşti, 1946), “Poezii” (Bucureşti, 1956), confruntate cu toate celelalte ediţii antume. Ciclul „Stanţe şi versete” (ordonat după sumarul din manuscrise) şi ciclul „Poeme ocazionale şi alte versuri” (dispus cronologic) corespund, în ansamblu, ciclurilor „Poezii”, „Din periodice” şi „Postume”(I, II) din “Opere” (Bucureşti, 1978), „prefaţă, antologie, note, bibliografie” de Mihail Petroveanu, „text stabilit, variante” de Cornelia Botez. „Proza” reproduce pe cea din “Bucăţi de noapte” (Bucureşti, 1926), “Opere” (Bucureşti, 1944) şi “Opere” (Bucureşti, 1978), confruntată cu publicaţiile în care a apărut prima dată şi cu manuscrisele (în cazul „Impresiilor de roman”).
Dar, care a fost motivul care l-a determinat pe domnul Ionel Rusei să tipărească acestă ediţie a operelor lui Bacovia ?

Răspunsul dumnealui a fost că “ Au ajuns în biblioteci sau circulă, încă, prin librării numeroase volume cu versurile şi proza poetului, dar puţine din ele sunt bune. Cele mai multe sunt alterate de greşeli, care trec din unul în altul, fără ca redactorii lor să bage de seamă. Astfel, în “Opere” (Editura Fundaţiei Culturale Române, 1994), ultimul vers din „Decor” apare „În parc ninsoarea cade iar…”, în loc de „cade rar…”. În „Rar”, din acelaşi volum, versul 7 e „Vreme şi beţie –”, în loc de „Vreme de beţie –”.
În “Plumb” (Ed. Humanitas, 2007), versul 9 din „Seară tristă” apare „Prin fumul de ţigară, ca-n nouri”, în loc de „Prin fumul de ţigări, ca-n nouri”. Tot acolo, versul 2 din „Finis” e scris „Sub raza de argint visa în vasta sală…”, în loc de „Sub gaza de argint…”, iar versul 4 din „Nervi de primăvară” (Primăvară…) – „În oraş suspină un vals din fanfară” e modificat: „În oraş suspină un vals în fanfară”.
În “Viori şi clavire/Violons et claviers” (Editura Muzeului Literaturii Române, 2007), din „Gri” a fost omis versul 8 („Trist, cu-o pană mătur vatra, solitar…”), atât în textul românesc, cât şi în traducere. Următorul exemplu e şi mai ilustrativ pentru circulaţia greşelilor, pentru – aş zice – „internaţionalizarea” lor. În volumul citat, poemul „Panoramă” apare cu patru greşeli: una („ocheane”, în loc de „ochene”, în versurile 3 şi 5) fără consecinţe asupra traducerii şi trei ce se răsfrâng în aceasta: versul 2, „Lugubru de noapte, tîrziu” (în loc de „Lugubru în noapte, tîrziu”), devine, naturellement, „Lugubrement de nuit tard”; versul 10, „În i dete un tremur satanic” (greşeală preluată din Plumb, ediţia III-a, Ed. Helicon, 1998), în loc de „Îmi dete un tremur satanic” (care, în traducere, antrenează şi versul precedent: „Şi-acea caterincă-fanfară”), ajunge în limba lui Verlaine astfel: „Et cet orgue-fanfare en i/Poussa un frisson satanique”; versul 14, „Din sumbrul muzeu furios”, în loc de „Din sumbrul muzeu fioros”, – tradus „Le sombre musée malheureux”!
În mai multe ediţii, „Trec păsărele” (versul 3 din „Pastel”) e scris „Trec păsărelele”, „Şi vine, ca-n vremi de demult” (versul 13 din „Toamnă”/Răsună din margini de tîrg) apare „Şi vine, ca-n vremuri de demult”, „Gorniştii, în fund, la cazarmă” (versul 16, ultimul, din acelaşi poem) e schimbat în „Corniştii, în fund, la cazarmă”, „Ş-auzi tuşind o tusă-n sec, amară” (versul 7 din „Sonet”) devine „S-auzi o tuse-n sec, amară”. Culese neglijent (în “Plumb”, Ed. Regis, f. d.) , „Monosilab de toamnă” apare lipit de „Note de toamnă” şi „Aiurea” de „Nocturnă”/Fug rătăcind în noaptea cetăţii”, nemaifiind trecute la cuprins, iar „Lacustră” are trei strofe, în loc de patru (prin comasarea celor de la mijloc).”
Nu mai vorbim despre proză, tabelele cronologice, prefeţe şi postfeţe, unde sunt şi mai multe lucruri de îndreptat sau de completat. Indirect, textul acestei ediţii şi „Cronologia”alăturată constituie o critică a unora dintre ele.
Celelate 2 lucrări ,,se invârt” în jurul lui Bacovia , încercând să aducă o modestă contribuţie la mai buna receptare a fenomenului Bacovia.
Este demn de menţionat că toate lucrările au fost finanţate exclusiv de Editura Babel şi că această ediţie revăzută, adăugită şi corectată are doar 500 de volume.
Asadar, este lesne de înţeles de ce aceste volume trebuie să se regăsească pe rafturile bibliotecilor noastre.
P.S.: Este salutară iniţiativa domnului Ionel Rusei şi-i dorim multă putere de muncă şi sănătate, pentru că va avea nevoie !

Mihaela Grigoraş - bibliotecar

Recomandăm

Noi am “auzit de la alţii" că Radu Rosetti, patronul spiritual al bibliotecii noastre, a creat „cea mai preţioasă memorialistică din literatura română” (Eugen Lovinescu).

Semnalăm apariţia primului volum, “Ce am auzit de la alţii”, din ciclul „Amintiri” de Radu Rosetti, într-o nouă ediţie, la Editura Humanitas.

Menţionăm că în colecţiile noastre se găsesc cele două ediţii anterioare şi depunem eforturi să obţinem şi această ediţie, care beneficiază de o prefaţă a reputatului istoric Neagu Djuvara şi de o prezentare grafică deosebită.

Zilele Bibliotecii Municipale "Radu Rosetti"

Zilele Bibliotecii Municipale "Radu Rosetti"Între 26 şi 29 aprilie, vă invităm să participaţi la Zilele Bibliotecii, care cuprind o serie de manifestări desfăşurate cu prilejul zilei de 23 aprilie, când sărbătorim

"Ziua cărţii şi a drepturilor de autor" şi, totodată,

"Ziua bibliotecarului".

Iată programul pe care vi-l propunem

Sărbătoarea noastră cea de toate zilele

Ne aflăm în preajma unei mari sărbători creştine, Sfintele Paşti.

Sărbătoarea Învierii Mântuitorului este considerată cea mai mare sărbătoare pentru creştini, mai mare chiar decât Naşterea Lui.

Cred că este momentul cel mai potrivit să ne răspundem la întrebarea: ce este o sărbătoare?

Mă gândesc la copiii care văd cum în jurul lor se desfăşoară o serie de pregătiri, activităţi legate de acest eveniment: de la curăţenia de primăvară, mersul mai des la biserică, pregătirile pentru masa pascală, hăinuţele noi, etc.

Cine poate să ne răspundă mai bine la această întrebare decât o carte?

Să ne spună care este rolul sărbătorii, de unde vine. Să înţelegem ce se află dincolo de bucuria festivă, ce se crede, ce se spune, cum se aşteaptă, cum se pregăteşte, ce se face şi de ce.

Cartea la care m-am gândit că ar fi de mare ajutor se numeşte "Sărbătoarea noastră cea de toate zilele" vol II. scrisă de Alexandra Ştiucă şi apărută la Editura "Cartea de buzunar".

Autoarea vă invită să călătoriţi în lumea datinilor şi a obiceiurilor de primăvară.

Revenind la sărbătoare, a serba, a sărbători, aflăm că este o revenire, o împrospătare prin memorie şi repetare. Desemnează respectul faţă de o istorie trăită de alţii, un eveniment cu mari semnificaţii pentru o comunitate, un grup confesional sau chiar pentru omenire. Această carte vă ajută să înţelegeţi pe deplin ce înseamnă o sărbătoare, ce comportament trebuie să adoptăm.

În cazul unei sărbători religioase comportamentul nostru este reglat de perioade în care predomină uneori postul, anumite interdicţii.

Perioada de purificare a sufletului şi a trupului, ce coincide cu reînvierea naturii, împăcarea cu noi şi ceilalţi este nelipsită, pentru ca momentul sărbătorii să fie trăit din plin.

Paginile acestei cărţi vă oferă prilejul de a afla istoria şi semnificaţia Învierii Domnului, de a afla datini şi obiceiuri din diferite zone ale ţării, obiceiuri păgâne şi creştine păstrate din generaţie în generaţie.

De un real folos sunt şi fotografiile realizate chiar la evenimente şi cu eroi reali.

Dacă aveţi răbdarea necesară pentru a înţelege mesajul autoarei, veţi constata că sărbătoarea nu înseamnă doar bucurie ci şi freamătul aşteptării, cu toate pregătirile ei, fără de care nu ar fi completă, din care ieşim încununaţi cu noi energii, mai buni, mai puri.

Vă doresc lectură plăcută şi cu folos, iar Sfintele Sărbători de Paşti cu fericire!

                                                                                                             

 

Cafeneaua cititorului - între Valentine' s day şi Dragobete

Unii se îndrăgostesc “ca la carte”,
Alţii dau în cărţi ca să-şi afle iubirea.

              Noi te invităm la

CAFENEAUA   CITITORULUI

             Joi, 17 februarie, la orele 16:00,


ca să depănăm poveşti de dragoste şi, cine ştie, poate afli
cum te îndrăgosteşti tu...

Ce citesc adolescenţii

Pentru una din zilele de vacanţă, biblioteca "Radu Rosetti" a lansat adolescenţilor oneşteni o provocare legată de una dintre lecturile lor preferate, celebra saga Amurg a lui Stephenie Meyer. Povestea de dragoste dintre Bella, o adolescentă de 17 ani şi vampirul Edward - poveste care mie mi-a amintit de "Frumoasa şi Bestia", unde întâlnim aceeaşi disperare faţă de incompatibilitatea lumilor lor, dar şi aceeaşi dragoste puternică care sfidează orice reguli - a cucerit publicul tânăr din toate colţurile lumii. Am ales acest titlu şi nu altul, pentru că deţine, de aproape un an, primul loc în topul cărţilor celor mai solicitate de către adolescenţi. Am vrut să aflăm de la ei ce şi de ce le place - cu alte cuvinte, ne-am dorit să-i cunoaştem mai bine pe tinerii noştri cititori.

Aşa stând lucrurile, aseară, la Cafeneaua Cititorului, am stat de vorbă cu câţiva adolescenţi care ne-au făcut să înţelegem o parte dintre motivele pentru care saga Amurg a avut un atât de mare succes, devenind aproape un fenomen cultural. În primul rând, cartea e scrisă pe limba lor – în cuvinte simple, care se adresează sufletului. Apoi, foarte important, este o carte cu personaje de vârsta lor, care trăiesc într-un mediu asemănător celui în care trăiesc ei, în care relaţiile sociale dintre personaje sunt asemănătoare celor pe care le stabilesc adolescenţii noştri cu cei din jur.

În al doilea rând, tinerii cititori sunt fascinaţi de această lume a vampirilor pentru că este o lume paralelă cu cea reală, o lume guvernată de legi stricte, o lume cu personaje captivante, puternice, care sfidează spaţiul, timpul, moartea, dar o lume în care devine posibil să pătrundă şi el, adolescentul obişnuit, dacă are anumite calităţi şi parcurge un drum iniţiatic.

Tinerii prezenţi ieri la cafenea şi-au imaginat o oră de limbă română în care s-ar realiza o paralelă între opere studiate şi Amurg. Nu mai este un secret pentru nimeni că lectura obligatorie, cea impusă de programele şcolare, nu le stârneşte prea mult interesul; cei mai mulţi dintre ei se conformează cerinţelor şcolare, fără însă să găsească delectare în operele literare, şi e pe undeva normal să se întâmple aşa, întrucât textele, autorii, nu s-au schimbat prea mult de când există învăţământ în România. Adolescenţii, însă, viaţa lor intimă, preocupările lor, universul lor de cunoaştere, toate acestea s-au schimbat enorm de-a lungul timpului. Ei se regăsesc din ce în ce mai puţin în literatura aceasta "obligatorie". Să ne înţelegem bine: nu pledăm aici pentru înlocuirea clasicilor literaturii în programele şcolare, ci pentru "updatarea" programelor, în aşa fel încât ora de literatură să se adreseze mai mult spiritului, creativităţii, afirmării opiniilor personale, să se aplece mai mult spre individualitatea sensibilă a tinerilor, apropiindu-i, poate, mai mult de bucuria lecturii şi nu făcându-i să simtă "caznele" ei. Dacă la mate 2+2 vor face întotdeauna 4 (mă rog, în sistem zecimal...), "Amurg" şi "Luceafărul" poate nu sunt chiar aşa de departe cum ar părea. Iată, vampirul poate fi comparat cu astrul nopţii. Se îndrăgosteşte de o pământeancă, la fel cum Luceafărul se îndrăgosteşte de Cătălina. La fel ca Luceafărul, vampirul Edward îi apare întâi fetei în vis...E şi mitul zburătorului aici, mitul erotic. Zburătorul, ştim cu toţii, este un demon frumos, un Eros adolescent, care dă fetelor primele tulburări, le aduce prima tânjire după dragoste. Ajungem la "Zburătorul" lui Heliade Rădulescu, cu versurile acelea simpatice care ne făceau să chicotim printr-a IX a. "Obrajii unul arde şi altul mi-a răcit/ Un nod colea m-apucă, ici coasta rău mă doare.." În toate aceste lucrări este surprinsă totala iraţionalitate a crizei. Şi Romeo şi Julieta au fost tot nişte adolescenţi iraţionali. Iubirea - pasiune are loc mereu la vârste fragede şi e vârsta la care îţi asumi gesturile, fie ele şi greşite, mai uşor.

Făcând un pas înainte, aş spune că e în natura noastră să căutăm supranaturalul, să căutăm viaţa fără de moarte şi tinereţea fără bătrâneţe. Este căutarea lui Ghilgameş, este un motiv atât de întâlnit în multe opere mari, care pot deveni uşor abordabile dacă schimbăm puţin pespectiva şi le livrăm "la pachet" cu setul acela de valori neperisabile care înflăcărează orice suflet tânăr.

M-a entuziasmat gândul că ne înşelăm cu toţii când credem că adolescenţii din ziua de azi nu mai ştiu să preţuiască inocenţa, frumosul, poezia, iubirea curată. Doar că iată, le pot găsi şi aici, în romanul Amurg, chiar dacă noi am vrea să adoarmă cu cărţile lui Eliade sub pernă şi să asculte doar Chopin.

Au primit mici premii surpriză elevele: Ana-Maria Vrânceanu, pentru discursul bine argumentat despre necesitatea lecturii în formarea intelectuală a adolescentului şi pentru cea mai bună reclamă pentru cartea "Amurg" ; Mihaela Şuteu pentru claritatea expunerii, cunoaşterea detaliilor romanului şi pentru prezenţa ei de spirit pe parcusul întregii dezbateri; Roxana Lupu, pentru sinceritatea gândului, dezinvoltura exprimării şi buna dispoziţie. Premiate au fost şi Poane Alexandra şi Minu Mădălina, cele două eleve de la liceul Grigore C. Moisil, care ne-au impresionat în mod deosebit nu doar prin pasiunea lor pentru lectură, ci şi prin munca de voluntariat pe care au depus-o în derularea acestei activităţi.

bibliotecar,

Nicoleta Sălbatecu

 

Saga "AMURG" la Cafeneaua Cititorului

Ai citit "AMURG"? Ţi-a plăcut ?

Sau poate ai văzut filmul realizat după această celebră saga?

 Atunci de ce stai acasă? Hai să te întâlneşti cu colegii tăi la bibliotecă, discută cu ei despre carte la Cafeneaua Cititorului,

 miercuri, 2 februarie, la ora 16.00,

iar noi îţi vom acorda mici premii surpriză, dacă ne convingi că "Amurg" e un roman tare, iar filmul e "marfă".

Cum a fost la cafenea

       Poate am aşteptat noi prea mult ca să înfăptuim visurile frumoase pe care le-am gândit îndelung, poate aţi aşteptat şi voi prea mult, până v-aţi epuizat rezervele de răbdare, iar când totul era gata, nu v-aţi mai mobilizat... Poate totuşi, chiar dacă n-a avut un succes fulminant, cafeneaua cititorului de aseară a făcut câteva priviri să licărească la lumina lumânărilor şi a bucuriei lecturii...

     Publicul nostru-ţintă, probabil prea ocupat (recunosc, momentul ales e în plină perioadă a tezelor, dar o oră de relaxare în compania amicilor şi a cărţilor nu poate decât să-ţi dea forţe noi la învăţat) s-a lăsat greu convins, însă publicul ad-hoc, iubitor de ciocolată caldă şi de experienţe interesante s-a dovedit receptiv, interesat şi dispus să schimbăm idei despre lectură. Aşa că ne-am făcut câţiva prieteni de la Liceul Teologic Fericitul Ieremia, care sperăm să devină fideli cititori, câţiva, mai mici, ba chiar chiar pici, de la Şcoala “Ghiţă Mocanu”, care nu se mai dădeau duşi şi, până una-alta, am pus noi câte o vorbă bună pentru fiecare carte bună pe care am împrumutat-o proaspeţilor noştri utilizatori.

     Nu că ne lăudăm, dar atmosfera care a învăluit mica încăpere a fost foarte plăcută şi primitoare, muzica franţuzească a sunat insinuant, în surdină, iar despre aroma ceaiului ce să vă mai spun...să tot povesteşti şi să retrăieşti cărţile tale preferate.

      O primă întâmplare provocatoare, care sperăm să adune din ce în ce mai mulţi iubitori de lectură, cu minţile şi inimile deschise să primească sugestii şi emoţii, să se îmbogăţească şi să împărtăşească idei şi impresii de lector. Suntem convinşi că cei care ne-au fost oaspeţi aseară vor pune o vorbă bună şi pentru noi, bibliotecarii, aşa încât, în curând, cafeneaua de la bibliotecă va fi neîncăpătoare...

       Următoarea întâlnire va avea loc peste două săptămâni. Sperăm că, atunci, discuţia va fi animată chiar de voi, pentru că nouă ne pasă ce citiţi, pentru că vrem să vă ajutăm să găsiţi lecturile care vi se potrivesc, pentru că un prieten alături de o carte reprezintă cea mai vie şi autentic tinerească asociere pe care mi-o pot imagina.

Paddington cel poznaş

        La Editura RAO pentru copii au apărut o serie de titluri ce au au ca subiect aventurile unui ursuleţ .
Autorul, Michael Bond, înainte de a deveni scriitor de literatură pentru copii, a fost cameraman de televiziune.
Prima sa povestire ”Un urs pe nume Paddington” a fost de la început un succes. Ursuleţul Paddington a devenit în curând un personaj cunoscut şi iubit iar întâmplările sale au fost continuate în alte şi alte povestiri.
Aşa cum v-am spus, Paddington , este un ursuleţ poznaş, pe care, fam Brown îl găseşte în gara Paddington din Londra, în timp ce-şi aşteptau fiica din vacanţă.
De fapt numele său este al gării în care a fost găsit.
Acesta, stând pe nişte bagaje, purtând o pălărie comică, le povesteşte că a emigrat din Peru şia călătorit clandestin. Mărturiseşte că este un mare mâncător de dulceaţă de portocale. De altfel, avea lângă el un borcan mare în care fusese dulceaţa preferată, din care mâncase în timpul călătoriei.
Doamna şidomnul Brown îl invită să trăiască la ei în familie şi-l asigură că-i vor da zilnic dulceaţă de portocale.
Paddington este foarte încântat şiacceptă imediat, mai ales că, în Peru,mânca dulceaţă de portocale foarte rar.

Pe parcursul întâmplărilor ce-l au ca erou pe acest ursuleţ, copiii vor descoperi că nu este un ursuleţ chiar obişnuit. Pentru el un lucru banal, cum ar fi o baie, o călătorie cu metroul sau o zi la mare se transformă într-o aventură. Este un ursuleţ cu preocupări de fotograf , de detectiv…

Îi place să pescuiască şi să gătească. Duce rufele la spălătorie. Merge la restaurant, la cinematograf.

Dacă familia se pregăteşte să meargă în vacanţa de vară în Franţa şi apelează la ajutorul lui, desigur, are de întâmpinat tot felul de surprize.

Paddinghton nu va uita să împacheteze în grabă: costumul de bal mascat, trusa de magician, un borcan mare cu dulceaţă de portocale şi o hartă a Franţei tipărită pe un şerveţel .

Desigur, fiecare volum are picanteriile sale şi poznele ursuleţului se ţin lanţ, dând savoare acţiunii. Aventurile sale sunt înşirate în mai multe volume. Vă amintesc titlurile pe care le găsiţi în rafturile Secţiei pentu copii :

”Un urs pe nume Paddington”    

”Mai multe despre Paddington”

”Paddington în străinătate”

”Paddington sare în ajutor”

”Paddington la carnaval”

”Paddington şi surpriza de Crăciun”

                                                                                                                                                                     

Împrumutul interbibliotecar = oferta extinsă a bibliotecii noastre

Din dorinţa de a vedea utilizatorii plecând mulţumiţi de la noi, acum 2 ani am început să ne ocupăm şi de împrumut interbibliotecar astfel asigurându-le accesul la colecţiie bibliotecilor judeţene şi universitare.

Buna colaborare şi solidaritatea de breaslă au făcut ca în acest an să avem deja peste 120 de împrumuturi onorate, care au stat la baza elaborării unor lucrări de licenţă, master şi doctorat de către utilizatorii noştri.

Documentele se împrumută prin intermediul şi în condiţiile Sălii de lectură adulţi.