vineri, 28 februarie 2014

Corect pe româneşte









(False) cacofonii evitate prin intercalări aberante

Un fenomen îngrijorător îl reprezintă alăturarea lui şi în gruparea ca şi (admisă de normă, ca locuţiune prepoziţională, în structura unui complement circumstanţial de mod comparativ de egalitate: „Ca şi tine de interesat, de exemplu), folosită de numeroşi vorbitori în locul prepoziţiei ca, în cazul evitării unei cacofonii:Ce aţi putea face ca şi candidat la funcţia de primar?” (corect: „Ce aţi putea face în calitate de candidat...”, ca...candidat” putând să fie evitată nu prin intercalarea conjuncţiei şi, ci prin aceea a unor sinonime ale prepoziţiei ca (în calitate de, fiind, drept, decât), aşa cum se poate vedea în exemplele următoare: „Ca şi cetăţean, am avut nevoie de informaţii publice în cadrul sectorului 1” (corect: Fiind cetăţean, am avut nevoie de informaţii”, „Cele cinci accidente au avut ca şi cauză poleiul ce se află pe şosele”(corect: Cele cinci accidente au avut drept cauză poleiul”) etc.

Cât de ridicol sună astfel de asocieri cu şi parazitar se observă în următoarele sintagme - spicuite din diverse contexte -, multe dintre cacofonii fiind mai puţin aberante cu conjuncţia sus-amintită: ca (şi) cadou, ca (şi) cauze, ca (şi) curiozitate, ca (şi) concluzii, ca (şi) casnică, ca (şi) cântăreţi etc.

Răspândirea clişeului ca şi pentru evitarea unor cacofonii a făcut să genereze, luând o amploare incredibilă, sindromul anticipării unei false cacofonii: ştiindu-se că, de cele mai multe ori, la „intersecţia” a două cuvinte cacofonice, primul este (sau se termină în) ca, utilizatorii introduc, după el, conjuncţia şi, deşi aceasta nu se justifică, pentru că al doilea nu începe cu o silabă „cacofonică”, aşa cum se vede în exemplele următoare: „În turism, ca şi angajat, impactul va fi spectaculos” (corect: „În turism, ca angajat, impactul...”, „Diabetul zaharat este o boală complexă ca şi evoluţie” (corect: Diabetul zaharat este o boală complexă ca evoluţie) etc.

Dacă intercalarea, parazită, a conjuncţiei şi între două cuvinte presupus cacofonice, este contraindicată, cu atât mai mult devine ridicolă introducerea – îndeosebi în exprimarea orală – a virgulei (pronunţată literal); ştiut fiind ca un semn „grafic”, el se întrebuinţează exclusiv în scris (unde prezenţa virgulei este marcată, verbal, doar printr-o pauză mică - precedată de o uşoară ridicare sau coborâre a tonului). Constatăm că, oameni chiar cu pretenţii culturale superioare doresc să „epateze”, vorbind „literar”, prin „inserţia” cuvântului „virgulă” între termenii vecini dizarmonici, în loc să prevină eventuala cacofonie fie printr-o pauză „strategică” de atenuare, fie prin intercalarea unei vocabule sau a unei expresii cu caracter modal, incidente. În felul acesta, exprimările următoare n-ar mai deveni penibile: „Şi încă [virgulă] cu cine!”, „Se spune că [virgulă] cu acest prilej se va pune accentul pe justiţie...”

(Rădulescu, Ilie-Ştefan „Erori flagrante de exprimare: radiografie critică a limbajului cotidian”, Bucureşti: Editura Niculescu, 2007

Până la o nouă întâlnire... vă salut, corect pe româneşte!


Diana Diţu, bibliotecar-arhivist


Primul mărţişor


Voci tinere, bine conturate, acompaniate de profesorii lor, virtuozi ai instrumentelor cu clape şi un public încântat de spectacol.
Evergreen-urile ce au umplut de sunet clar şi melodios biblioteca au fost mărţişoarele oferite în dar de către prietenii noştri din Piatra Neamţ.


Urmăriţi câteva fragmente dintr-un spectacol ca o primăvară frumoasă pe care dorim să o purtaţi în suflet!


vineri, 21 februarie 2014

Consonanţe în Cvartet

Întâlnirea cu cei patru prieteni muzicieni: Ştefan Epuran - vioara I, Alexandru Timilie – viara a II-a, Iulian Balog – violă şi Alexandra Elefterescu – violoncel, a reprezentat pentru publicul bibliotecii oneştene o certitudine a unei promisiuni de care ei s-au onorat.
Certitudinea că Integrala cvartetelor de Lud wig van Beethoven este în deplina desfăşurare a preocupărilor tinerilor muzicieni, acesta fiind Concertul nr.2, şi promisiunea că talentul şi pasiunea lor doresc să le împărtăşească alături de publicul oneştean.
O seară frumoasă în care Iulian Balog şi-a sărbătorit alături de noi cei 32 de ani împliniţi.

La mulţi ani lui şi Cvartetului „Consonanţe”!

luni, 17 februarie 2014

Videoproiecţie muzicală


La iniţiativa şi prin contribuţia dnei Viorica Purdel, biblioteca va iniţia un ciclu de videoproiecţii muzicale în fiecare a 3-a marţi din lună.

Ce citim

TORTUL CU POVEŞTI

de ANA MARIA BLĂJUŢ


Ori de câte ori Secţia pentru copii primeşte musafiri sau atunci când curioşi “de-ai casei” caută prin rafturi, îmi face plăcere să le recomand o carte scrisă de o fetiţă din Roman. Oricine îi citeşte poveştile rămâne fermecat de lumea imaginată de ea. Debordează de fantezie şi oricând poate să născocească o nouă poveste. Asta pentru că traista cu poveşti şi alte scrieri pentru copii nu mai au pentru ea nici un secret. Fetiţa se numeşte Ana Maria Blăjuţ şi între timp a mai crescut, devenind o frumoasă adolescentă. Pe Internet puteţi găsi mai multe date despre ea dar şi ce alte scrieri mai are.
Cartea despre care vreau să vă vorbesc astăzi se intitulează “Tortul cu poveşti” şi cuprinde unsprezece poveşti foarte frumoase ce dovedesc încă o dată marele talent al Anei Maria şi faptul că acesta s-a şlefuit prin multă lectură la care s-a adăugat desigur multă imaginaţie.
Îmi veţi da dreptate doar dacă aveţi curiozitatea să o citiţi.
Şi cum un lucru bine făcut este unul complet, aflaţi că Ana Maria şi-a ilustrat cartea cu desenele proprii şi tot ea a realizat şi coperta. Iată că pe lângă talentul literar, autoarea demonstrează că ştie să deseneze şi să picteze. Şi o face chiar foarte bine!
Nu-mi rămâne acum decât să vă invit la o “felie” din “Tortul cu poveşti”. Puteţi lua orice felie doriţi: “Micul Împărat”, “Povestea păstoriţei Izabel”, “Safirul fermecat”, “O prietenie adevărată” şi altele. Fiecare felie poartă un titlu, dar puteţi lua tot tortul, ceea ce de astă dată este chiar recomandat, pentru că fiecare felie are o altă şi altă poveste cu eroi inventivi şi imprevizibili. Cu toţii se întrec chiar să atingă faima Ilenei Cosânzeana şi a lui Făt-Frumos.
Şi dacă v-a plăcut încercaţi şi voi să scrieţi poveşti. Dacă ştiţi un coleg sau prieten care are talent literar, ajutaţi-l să-şi ilustreze opera în cazul în care voi sunteţi talentaţi la desen!
Vă doresc lectură plăcută şi succes!



Text sugerat de Rodica ZAHARIA - bibliotecar




joi, 13 februarie 2014

Preluăm şi vă sugerăm la rândul nostru

Cărţi jubiliare pentru copii în 2014

Revistă bibliografică
Dragi cititori, vă propunem spre atenţie cărţile jubiliare în 2014:
Cartea junglei de Rudyard Kipling 120 de ani de la publicare.
Cartea junglei este o culegere de povestiri scrise de Rudyard Kipling, în perioada în care a trăit în Vermont. Cea mai cunoscută parte cuprinde trei povestiri despre aventurile unui „pui de om” abandonat, Mowgli, crescut de lupi în jungla indiană. Cele mai cunoscute dintre celelalte sunt Rikki-Tikki-Tavi, povestea unei viteze manguste, şi Toomai al elefanţilor, povestea unui tânăr îmblânzitor de elefanți.
O călătorie spre centrul Pământului de Jules Verne – 150 de ani de la publicare.
O călătorie spre centrul Pământului a fost publicat în 1864 şi este un roman care face parte din seria Călătorii extraordinare. Romanul este constituit dintr-un amestec abil de fapte ştiinţifice, extrapolări şi aventuri. O călătorie spre centrul Pământului reflectă preocupare de o ştiinţă tânără, criptologia (ştiinţă care se ocupă de studiul scrierilor cifrate). Continuarea romanului prezintă o descriere a Islandei la sfârşitul secolului al XIX-lea, apoi se axează pe două ştiinţe în plină ascensiune: paleontologia (ştiinţa care se ocupă cu studiul dezvoltării vieţii pe Pământ); geologia(ştiinţa care se ocupă cu studiul structurii şi formării Pământului).
O scrisoare pierdută de I.L. Caragiale 130 de ani de la publicare.
O scrisoare pierdută a fost publicată în 1884 şi reprezintă o comedie de moravuri sociale şi politice. Lucrarea este compusă din 4 acte şi evocă viaţa publică şi de familie de la sfârşitul secolului trecut. Tema ei este demascarea prostiei umane şi a imoralităţii publice şi private.
Cei trei mușchetari de Alexandres Dumas 170 de ani de la publicare.
Cei trei muşchetari reprezintă un roman care relatează aventurile unui tânăr d`Artagnan după ce soseşte la Paris în urmărirea visului său de a deveni un muşchetar al regelui. d`Artagnan însă nu este unul din muşchetarii din titlu, acestea se referă la prietenii săi Athos, Porthos și Aramis. Aventurile lui d`Artagnan continuă şi în alte două romane ale lui Dumas: După douăzeci de ani şi Vicontele de Bragelonne.
Băieţelul din Coliba Albastră de Spiridon Vangheli 50 de ani de la publicare.
Cartea include 5 capitole: Băiețelul din Coliba Albastră; În ţara lui Moş Crăciun; Al cui e soarele?; Candela lui Ştefan cel Mare şi În ospeţie la Făt-Frumos.
Morcoveaţă de Jules Renard 120 de ani de la publicare.
Morcoveaţă este personajul central al romanului (se numeşte Morcoveaţă din cauza culorii părului) şi reprezintă tipul copilului nevoit să îndure asprimea şi nedreptatea familiei sale, în special a mamei. Aceasta îi face viaţa plină de chinuri. Îl însărcinează cu toate treburile casei şi îl găseşte „ţap ispăşitor” al tuturor relelor făcute de fraţii lui. La sfârşit, micuţul se revoltă împotriva mamei sale, răspuzând pentru prima dată „nu” la porunca acesteea şi declarând tatălui său că nu mai doreşte să trăiască cu mama lui.
Aventurile lui Huckleberry Finn de Mark Twain 130 de ani de la publicare.
Aventurile lui Huckleberry Finn reprezintă un roman al cărui erou principal este un băiat pe nume Huckleberry Finn. Acesta trăieşte în târguşorul american imaginar St. Petresburg, Missouri, situat pe râul Mississippi. Duce o viaţă de hoinar până când o văduvă îl ia să îl educe şi să-l înveţe carte. Când prinde şi el puţin gustul noului mod de viaţă, apare tatăl său care îl răpeşte şi îl duce pe o insulă a râului pentru a-l dezvăţa cu forţa de bunele maniere proaspăt învăţate. În final, Huck se retrage împreună cu prietenii săi pe teritoriul indian.
Despot-Vodă de Vasile Alecsandri 135 de ani de la publicare.
Drama romantică Despot-Vodă are ca temă Moldova în perioada de decadenţă de după Ştefan cel Mare şi Sfânt. Ideea este că perioadele de instabilitate politică fac posibilă ascensiunea ariviştilor. Vasile Alecsandri a preluat subiectul din cronica lui Grigore Ureche.
Crăiasa Zăpezii de H.C. Andersen 170 de ani de la publicare.
Crăiasa zăpezii reprezintă un basm, care descrie aventurile şi peripeţiile băiatului Kay şi surioare sale, Gherda. Răpit de Crăiasa Zăpezii, Kay este vrăjit, dar dragostea surioarei sale, îl va salva de răutatea Crăiesei Zăpezii

Text preluat de pe:
Regatul spiriduşilor – blog pentru copii al Filialei Târgu Mureş

Îi felicităm şi le mulţumim!

Pe cititorii noştri interesaţi îi aşteptăm să împrumute aceste cărţi ce se află şi pe rafturile bibliotecii noastre.