Expozitie de pictura

Evenimentele săptămânii

Accentul pe E : ELENA Dinga

Imaginea frumuseţii interioare a Elenei se vede pe chipul său – un adevărat model pentru un pictor talentat.

Firea sa romantică răzbate prin toţi porii şi nu se putea să-şi desăvârşească pasiunea decât tot într-un cadru romantic precum Balcicul. Acolo merge de ceva timp, împreună cu un grup de artişti plastici amatori, pentru a se inspira şi a respira aerul unui loc cu o încărcătură emoţională puternică.

“Locul acesta mă aştepta pe mine” spunea regina Maria, cea care şi-a clădit celebrul palat, “colţul cel mai drag inimii mele”, Balcicul fiind chiar locul în care şi-a lăsat inima.

Locul acesta o aştepta şi pe Elena, acolo încărcându-se de frumos şi puritate.

Sunt convinsă că familia a avut un rol important în parcursul său artistic. Mediul familial masculin avea nevoie de sensibilitatea Elenei şi ea avea nevoie de protecţia lor. O armonie care se regăseşte în fiecare tablou al său.

Dorinţa permanentă de a învăţa mai mult, de a studia sunt oglindite în tematica diversă a lucrărilor sale la care este asociată modestia reală de a nu se prezenta în faţa unui public decât la nivelul respectului pe care îl are pentru acesta, toate acestea fiind, la un moment dat, şi un impediment în demersul meu de a o convinge să expună.

Este o minune de fată!

Cel puţin aşa am perceput-o eu de când am decoperit-o ca om şi nu pot să îmi scot din minte imaginea ei îmbrăcată cu o ie, şi floarea roşie din părul prins în cosiţe.

Sunt convinsă că armonia şi romantismul care răzbat din lucrările Elenei vă aduc în faţă, ca un prim pas în evoluţia ei artistică, un om frumos.

Doina Lili BĂLCĂNAŞU - bibliotecar

Primele culori interioare - expozitie de pictura Elena DINGA

Muzică şi culoare, în tandem

ZILELE BIBLIOTECII - mâine

 GHEORGHE DUMITRAȘCU

Data nașterii: 24 aprilie 1954, Târgu Ocna, jud. Bacău

Studii: Liceul de Muzică și Arte Plastice „Octav Băncilă” Iași, promoția 1974, cu rezultate deosebite. După absolvire a făcut parte din echipa maestrului Dan Broscăuțeanu, realizând lucrări de restaurare la mai multe biserici din țară (autor împreună cu pictorii Sorin Ilfoveanu și Ștefan Câlția a frescelor Teatrului „Al. Davila” din Pitești).

Expoziții personale și colective: Italia, Austria, Germania, Franța, Ungaria, Israel, Japonia, România (București, Iași, Bacău, Slănic Moldova, Eforie Nord, Eforie Sud, Băile Felix, etc). A deschis câteva săli de expoziție la București (la hotelurile „Majestic”, „Crowne Plaza”) și la Poiana Brașov (hotelul „Sport”). Ultima participare: Expoziția „Tablouri de vis”, care a avut vernisajul în luna iulie 2010 la Sala „Constantin Brâncuși” a Palatului Parlamentului din Capitală, unde au fost expuse aproape 500 de lucrări în acrilic sau uleiuri cu peisaje, portrete, scene religioase sau mitologice, semnate de 30 de artiști celebri, dar și debutanți din România (printre aceștia din urmă numărându-se și fiul pictorului Gheorghe Dumitrașcu).

Între 1998 – 2003 a lucrat la Budapesta, realizând printre altele o lucrare pentru Parlamentul Ungariei, impresionantă ca dimensiuni, având 2.5 metri lungime și 1.40 metri lățime, intitulată „Intrarea lui Matei Corvin în Budapesta”, ce întruchipează nu mai puțin de 60 de personaje. Un mare număr de picturi au fost achiziționate de colecționari și instituții publice din Europa, dar și din România (Banca Națională a României deține 60 de tablouri semnate Gheorghe Dumitrașcu).

În anul 2003, o boală gravă, o pareză totală stânga, îl țintuiește la pat pe artist, care, ca și marele pictor Ștefan Luchian, revine cu o voință admirabilă în fața șevaletului, pictând și organizând cu ajutorul soției sale o serie de expoziții mult apreciate. Mentorul său a fost dintotdeauna maestrul Corneliu Baba, influența acestuia fiind reflectată în tablourile sale, care însă nu i-au afectat originalitatea stilului.

Pictorul târgocnean abordează o multitudine de curente artistice (clasic, modern, romantic, impresionist), folosind o mare varietate tehnică: în cuțit, penson, cărbune, culori acrilice ș.a.

Referințe: „A vedea pe Dumnezeu, a-i configura chipul, a-l aduce în fața credincioșilor, iată înțelesurile uneia dintre marile taine ale artei, pe care doar pictorul de biserici se pare că o pătrunde. Îi admirăm meșteșugul și-i suntem recunoscători pentru faptul de a ne apropia cele sfinte și de a fi părtași, o dată cu el, la înălțătoarea operă a apropierii de ființa divină”, spunea despre Gheorghe Dumitrașcu cunoscutul profesor și artist plastic băcăuan, Aurel Stanciu.

Expoziţia este urmată de un recital din cadrul Stagiunii muzicale 2014-2015

Pictură şi fotografie într-o expoziţie

Expozţie de pictură

DESPRE CULOARE, CU PRIETENIE

          Vineri, 20 februarie, a avut loc în Spaţiul expoziţional al bibliotecii noastre vernisajul primei expoziţii personale a pictoriţei băcăuane Florentina Oţetea. Cu o mare generozitate, după cum sublinia criticul de artă Iulian Bucur, artista, îndrăgostită de culoare, a dorit să împărtăşeacă publicului preocupările sale plastice, de o mare diversitate tematică şi tehnică. Profesorul şi pictorul Aurel Stanciu, prezent de asemenea la eveniment, a încurajat dezvoltarea temelor care o preocupă pe Florentina Oţetea, apreciind rodul eforturilor pe care le face spre autodefinire şi autocunoaştere. Amfitrionul evenimetului, doamna directoare Elena Şerbu, a subliniat disponibilitatea artistei de a  se prezenta în faţa asistenţei cu toată sinceritatea şi a apreciat coeziunea grupului de plasticieni oneşteni, gata oricând să susţină un confrate în ale culorii.

FLORENTINA OŢETEA

• 1969 – născută în localitatea Măgura, județul Bacău;
• cursuri primare și gimnaziale Şcoala Generală nr. 2 Măgura;
• Liceul de Artă „Octav Băncilă” din Iaşi, secţia grafică, unde sub îndrumarea şi cu sprijinul regretatului profesor Ioan Gânju, a primit cunoştinţele necesare pentru a deveni artist plastic;
• urmează cursurile Academiei de Arte Plastice Decorative şi Design „George Enescu” Iaşi – secţia Pedagogia Artei;
• profesor de educaţie plastică la mai multe instituții de învățământ din Bacău, printre care: Liceul de Artă, Liceul Pedagogic, Colegiul Național „Gheorghe Vrânceanu, Şcoala „Alexandru cel Bun”, Şcoala „C. Platon” etc. ;
• pe lângă activitatea didactică, se dedică studiului pentru pictură.

Expoziții individuale şi de grup la:

• Galeriile de Artă Frunzetti – UAP Bacău;
• Galeriile Alfa;
• Muzeul de Artă Iulian Antonescu Bacău.

Participări la:

• concursuri internaţionale Saloanele Moldovei, anuala 2013-2014, 2014-2015;
• Târgul de Artă la Galeriile Frunzetti.

În 2014 devine membru al UAP, Filiala Bacău.

Influenţe şi tendinţe:

• apreciază foarte mult arta sec. XIX-XX, impresionism, expresionism, fovism în artele plastice;
• se consideră înrudită prin tuşele sensibile de Cezanne, prin decorativism de Matisse;
• se simte atrasă de Picasso, Claude Monet, Vladimir Kandinski, Paul Klee;
• din pictura românească, cei care au impresionat-o sunt Nicolae Tonitza şi Ştefan Luchian, după care s-a ghidat în creaţia plastică încă din copilărie, de la care a preluat rolul determinant al paletei coloristice în portrete, expresia sufletului românesc din perioada interbelică şi forţa naturilor statice însufleţite de prezenţa florilor.

Vernisaj

MUZEUL ŢĂRANULUI ROMÂN – 25 de ani de la reînfiinţare

În luna februarie, Secţia de împrumut pentru copii găzduieşte o mică expoziţie de carte dedicată Muzeului Ţăranului Român. Acesta este unul dintre cele mai diversificate muzee de artă şi tradiţii populare din Europa. Clădirea în care funcţionează se află în Bucureşti pe Soseaua Kiseleff şi a fost construită între anii 1912-1941, în stil neoromânesc cu inspiraţie brâncovenească, iar încăperile sunt de tip monastic.

Istoria sa începe curând după apariţia Principatelor Unite. Ţăranul român începe să devină o referinţă simbolică a identităţii noastre, cultura ţăranească interesându-i din ce în ce mai mult pe orăşeni. Produsele casnice la modă erau create industrial şi erau mai ieftine, concurând cu cele create în gospodării. De aceea domnitorul Al. I. Cuza dă o ordonanţă în anul 1863 pentru organizarea unor expoziţii care să cuprindă pe lângă flori, legume, vite, produse agricole, şi produse ale industriei casnice ţărăneşti. O serie de exponate ale muzeului datează din acea perioadă.

Este cunoscut pentru colecţiile sale formate din 100 000 de obiecte şi este declarat monument istoric. Deţine colecţii de ceramică, costume populare, scoarţe, ţesături pentru interior, mobile, feronerie, obiecte din lemn. În anul 1996 a primit Premiul „Muzeul European al Anului” acordat de Forumul Muzeului European.

De-a lungul anilor a avut mai multe denumiri şi a suportat diverse transformări.

Pentru început s-a numit Muzeul de Etnografie, de Artă Naţională, Artă Decorativă şi Artă Industrială - nume considerat de unii inutil de complicat. Mai târziu ia denumirea de Muzeul de Etnografie şi Artă Naţională, apoi Muzeul de Artă Naţională Carol I. După cel de-al doilea război mondial se transformă în Muzeul Lenin-Stalin, iar în ultimii ani de regim comunist într-un muzeu-omagiu al preşedintelui Nicolae Ceauşescu. În tot acest timp colecţiile au fost găzduite de depozitele Muzeului Satului.

După revoluţia din 1989, la iniţiativa Ministrului Culturii din acea perioadă, Andrei Pleşu, a redevenit Muzeul Ţăranului Român, la data de 5 februarie 1990.

Vă invităm la bibliotecă să consultaţi publicaţiile ce reflectă viaţa ţăranului român de-a lungul timpului sau la sala de Internet pentru o vizită virtuală.

Diana BUNGHEZ – mânuitor carte

„ZIDIREA VINULUI” - O EXPOZIŢIE PENTRU DEGUSTĂTORII DE IDEI

Ziua Culturii Naţionale a fost celebrată la biblioteca noastră nu numai prin concursul de recitări din lirica eminesciană „Toate-s vechi şi nouă toate”, ci şi prin venisajul expoziţiei artistului plastic oneştean Ioan Tripa.

Doamna Elena Şerbu, directoarea bibliotecii, a prezentat fişa de creaţie a expozantului, subliniind legătura sa afectivă cu biblioteca noastră, iar artistul plastic Adrian Dumitru a desluşit pentru întreaga asistenţă sensurile plastice ale lucrărilor. Au ţinut să fie alături de Ioan Tripa, prin intervenţii pline de căldură şi semnificaţie, prietenii şi colegii de breaslă.

Structurată pe câteva idei cu o simbolistică distinctă, expoziţia impresionează prin echilibrul cromatic al tablourilor. Culorile puternice, alăturate cu sensibilitate şi investite cu virtuţi semantice, îşi conferă reciproc o remarcabilă cordialitate.

Iubitor declarat al licorii bahice, autorul îi dedică un întreg ciclu de lucrări, fiecare dintre ele reprezentând o meditaţie asupra calităţilor vinului, de la cele euharistice, la cele de mesager al inspiraţiei, purtând gândul privitorului de la „Eu sunt Alfa şi Omega”, la mult mai teluricul „Adevărul e în vin”. Un alt ciclu de lucrări este închinat ideii de desprindere spirituală, ideii de zbor, de aspiraţie, proprie oricărei fiinţe umane pornite, precum Luceafărul, în căutarea absolutului, tinzând să închidă cercul creaţiei. Artistul expune cu recunoştinţă şi portretele importanţilor „Mecena” care i-au susţinut demersul plastic.

De o atenţie specială s-a bucurat lucrarea pe care domnul Ioan Tripa a donat-o bibliotecii. Ea concentrează preocupările dintotdeauna ale omului în relaţia sa cu divinitatea, îngrijorările, temerile, dar şi speranţa de a-şi asigura nemurirea prin rodul trudei sale artistice, care va dăinui ca şi versul eminescian, cuprins în simbolul de credinţă rostuit în centrul picturii.

Sperăm că, dacă nu v-am convins, măcar v-am incitat să veniţi la bibliotecă pentru a vă întâlni cu pânzele „zugravului” Ioan Tripa. Le veţi oferi lor o şansă la dăinuire, iar dumneavoastră - o ocazie de reflecţie în faţa unor lucrări care dau seama despre evoluţia şi maturitatea artistică a pictorului oneştean.

Doina BRUMĂ – şef serv. RPPD

Primul eveniment artistic al anului 2015

Ioan TRIPA este născut la Târgu Ocna, în anul 1961.

Urmează studii libere de artă plastică facând ucenicie în pictura de şevalet şi mozaic în marmură sub îndrumarea artistului Constantin Berdilă şi de pictură în frescă - pictură bizantină religioasă sub îndrumarea artistei plastice Cristiana Călinescu Fodor.

A participat la numeroase tabere de creaţie din ţară şi străinătate.

A avut expoziţii personale în anul 1991 la Nantes (Franţa), 1992 la Belgrad (Serbia), 1994 la Cernăuţi (Ucraina), 1998, 2000, 2004 la Bucureşti, 1990, 1991, 1992 la Bacău, 1980, 1988, 1990, 1992, 2000, 2004 la Oneşti.

Are lucrări în colecţii particulare din S.U.A., Austria, Franţa, Serbia, Ucraina. 

Cu mic cu mare in decembrie biblioteca va invita:

O sculptură umoristică de bună calitate şi zâmbet fin

„Nu eu am făcut asta, ci natura”. Cu această frază se deschide discursul sculptorului Toader Ignătescu.

Toader Ignătescu este un nume greu de uitat datorită sculpturilor sale. Nu mi-a fost dat in viaţă să văd asemenea exponate până la întâlnirea cu acest „cioplitor în lemn”. Vreau să vă spun în câteva cuvinte că lucrările sale ilustrează o gamă de zâmbete într-o materie simplă numită lemn. Întâlnirea cu toate personajele întruchipate în sculpturile sale (Jovialul, Cântăreţul, Fugăritul, Mustăciosul şi multe alte personaje pe care vă las pe dumneavoastra să le descoperiţi) prilejuiesc doar clipe de bună dispoziţie. Lemnul a prins viaţă în holul principal al Bibliotecii Municipale „Radu Rosetti” în după amiaza zilei de 16 octombrie 2014 şi mai mult decât atât, a reuşit să aducă zâmbete pe chipul participanţilor la vernisajul expoziţiei de sculpturi în lemn intitulate „Şoaptele de taină ale pădurii”.

Felicit ideea şi iniţiativa Asociaţiei de tineret ONESTIN de a aduce în lăcaşul nostru de cultură o asemenea expoziţie inedită. Timp de două săptămâni, la Biblioteca Municipală avem privilegiul de a intra şi de a ne plimba într-o altă lume, o lume doar de umor. Vă invităm să vă bucuraţi privirea şi sufletul şi să trăiţi alături de sculpturile pline de viaţă ale maestrului Toader Ignătescu, „primul sculptor satiric din Bucovina”.

Bibliotecar Diana Dițu

Sculptură umoristică!

Un Story într-o expoziţie de toamnă

Omagiul Crucii

"Crucii Tale ne închinăm, Hristoase, şi sfântă Învierea Ta o lăudăm şi o mărim"

Într-o frumoasă după-amiză de toamnă, înainte de prăznuirea Înălţării Sfintei Cruci, a avut loc la Biblioteca Municipală „Radu Rosetti” vernisajul expoziţiei „Omagiu Crucii”, expoziţie de „Cruci de mână şi pristornice. Crestături în lemn realizate de ing. Dorel Bălăiţă” , aşa cum apare pe afişul care anunţă inedita manifestare. Pasionatul colecţionar, dar şi autor de cruci cioplite în lemn, ne invită – aşa cum ne-a declarat – la „o călătorie în sufletul ţăranului român de altădată prin intermediul a circa 60 de cruci de mână şi pristornice (pecetare ori prescurnicere), readuse la lumină de un inginer chimist, îndrăgostit de arta populară românească !”.

Domnul Dorel Bălăiţă s-a născut la 02 Martie 1968, în municipiul Bacău.

În 1986 a absolvit Colegiul Naţional “Vasile Alecsandri” din Bacău. În acelaşi an este admis la Facultatea de chimie industrială, secţia Tehnologie chimică anorganică, din cadrul Universităţii tehnice “Gheorghe Asachi” din Iaşi.

În 1992 îşi ia licenţa şi devine proaspăt inginer şomer al României libere.

În perioada iulie 1993 – iulie 1995 –este redactor/reporter la cotidianele băcăuane „Ziua”, „Ultima oră” şi reporter corespondent al agenţiei de ştiri Mediafax Bucureşti. În această perioadă publică peste 1500 ştiri, reportaje, interviuri, anchete. În 1995 devine membru al Asociaţiei Ziariştilor din România.

În iulie 1995 se stabileşte în Oneşti, şi devine angajat al S.C. Chimcomplex SA Borzeşti, unde lucrează şi în prezent în cadrul Biroului de Proiectări.

În 1996 a fost corespondent al cotidianului “Monitorul de Bacău”.

În perioada 1998-2000 a fost colaborator al săptămânalului local “Trotuş Expres” unde a avut o rubrică permanentă, “Oneştiul sub lupă”.

În 2005 devine membru al Societăţii Numismatice Române

În perioada 2006-2009 - a fost redactor al revistei „Colecţionarul Român” unde a publicat mai multe articole de numismatică.

Este căsătorit din 1992 cu Maria-Luminiţa, inginer chimist tot la Chimcomplex. Împreună au o fetiţă, Diana Maria în vârstă de aproape 16 ani, elevă în clasa a X-a la Colegiul Naţional “Dimitrie Cantemir”.

Dintre hobby-urile sale, domnul Bălăiţă este deodebit de dedicat numismaticii. Deţine o colecţie de monede şi bancnote din întreaga lume, (circa 200 de ţări, provincii, insule) şi o colecţie de jetoane, un fel de străbunic al actualelor tichete de masă, obiecte asemănătoare monedelor, cu valoare nominală şi emise de entităţi economice pentru uz intern. Pe contul de facebook se pot viziona imagini ale unor jetoane emise de societăţi de pe Valea Trotuşului. Din 2008 administrează un blog, (“numismon.blogspot.com”) dedicat pasionaţilor de numismatică;

Este pasionat de istoria judeţului Bacău, şi în special a Văii Trotuşului, privită prin prisma dovezilor numismatice (medalii, jetoane, plachete, insigne)

Nu în ultimul rând este îndrăgostit de arta populară românească: în luna noiembrie 2013, Biblioteca Municipală “Radu Rosetti” din Oneşti a găzduit în cadrul “Nocturnei bibliotecii” prima expoziţie personală intitulată “Un univers într-o lingură”, unde a expus circa 90 de modele de linguri crestate cu motive tradiţionale româneşti.

La vernisaj a vorbit, despre semnificaţia şi simbolistica crucii în viaţa creştinului, preotul Nicolae Zaharia, de la Biserica „Sf. Nicolae” din Oneşti.

Pristornicul este o cruce din lemn sau din piatră cu o mare varietate de forme şi ornamente, care serveşte la imprimarea prescurilor cu iniţialele chirilice ale lui Iisus Hristos. Legate de cultul morţilor, cele mai multe pristornice (pristolnice, pecetare sau prescurnicere) au formă de troiţă cu patru braţe, ornamentate prin crestare şi traforare.

„Crucea cea de viaţă dătătoare“ este cinstită în Biserica noastră în mod deosebit în Duminica a treia din Postul Mare şi în ziua de 14 septembrie, când cinstim Înălţarea Sfintei Cruci - făcută odinioară în secolul al IV-lea la Ierusalim de împărăteasa Elena şi de episcopul Macarie prin scoaterea lemnului Sfintei Cruci, spre cinstire, înaintea binecredincioşilor creştini. Astfel, la sărbătoarea Înălţării Sfintei Cruci cântăm „Veniţi toţi credincioşii să preamărim lemnul cel de viaţă făcător; pe el a întins Mâinile Sale, de bunăvoie, Hristos, Dumnezeul nostru. El ne-a ridicat fericirea cea dintâi“. Creştinul când se roagă şi când începe orice lucrare în cinstea Bunului Dumnezeu se închină cu semnul Sfintei Cruci „la fiecare pas şi la fiecare faptă ne însemnăm… cu semnul sfintei cruci” (Tertulian „De corona militis”) sau aşa cum ne îndeamnă Sfântul Chiril al Ierusalimului „ O, creştine, nici un lucru să nu faci, până nu faci semnul Sfintei Cruci... pecetluieşte cu Sfânta Cruce fruntea ta, trupul tău, pieptul tău, inima ta ...şi toate ale tale să fie pecetluite cu semnul biruinţei lui Hristos asupra iadului”.

Crucea, care până la Hristos a fost unealtă de tortură, stârnind groază şi silă, după moartea lui Iisus pe Cruce a devenit arma şi semnul mântuirii noastre "El a purtat păcatele noastre în trupul Său pe lemn pentru ca noi, murind faţă de păcate, să trăim spre îndreptare", spune Sf. Petru în întâia sa epistola sobornicească (2:24). Sfânta Cruce este un obiect excepţional al veneraţiei creştine pentru că fiecare credincios, atunci când o venerează, vede în ea instrumentul de răscumpărare al omenirii prin pătimirea Domnului, tăria credinţei, Biserica şi mântuirea. De aceea, simplul semn al crucii este un act de devoţiune adresat Sfintei Treimi, o mărturisire a credinţei noastre ortodoxe, o certitudine a apărării noastre împotriva satanei şi a tuturor relelor care vin de la el, rele care atacă şi sufletul şi trupul nostru.

Fiind atât de prezentă în viaţa noastră, pietatea populară a creat o serie de legende evlavioase în legătură cu Sf. Cruce, originea ei şi puterea ei izgonitoare de diavoli "Doamne, armă asupra diavolului, Crucea Ta o ai dat nouă", se cântă într-un tropar al Sfântului Maslu .Cea mai interesantă legendă pioasă este legarea Crucii de pomul cunoaşterii din Rai. Legenda, ca orice altă legendă, ascunde în ea o fărâmă de adevăr istoric, dar, mai ales, un sens spiritual pe care evlavia populară l-a însămânţat în ea. Cel mai important element al acestei legende este legarea ei de păcatul adamic şi de iertarea neamului omenesc. Acolo unde Adam a greşit, acolo s-a făcut şi făgăduinţa mântuirii viitoare.

Istoriceşte, Sfânta Cruce a existat şi pe ea a fost răstignit Mântuitorul, aşa cum ne spun Sfintele Evanghelii. Primele trei, numite şi sinoptice, de la Sfinţii Matei, Marcu şi Luca o amintesc pe calea spre Golgota. "Şi au silit pe un trecător care venea din ţarină, pe Simon Cirineul, tatăl lui Alexandru şi al lui Ruf, ca să ducă crucea Lui" (Matei 27: 32; Marcu 15: 2; Luca 23: 26). Încă şi mai direct o evocă Sfântul Ioan în momentul răstignirii "Şi ducându-Şi crucea, a ieşit la locul ce se cheamă al Căpăţânii, care, pe evreeşte se zice Golgota, unde L-au răstignit şi, împreună cu El, pe alţi doi, de o parte şi de alta, iar în mijloc, pe Iisus."(Ioan 19: 17-18), "Şi stau lângă crucea lui Iisus, mama Lui şi sora mamei Lui, Maria lui Cleopa şi Maria Magdalena" (Ioan 19: 25). Astfel "lemnul" pe care Sf. Petru spune că "Domnul a purtat păcatele noastre", unealta răstignirii Sale, e numit de ucenicii Domnului "Crucea lui Iisus". Acolo, pe cruce şi pe sângele curs din trupul Domnului, a fost întemeiată în mod mistic Biserica, pe care Iisus o trece în istorie prin pogorîrea Sfântului Duh peste Apostoli la Cincizecime. Paradoxul credinţei creştine constă în aceea că puterea lui Dumnezeu se arată în suferinţă, pe cruce, căci aşa cum mărturiseşte Sf. Pavel, "când sunt slab, atunci sunt tare". (2 Cor. 12). Aceasta este Crucea despre care tot Sf. Apostol Pavel scrie: "Căci cuvântul Crucii este, pentru cei ce pier, nebunie, iar pentru noi, cei ce ne mântuim, este puterea lui Dumnezeu, căci scris este: pierde-voi înţelepciunea celor înţelepţi şi ştiinţa celor învăţaţi o voi nimici." (1 Cor, 18-19). Însă Crucea este şi simbolul Bisericii lui Hristos care stă cu rădăcina înfiptă în dealul Golgotei trăgându-şi seva din sângele jertfei lui Iisus. Ea se înalţă până la cer prin braţul vertical şi cuprinde în ea întreaga lume pe care o îmbrăţişează salvator prin braţele orizontale. Ea închipuie verticalitatea bisericii, înălţarea la ceruri şi dimensiunea ei orizontală, socială, pentru toată viaţa pământească a omului.

Crucea poate fi privită nu doar ca obiect şi ca semn ci şi ca Misiune/Cale. Acest aspect se leagă de cunoscuta chemare a Mântuitorului: "Oricine voieşte să vină după Mine să se lepede de sine, să-şi ia crucea şi să-Mi urmeze Mie" (Mc 8, 34). La modul general, ştim că fiecare om este chemat de Dumnezeu pe calea creştină a desăvârşirii. La modul concret, fiecare trebuie să răspundă acestei chemări. "Crucea vieţii" nu înseamnă doar necaz şi suferinţă, ci şi "misiunea vieţii personale", împlinită în familie, la locul de muncă, în lume, în tot ceasul şi în tot locul, cu bună credinţă.

Recapitulând, Crucea este „pavăza, arma şi trofeul împotriva diavolului… Este scularea celor căzuţi, sprijinul celor statornici, reazemul celor slabi, toiagul celor păstoriţi, călăuza celor convertiţi, desăvârşirea celor înaintaţi, mântuirea trupului şi a sufletului, izgonitorul răutăţilor, pricinuitorul bunătăţilor, distrugerea păcatului, răsadul învierii, pomul vieţii veşnice” aşa cum reiese din mărturisirea inspirată a Sf. Ioan Damaschin (Dogmatica, IV).

Vă aşteptăm cu mult drag să vă îmbogăţiţi atât cunoştinţele, despre Sfânta Cruce, cât şi sufletele, cu simbolistica diversă ce reiese din exponatele pe care domnul inginer Dorel Bălăiţă le-a expus cu multă generozitate în Holul mare la bibliotecii noastre.

P.S. ... şi să nu uităm să înălţăm şi noi rugăciunea „O, preacinstită şi de viaţă făcătoare Crucea Domnului, ajută-mi mie cu Preasfânta Fecioară Născătoare de Dumnezeu şi cu toţi Sfinţii în veci. Amin !"

Bibliotecar, Mihaela Grigoraş

- 

Crestături în lemn - expoziţie

„Bucură-te, floarea darurilor cea înflorită şi frumuseţea cea fără asemănare”

"Naşterea ta, de Dumnezeu Născătoare, bucurie a răsărit la toată lumea; că din Tine a răsărit Soarele Dreptăţii, Hristos Dumnezeul nostru; şi dezlegând blestemul, a dat binecuvântare; şi stricând moartea, ne-a dăruit nouă viaţa veşnică”. Aşa începe troparul sărbătorii Naşterii Maicii Domnului „floarea darurilor cea preaaleasă”, „chivot prealuminat şi preasfinţit” şi pe care Sfântul Grigorie Palama o vede ca fiind „vistieria slavei (…) Te-ai făcut vistiernicul şi păstrătoarea harurilor, nu ca să le ţii la tine, ci ca pe toate să le umpli de har, că vistiernicul adună comori spre a le împărţi”. Tradiţia, confirmată de textele liturgice, atribuie Sfântului Evanghelist Luca primele reprezentări iconografice ale Sfintei Fecioare Maria. Astfel, în slujba utreniei din ziua de 26 august, când se prăznuieşte Icoana Maicii Domnului din oraşul Vladimir, în canon apare consemnat numele Evanghelistului Luca „ Zugrăvind prea cinstitul tău chip, dumnezeiescul Luca, scriitorul cel insuflat de Dumnezeu al Evangheliei lui Hristos, a înfăţişat pe Ziditorul a toate pe braţele Tale.” Cele mai vechi şi cele mai numeroase fresce reprezentând-o pe Fecioara Maria s-au descoperit în catacomba Priscilla (în Roma) care pentru aceasta a şi fost numită Cimitirul sau Catacomba Mariei. Tipurile de icoane atribuite Sfântului Evanghelist Luca şi pe care le-ar fi pictat după Cincizecime, se crede că sunt:

a) „Hodighitria (Îndrumătoarea, Călăuzitoarea)” denumire dată unui tip iconografic al Fecioarei Maria cu Pruncul, răspândit atât în arta bizantină, cât şi în ţara noastră. O reprezintă pe Maica Domnului care ţine Pruncul pe braţul stâng şi arată spre El cu mâna dreaptă (de aici denumirea de „Îndrumătoarea”) ;

b) „Eleousa (Mângâietoarea)”; o variantă a acesteia este „Glykofilusa (Dulce-Iubitoare)” : Pruncul are faţa lipită de obrazul Maicii Domnului pe care o şi îmbrăţişează. Chipul Mamei este îndurerat prevestind suferinţele viitoare ale Fiului;

c) „Oranta sau Platitera (Rugătoare)” în care Maica Domnului este înfăţişată cu mâinile întinse a rugă şi ocrotire; uneori are pe piept un medalion cu Pruncul. Aşa apare în pictura de pe bolta Altarului.

Iconografia a stabilit ca principale aceste trei tipuri de icoane, celelalte icoane ale Maicii Domnului fiind variaţii ale acestora.

Şi anul acesta, ca de altfel în fiecare an, o cinstim şi noi pe Maica Domnului cu o nouă expoziţie colectivă de icoane „Floarea Darurilor”, icoane semnate de artiştii plastici: Cătălin Ardeleanu, Petrişor Birtea, Gheorghe Bogza, Eduard Coman, Eugenia Dumitraşcu, Nicolae Grădinaru, Cosmina Lucaciu, Ozana Radu, Liviu Slabu, Carmen Taulescu, Ghiţă Teacă şi Mihai Zarzu.

Vernisajul expoziţiei a avut loc într-o atmosferă binecuvântată pentru că „unde sunt doi sau trei adunaţi întru numele Meu, acolo sunt şi Eu în mijlocul lor” (Matei 18, 20) iar pr. Daniel Costel Iordan ne-a prezentat câteva dintre semnificaţiile icoanei în Biserica Ortodoxă.

Întâlnirea a continuat cu o videoproiecţie de icoane ale Maicii Domnului, videoproiecţie realizată de dl. Doru Dumitru Munteanu. Vă invităm şi pe dumneavoastră, dragi creştini, să vă deschideţi ferestrele sufletului pentru a primi cu inima deschisă mesajele de dragoste creştinească pe care artiştii plastici vernisaţi le-au expus pentru dumneavoastră în Spaţiul Expoziţional al bibliotecii noastre.

„O, Preasfântă, Preacurată şi Preanevinovată dumnezeiască Pruncă şi Fecioară Maria, care te-ai născut din părinţi drepţi şi fără prihană, spre bucuria şi mântuirea a toată lumea. O, Preasfântă Fecioară, floarea firii omeneşti, preafrumoasă şi preaînţeleaptă, care din tulpina uscată şi neroditoare ai răsărit şi care, prin a ta naştere, întristarea preafericiţilor tăi părinţi şi a toată lumea ai risipit-o; nu ne lăsa pe noi, păcătoşii şi nevrednicii, care întru întristări şi scârbe ne aflăm din pricina păcatelor noastre. O, roada preasfinţită a rugăciunii şi a înfrânării, ascultă rugăciunea neputincioşilor robilor tăi şi, cu darul preasfintelor tale rugăciuni, ajută-ne nouă şi ne învaţă a ne ruga lui Dumnezeu din inimă, fără de răspândire şi fără de formă .” Amin !

Bibliotecar, Mihaela Grigoraş