joi, 31 iulie 2014

Visul oricărui IT-ist şi nu numai

Am pornit la drum spre Microsoft-România ,cu mult avânt, în data de 28 iulie.
Mă gândeam să vă descriu din perspectiva mea, de coordonator local al proiectului Opening Opportunities, cum am văzut eu deplasarea la Microsoft cu un autocar neîngrijit în care încap prin bunăvoinţa fiecărui şofer pachetele de mâncare destinate, poate, unor copii de părinţi grijulii, copii care învaţă bine şi care pe perioada vacanţei completează bugetul familiei destinat studiilor cu un job de prin Bucureşti.
Uitându-mă la Roberto, elevul ales a fi fost cel mai activ dintre cei 13 oneşteni implicaţi în proiect, mi-am dat seama că nu trebuie să-i stric acest moment.
Mă uitam la emoţia şi speranţa din privirea lui şi mi-am dat seama că trebuie să mă raportez la vârsta şi visele sale.
Într-un cuvânt am călătorit să prindem o primă stea, fie ea chiar Luceafărul de pe cer, din noianul de stele ce-i vor sta în cale lui Roberto.
După ce am explorat, în prima zi, de luni toate muzeele de prin împrejurimi, închise, ne-am dat cu bicicleta prin Herăstrău şi am mâncat o îngheţată reconfortantă.
Până aici coordonatorul şi-a făcut datoria.

Seara, după întâlnirea cu cei 9 elevi din ţară, Roberto şi-a intrat în rol. A trecut peste timiditatea-i ce răzbate în relaţiile cu ceilalţi şi a intrat într-un grup de … prieteni. Prieteni pe care i-a impresionat cu prezentarea produsului conceput de către echipa oneşteană.
Deja de a doua zi vorbeau toţi aceeaşi limbă iar, noi, cele 3 (eu, Margareta Tătăruş de la Focşani şi Antonela Barbu - Mediaş) am dat rolul de coordonatori locali pe cel de observatori.
Persoanele implicate, care ne-au dat “apă vie” de-alungul acestui proiect ne-au însoţit şi coordonat şi în aceste zile:
Cristina Văileanu (Grants Manager la IREX)
Elena Coman (Programs Manager la TechSoup România)

Conduşi de Cristina prin Bucureşti am ajuns la locul faptei, sediul Microsoft, unde ne-a întâmpinat cu aceeaşi vervă Elena.
Întâlnirea a debutat cu discursul celui mai tare mentor, Todi Pruteanu (Business Strategy Manager Microsoft), foarte proaspăt venit din America, cel care şi-a pus amprenta pe munca şi creativitatea celor 13 oneşteni.
Şi ţin-te bine, munca la Microsoft a început la ora 9.00.

După prezentarea implicării Microsoft în acest proiect demarat de Biblionet/IREX, cu suport de la TechSoup, a urmat îndemnul de a pune întrebări despre ce vor să ştie/cunoască elevii. Cei 13 elevi (10 din ţară la care s-au alăturat 3 din Bucureşti) au trebuit să fie restricţionaţi în a pune câte o singură întrebare ...
Răspunsuri au găsit în prezentarea activităţii din Microsoft, a produselor acestora, a modului de organizare, în explicarea rostului unui centru de suport în business, rolul subsidiarelor, etc.
Următoarele ore au fost destinate contactului cu oamenii de la Microsoft, mentori din program şi nu numai.
Primul a fost Sorin care le-a vorbit despre rolul lui în marketingul companiei şi care a răspuns la întrebări, unele incomode, cum ar fi „ce compromisuri trebuie să faci înt-o companie ca să-ţi atingi scopul”.
Sorin „s-a răzbunat”, am zis noi, când le-a dat posibilitatea, ca pe grupe, să îşi exprime elevii părerea despre profesiile din IT şi care consideră ei că trebuie să fie abilităţile unui profesionist, cum arată o zi de lucru, rolul acelei profesii într-o companie. Cu o dezinvoltură specifică vârstei au dat glas unor certitudini intuite şi unor speranţe prin expunerea profesiilor: Head of Development (grupă din care a făcut parte şi Roberto), Designer, L & D, Developer.
Ina şi Andreea, mentori care şi-au dezvăluit parcursul profesional după terminarea unei facultăţi de limbi străine la ingineri de suport în cadrul Microsoft. Limbile străine, la nivel de conversaţie şi abilităţile în a învăţa cu uşurinţă lucrurile tehnice într-o companie de IT te pot face agreat de către acea companie. Au aflat de la cele două fete surâzătoare ce trebuie să conţină o scrisoare de intenţie şi rolul fiecărei întrebări de la interviurile de angajare.
Mădălina – inginer de suport, a răspuns întrebărilor elevilor curioşi , pe componenta alegerii protrivite în viaţă, scopul pe care îl vrei atins care este o cheie a clasicei întrebări de interviu : „unde/cum te vezi peste 5 ani?” Totodată le-a dezvăluit şi ce raţiuni pot sta la baza alegerii unui profesionist de către o companie.
Noemi – inginer de suport le-a vorbit despre intership, experienţă personală, job de vară, lucru în străinătate. Totodată ea a fost cea care i-a incitat cu o problemă de rezolvat pe grupe: cinci cele mai cool joburi care pot exista în anul 2030.
Acesta a fost şi momentul în care au început interviurile ce fac obiectul unui material Microsoft despre proiectul pilot Opening Opportunities. Extraşi din sală unul câte unul, am fost solicitaţi să vorbim despre impresiile noastre, în calitate de coordonatori locali sau elevi implicaţi, despre necesitatea şi impactul acestui proiect.
Deoarece activitatea celor 13 elevi implicaţi în proiectul oneştean a fost extrem de densă şi cu rezultat concret , mi-a venit foarte uşor să susţin ca pe viitor acest proiect să nu ne ocolească şi că biblioteca va avea acelaşi rol stimulativ. Am subliniat necesitatea desfăşurării acestor proiecte în oraşele de provincie, unde elevilor nu li se oferă prea multe perspective/oportunităţi mai ales că majoritatea membrilor marilor companii provin din rândul acestora.
Interviul a constat într-o înregistrare audio-video a mărturisirii individuale ale tuturor celor implicaţi în proiect.
Revenind în spaţiul destinat workshopurilor, după o scurtă pauză de masă la faţa locului, ne-am întâlnit cu Radu Ştefan care a captat atenţia tinerilor prin parcusrul său personal şi profesional. Plecat din România de copil, studiind în Germania, lucrând 3 ani în Singapore, ajungând de 6 ani la Microsoft-România unde a parcurs toate etapele, ajungând actualmente să ofere consultanţă partenerilor Microsoft de pe piaţă. Au avut ce să-l întrebe, a avut ce să le răspundă.

Radu le-a oferit ocazia să facă un exerciţiu de imaginaţie, în 15 minute, în care să explice „care va fi gadgetul anului 2050?”; cum se va numi, cum va arăta, ce va face, de ce este gadgetul anului 2050, cum se va comercializa?
Vă dau doar denumirea celor imaginate de către elevi, nedezvăluind nimic din secretele de laborator care, poate, sunt în stare latentă în mintea lor, mai ales că pot să se prevaleze de dreptul de proprietate intelectuală:
Smartglasses (realitatea augumentată), Kr-Chat (Kineto Radio Chat), Flash 100 (cip de folosire a creierului la potenţial maxim), DigitalTime (ceas teleportare a hologramei individuale).
Pe noi ca observatori, profesionişti Microsoft şi pe fotograful de serviciu ne-au convins. Dacă vom ajunge până atunci, 2030, sigur vor fi pe piaţă şi ne vom gândi de cât de neâncrezători au putut fi unii!
Până acum Roberto a făcut parte din peisajul celor curioşi şi creativi, dând dovadă că are stofă de CEO în toate schemele de grupe. Am fost mândră deoarece a reuşit să confirme având şi o alură ce îţi dădea impresia că face parte deja din peisaj.
Ei şi pe la ora 17.00 a venit timpul unui tur, real, pe palierul 2 al Microsoft. Aceasta-i politica, regula şi cum să nu fim noi mulţumiţi dacă timp de 8 ore deja ocupam un spaţiu din acest loc.
Todi a fost ghidul, uneori ghiduş al plimbării noastre, care i-a „incriminat” pe toţi cei aflaţi în calea noastră, descoperindu-le rostul, spaţiul de lucru şi hobbyurile fiecăruia.Unii erau în vacanţă şi au scăpat. Cert este că s-a tras concluzia că nimeni nu este de neînlocuit aşa că elevii deja au pus ochii ... gândului pe câte un post.
Aşaîncât, la revenirea în „spaţiul de joacă” al zilei noastre la Microsoft, niciunul dintre elevi nu a dorit să aibă discuţii libere cu Todi ci să le fie pusă la încercare imaginaţia.
Şi Todi le-a propus o stategie de adus pe piaţă un produs pe care chiar să-l şi producă.
Zis şi făcut, echipele trebuiau să ofere un serviciu digital în domeniul muzicii, al şcolilor, în domeniul bancar şi pentru IMM-uri. Au făcut studii de piaţă şi au creat un plan de business apoi şi-au explicat opţiunile:
mediaplayer care recunoaşte melodiile, preferinţele, sugerând melodiile din aceeaşi arie; un asistent digital care îţi oferă posibilitatea să trăieşti uneori în „ţara lui Mură-n gură”; plata bancară cu autentificare biometrică prin „citirea” retinei şi confirmarea plăţii pe mobil; un serviciu digital prin care poţi să te informezi, în funcţie de obiectul solicitat, care magazin are acel produs şi cât de apropiat este de domiciliu/locul în care te afli.
Acest din urmă serviciu a fost câştigător în urma deliberării juriului format din cele trei coordonatoare locale iar elevii au primit cate un mouse wi-fi drept premiu.
De altfel nu au existat altfel de recompense în colaborarea noastră deoarece prezenţa acolo şi comunicarea cu oamenii de la Microsoft a fost cel mai important premiu şi scop al tuturor celor prezenţi.
Finalul prezenţei elevilor la Microsoft a fost apoteotic prin prezenţa lui Andrei Istrate membru în Asociaţia Dezvoltatorilor de Jocuri care le-a dezvăluit din tainele constririi nivelelor jocurilor pe calculator. Pentru că intram într-un ... joc în care nu cunoşteam nimic din ce se vorbea am încercat să reţin date statistice reale. Că sunt peste 100 de firme de jocuri în România dintre care 35 în Bucureşti, restul în Cluj, Focşani, Curtici, Iaşi de unde a ”explodat” un dezvoltator care cu propriul joc a reuşit să ia cel mai mare premiu de la de la o firmă mare din San Francisco (cunoscătorii vor şti despre ce este vorba).
În timp ce Andrei se juca cu memoria necunoscătorilor şi mintea avidă de informaţii a elevilor, Roberto a mai primit un premiu de la Todi care l-a linvitat la o dezbatere pe teme ... profesionale în biroul său.
După fotografia de final, de grup şi cele individuale sub logoul Microsoft, ne-am dat cu greu plecaţi, la ora 19.00.

Mulţumim MICROSOFT, salutaţi-l pe Bill Gates din partea noastră!
Cine suntem noi?
  • Coordonatorii locali, bibliotecari, din bibliotecile româneşti beneficiare timp de 5 ani ale proiectelor Biblionet / IREX (prin Fundaţia Bill şi Melinda Gates)
  • elevii, componenta deficitară, ca frecvenţă şi număr de utilizatori, din statistica biblioteconomică
Şi închei cu speranţa că will be back! cu concluzii definitorii pentru un parcurs al proiectului Opening Opportunities în creştere şi dorinţa de a ne găsi mult mai uşor pe harta intereselor marilor companii.
Vă aşteptăm toţi, cu drag şi cu .. „deştele-n sus!”



Doina Lili Bălcănaşu – bibliotecar
coordonator local Opening Opportunities

P.S. Spre elucidare „cu deştele-n sus!” este o sintagmă a bunei dispoziţii şi speranţei pe care ne-a împărtăşit-o Margo. Cât despre refren ... trebuie fredonat şi nu mai este loc.


miercuri, 23 iulie 2014

MICROSOFT - România a deschis oportunităţi elevilor oneşteni

 Pentru că Opening Opportunities trebuie să fie o poveste fără sfârşit, vă aduc în atenţie şi 
evenimentul din 29 iulie 2014 
când, în calitate de coordonator local, împreună cu Roberto Gabriel Tamaş, elevul cel mai activ din grupul de la Oneşti, selectat de către mentorul Todi Pruteanu, vom fi prezenţi la sediul Microsoft - România în vederea participării la o serie de workshopuri împreună cu mentorii implicaţi în proiect.
Elevii selectaţi vor lucra pe chestiuni aplicate (exersarea abilităţilor de comunicare, construirea unui plan de carieră) iar coordonatorii locali – reprezentanţi ai celor 10 biblioteci cooptate în proiectul pilot, vor participa la un feedback pe tema desfăşurării întregului proiect şi viitorul acestuia.
Voi avea ocazia să aduc în atenţie şi să accentuez necesitatea acestor proiecte, ale marilor companii, desfăşurate cu predilecţie cu elevii din oraşele de provincie, neuniversitare, unde perspectivele profesionale se rezumă doar în a învăţa foarte bine şi a accede la o universitate de top, eventual cât mai departe de casă.

Biblionet/IREX, TechSoup şi Microsoft au dat o şansă celor 12+1 elevi oneşteni care s-au prezentat exemplar în cadrul proiectului. Ca o consecinţă a rezultatelor de excepţie în proiect ei au obţinut vauchere pentru certificate MOS şi MTA, acest lucru stând şi la baza înfiinţării la Oneşti a centrului de testare CERTIPORT. Totodata au obţinut şi adeverinţe de voluntari atestate de către toate aceste entităţi cu nume sonore implicate în proiect.
Eu m-am bucurat că proiectul demarat acum 6 ani, „Alege-ţi profesia!” a reuşit să fie părtaş în proiectul Opening Opportunities la un deziderat mult râvnit: egalitatea de şanse, informare corectă, implicare directă pentru ca viitorul elevilor oneşteni să fie previzibil.
Mergem la Microsoft-România cu mândria de a fi parte a unui proiect de succes şi dorim să ne întoarcem cu certitudinea că Oneştiul nu va fi ocolit la următorul. Ţineţi-ne pumnii!

Doina Lili BĂLCĂNAŞU -bibliotecar

coordonator local Opening Opportunities

vineri, 18 iulie 2014

Recomandarea unui voluntar

Voluntarii noştri sunt exact cum ni i-am dorit, pasionaţi de lectură. 
Ne bucură să vă oferim impresiile
Paulei Andreea Toderaşcu 
lasate de lectura unei cărţi: 


FLUTURI de Irina Binder

Când spunem ,,fluturi” spunem culori, frumuseţe, veselie. Când spunem ,,fluturi în stomac” ne gândim la setea de viaţă, de iubire, de oameni dragi alături. Acesta este titlul cărţii mult indrăgitei scriitoare Irina Binder. De ce este apreciată în rândul adolescenţilor şi nu numai, se datorează faptului că Irina Binder scrie cu sufletul.
Opera este o sinteză a vieţii scriitoarei, începând cu etapa copilăriei, continuând cu adolescenţa şi sfârşindu-se cu cea a maturităţii. Iubirea, teama, misterul, fericirea se îmbină armonios creând această lume, pe care Irina o surprinde în paginile creaţiei sale.
Să nu uităm de poveştile de dragoste, fără de care ,,Fluturi” nu ar fi existat. Cartea conţine învăţături pentru cupluri dar şi sfaturi despre cum să ne iubim aproapele. Irina, personajul principal al cărţii, devine pe parcurs un model pentru cititor, prin modestie, prin sinceritatea şi puterea de a vedea frumuseţea din orice obiect sau fiinţă, ne fascinează şi ne face să râdem, să plângem şi să trăim alături de ea povestea vieţii sale.
Eu consider că această carte merită citită deoarece conţine o doză de valori bine definite din care avem ce învăţa, este o poveste interesantă ce a fascinat foarte multe persoane de vârste şi mentalităţi diferite şi variate niveluri de sensibilitate.

Paula Andreea Toderaşcu
16 ani
Clasa a-10 a A
Elevă la Colegiul Naţional ,,Dimitrie Cantemir”- Oneşti



Impresii de VOLUNTAR

 Consider că activitatea de voluntariat la care particip „Videoproiecţie şi lectură” este un proiect interesant, benefic pentru dezvoltarea unui adolescent ce se află la vârsta la care îşi construieşte viitorul.
Îmi place să lucrez cu cei mai mici de vârsta mea şi să-i ajut să-şi formeze o imagine a lumii în care păşesc.
Îmi doresc să particip în viitor la cât mai multe astfel de activităţi şi să pot să împărtăşesc din experienţa mea pe care o capăt pas cu pas.
Toderaşcu Paula Andreea

Aceste ateliere de pe perioada vacanţei îmi oferă o şansă unică de a descoperi noi prieteni şi sunt nespus de recunoscătoare că aceste activităţi se desfăşoară în oraşul meu.

Ana Ştefania Nemţanu 

luni, 14 iulie 2014

Je vous salue ma France!


Instituită în 1880, Ziua Naţională a Franței aniversează implicit două evenimente deoarece 14 iulie nu este numai sărbătorirea revoluției din 1789 (ziua cuceririi  Bastiliei) ci şi aniversarea Sărbătorii Federaţiei (Fête de la Fédération) de la 1790 (sărbătoarea reconcilierii și unității tuturor francezilor, când regele Ludovic al XVI-lea a jurat credinţă Naţiunii şi legii).



Allons enfants de la Patrie,
le jour de gloire est arrivé
Contre nous de la tyrannie
L'étendard sanglant est levé.
L'étendard sanglant est levé:
Entendez-vous dans nos campagnes
Mugir ces féroces soldats!
Ils viennent jusque dans vos bras
Égorger vos fils et vos compagnes.

Refren:
Aux armes citoyens,
Formez vos bataillons.
Marchons! Marchons!
Qu'un sang impur
Abreuve nos sillons

.........................................................
(fragment din La Marseillaise - Imnul Naţional al Franţei)

vineri, 11 iulie 2014

FECIORUL ICONAR

Ieri, după amiază, în căldura spaţiului expoziţional din bibliotecă, amplificată de căldura prieteniei unui public numeros ce se identifica, fiecare în parte, cu amfitrionul prin pasiuni comune, legături colegiale dar mai ales printr-o mare uimire, am fost părtaşi la o expoziţie de excepţie.
Pentru obişnuiţii sălii de expoziţie a bibliotecii aceasta a reprezentat o revelaţie, o expresie a uimirii de a descoperi un artist autodidact, a unui tehnic, prin structură, care a adus pictura pe sticlă la rangul de artă spulberând diletantismul şi oportunismul de pe piaţă.
Structura tehnică a artistului a reuşit să ne facă să ne simţim la acest debut al său ca în faţa unui experimentat pictor de icoane pe sticlă.
Izvoarele inspiraţiei sale, modalitatea prezentării tehnicilor folosite şi a scurtului istoric al picturii pe sticlă ni le-a dezvăluit şi i-au aparţinut, printr-o prezentare one man show, artistului - cel care îşi cunoaşte potenţialul, evaluîndu-se continuu pentru a şti că face un lucru trainic.

Intervenţia bilingvă a dnei director prof. Elena Şerbu, datorată prezenţei grupului de francezi, din Eysine, a adus în atenţie un text al dlui ing. Gheorghe Bogza - colaborator al bibliotecii – despre semnificaţia icoanei, urmată apoi de expunerea activităţii dlui Ing. Eduard COMAN – pictorul de icoane pe sticlă, a cărui viaţă s-a schimbat odată cu anul 2004 când a avut revelaţia eternităţii născute la sat, când şi-a achiziţionat o casă la ţară de unde contemplă natura şi numără stelele unui cer senin.

Născut la Galaţi în 31.08.1968, în 1993 a absolvit Institutul Politehnic "Gh.Asachi" Iaşi , Facultatea de mecanică. În 1994, şi acum las artistul să vorbească, “am venit la Oneşti , inginer la SC Transgaz SA .
În 2004 am cumpărat o casă şi m-am mutat la ţară , sat Bălăneasa, com.Livezi, lucru care mi-a schimbat viaţa prin lucrurile frumoase pe care le-am descoperit dintr-o dată : primăvara , florile , aerul curat , liniştea , iubirea animalelor, pamântul , cerul, soarele, ploaia …
- sunt pasionat de lucruri vechi şi am o colecţie bogată de antichităţi, de la unelte ţărăneşti până la obiecte de uz casnic, şi fotografii
- în 2015 voi finaliza un mic atelier, deschis publicului, cu rol de muzeu-expozitie, cu aspect de casă veche ţărănească, în care voi expune colecţia de obiecte vechi şi lucrările mele de icoane pe sticlă şi mozaic.”
    Intervenţia dnei ing. Doina Brumă – şef serv. RPPD, a ridicat nivelul percepţiei artistice subliniind şi semnificaţia temei expoziţiei:
Iisus cu viţa de vie” - o istorie subiectivă a icoanei pe sticlă din Transilvania

Eduard Coman întreprinde, prin această expoziţie, un demers de restituire a valorilor autentice, un adevărat studiu pe viu (pentru că nu doar le studiază sau analizează, dar le şi pictează), asupra icoanelor româneşti pe sticlă ce înfăţişează tema ”Iisus cu viţa de vie” şi caută reprezentări ale ei în mai multe zone ale ţării, mai ales în Transilvania, unde preocuparea pentru iconografia Mântuitorului se regăseşte deseori sub această formă.

Reprezentarea despre care vorbim, unică in contextul iconografic european, îl înfăţişează pe Iisus, aşezat pe Sfântul Mormânt, stoarcând într-un potir rodul viţei: strugurele cel mai apropiat dintre ciorchinii care împodobesc mlădiţele. Dacă urmărim traseul invers al ramurii, vedem că viţa porneşte din rana coastei lui Hristos, e, aşadar, la rândul său, rodul jertfei.
Cele mai simple şi mai vechi icoane sunt cele de la Nicula, cu o grafică foarte esenţializată, cu viţa de vie încercuind aproape complet capul Mântuitorului, ca şi când ar încerca să dubleze aura, pentru a păstra sfinţenia. Cecul, însă, nu se închide complet, printre palmele adunate ale lui Iisus, sfinţenia se revarsă asupra lumii, odată cu bucuria revelaţiei.

Celelalte icoane, din ce în ce mai elaborate, îşi au obârşia în Tara Maramureşului, apoi în Şcheii Braşovului, Maierii Albei Iulia, Ţara Făgăraşului şi în Ţara Oltului. Dacă în abordarea primilor pictori frunzele de viţă sunt supradimensionate, iar ciorchinii foarte schematici, grafica evoluează pe măsură ce înaintăm în secolul 19. Formele devin mai realiste, mai elaborate, ciorchinii aproape năpădesc spaţiul, expresivitatea lor, deseori expansivă, echilibrează compoziţional ponderea celorlalte structuri plastice: crucea în jurul căreia se înfăşoară mlădiţele, mormântul pe care şade Iisus şi chiar elementele decorative pe care meşterul iconar a găsit cu cale să le adauge, pentru înfrumuseţarea icoanei. Motive preluate parcă din scoarţele ţesute în războaiele bunicilor împodobesc lespezile centrale, fie că sunt dominate de forme geometrice, fie de imagini florale.
Ceea ce este însă uimitor e deosebita diversitate, dar şi rafinamentul cromatic Eduard Coman alege tonuri stinse, discrete, în pigmenţi naturali, păstrând şi potenţând armonia icoanelor. Culorile se pun atît de bine una pe cealaltă în valoare, ritmul vizual pe care îl impun privirii şi apoi sufletului celui care priveşte, dar şi celui care se roagă, e atât de armonios, de cumpănit, încât liniştea, încrederea şi mângâierea pe care le transmit sunt depline.
Autorul ne oferă şi cîteva icoane mari, care spun poveşti mai complexe, cum ar fi cele care evocă evenimentele săptămâna patimilor sau din primele 50 de zile de după Înviere. De asemenea, un calendar deosebit, în care fiece lună este reprezentată de icoana celui mai important sfânt sau eveniment, cromatica este dată de nuanţa specifică anotimpului, iar întregul este, din nou, foarte armonios. Aceste din urmă icoane şi altele asemenea, cum ar fi ce a Sfinţilor 40 de mucenici, dau măsura talentului şi a dispoziţiei de a inova a autorului, alături de respectul pentru autenticitate, de fidelitatea faţă de tema aleasă şi de preocupările multiple în domeniul frumosului.
Expoziţia aceasta este pentru fiecare din noi, dincolo de o sursă de încântare şi de inspiraţie, un prilej de a medita la rodul pe care îl dăm în trecerea noastră prin lume. Dl. Coman, a inceput deja, oferindu-ne aceste metafore ale euharistiei, care ne îndeamnă să ne gândim la jertfa personală cu care le suntem datori celor de lângă noi, dar şi la bogăţia spirituală a acestui popor, care nu trebuie lăsată să se piardă.
Îl felicităm, urându-i mult succes şi spor în pregătirea noului său proiect, „Prăvălia cu amintiri”!


Evadând din profanul unei profesii, ing. Eduard Coman, prin lucrările sale a ajuns la cer, cerul curat al sufletului fiecăruia dintre noi.
Veniţi în expoziţie să simţiţi mirosul ramelor din brad unse cu ceară de albine ce-L încadrează pe Iisus cu viţa de vie!

ing. Doina Lili Bălcănaşu - bibliotecar




Trio "ATENEU" - parte dintr-o zi a artelor la bibliotecă



În toamna anului 2009, 
violonista Alexandra ONOFREI, violonistul Mihai EPURAN şi Violoncelista Simona DROANGĂ, 
membri ai orchestrei simfonice a Filarmonicii "Mihail Jora" din Bacău, au decis să alcătuiască un trio de coarde.
Activitatea scurtă dar bogată cuprinde:
- recitaluri în ţară (Bacău, Piatra Neamţ) şi străinătate (Monza, Camogli - Italia)
- participări la Festivalul Internaţional "Zilele muzicii contemporane" în anii 2011, 2012, 2013.





Aseară s-au alăturat unor evenimente artistice susţinute în biblioteca noastră cu un program variat şi bine conturat:
W.A.MOZART - Adagio şi menuet în Si b major, KV 266
F. SHUBERT - Trio în Si b major, D 471
A. P. BORODIN - Variaţiuni pe o temă rusă, în sol minor
George ENESCU - Aubade
L. van BEETHOVEN - Trio op. 9 nr. 3 în do minor

Atelierele vacanţei - Origami

La bibliotecă, în perioada 1 iulie - 31 august se desfăşoară Atelierele de Vacanţă, cu frumuseţea lor cu tot. Copii mulţi şi dragi nouă, colegilor bibliotecari şi coordonatorilor externi şi voluntari, participă cu interes și răbdare la toate activităţile propuse pentru această vacanţă. Nu departe sunt părinţii şi bunicii, cărora le mulţumim că sunt dintr-odată prietenii noştri în aceste turnee artistice şi culturale.
Despre unul dintre atelierele acestei vacanţe aş povesti puţin din surse documentate şi din experienţa căpătată prin participare directă, în calitate de colaborator din partea bibliotecii.
Vorbim despre ORIGAMI - atelier de vacanţă - zile de desfăşurare 8 şi 22 iulie; 5 şi 19 august, între orele 10-12.
La prima întâlnire din data de 8 iulie am avut bucuria de a ne forma deprinderi noi sub îndrumarea doamnelor coordonatoare prof. Mihaela Melinte şi Monica Rusu, alături de 44 de participanţi, fetiţe şi băieţei – rezultatul a fost: o balenă şi un crab. Cum am obţinut asta? Cu: atenţie, îndemânare, imaginaţie.
Origami (din japoneză) constituie arta plierii hârtiei colorate în modele de creaturi vii, obiecte neînsufleţite sau forme decorative abstracte. Lumea artelor tradiţionale japoneze a reprezentat întotdeauna pentru occidentali o fascinaţie, iar discipline precum Ikebana(arta aranjării florilor), Cha no yu(ceremonia ceaiului), Origami(arta plierii hârtiei) şi multe altele au simbolizat elemente ale frumuseţii şi perfecţiunii japoneze.
Etimologic, cuvântul ORIGAMI, de origine japoneză este format din -oru- care are sensul de a îndoi şi -kami- cu sensul de hârtie. Numele de Origami a fost adoptat în anul 1880, până atunci arta plierii hârtiei fiind denumită Orikata.
Formele care pot fi realizate prin această artă sunt legate de imaginaţia celui care pliază hârtia. Cele mai simple forme de Origami sunt modelele formate dintr-un pătrat de hârtie, fără a utiliza lipiciul.
O particularitate a modelelor Origami vine în contradicţie totuşi cu principiile estetice nipone: simetria. Deşi japonezul îndrăgeşte asimetria, arta Origami prin forţa lucrurilor, produce simetrie.
Pe lângă valoarea estetică, arta Origami mai are în viaţa cotidiană şi una utilitară în vestimentaţie (broşe, ornamente de păr) şi decorarea interioarelor (lămpi, abajururi).
Dar nu trebuie să uităm că formele tradiţionale ale acestei arte sunt modelele de cocori, broaşte, berze, baloane, corăbii.
În timpul erei Meiji (1868-1912), arta plierii hârtiei a fost folosită ca metodă educaţională în grădiniţele şi şcolile primare japoneze. Prin învăţarea formelor de bază ale acestei arte se ajunge la o anumită rafinare a gândurilor copiilor în direcţia înţelegerii relaţiei existente între un corp solid, concret, viu şi reprezentarea sa din hârtie, prin intermediul culorii şi al structurii liniilor sale de pliere.
Practica artei Origami stimulează gândirea şi fantezia, dezvoltă simţul tactil, adânceşte intuiţia despre forma esenţială conţinută într-un obiect, obiectele fiind simplificate până la câteva trăsături definitorii.
În România arta plierii hârtiei face parte din segmentul disciplinelor care dezvoltă îndemânarea.
Succes, copii şi spor la lucru!

bibliotecar, Mirela Maria Năstase

vineri, 4 iulie 2014

Cu drag, de la Brăila

În perioada 25-27 iunie 2014 am participat la Brăila la Simpozionul naţional Mijloace moderne de atragere a publicului în biblioteci”, alături de colegii din Arad, Baia Mare, Piteşti, Craiova, Târgovişte, Bucureşti, Galaţi, Constanţa, Râmnicu Vâlcea şi Chişinău. Gazde ne-au fost domnii Claudiu Brăileanu şi Ion Volcu de la Biblioteca Judeţeană Panait Istrati” Brăila.
În prima zi am vizitat biblioteca, alcătuită din 2 corpuri: o casă de patrimoniu din 1856, restaurată, unde sunt secţiile de împrumut şi un corp nou în care se află Ludoteca, Mediateca, Sala de Lectură, birourile şi sălile de conferinţe. Seara, în curtea interioară a bibliotecii s-a jucat piesa „Bullets over Lipscani” a Companiei Godot Cafe din Bucureşti.
A doua zi dimineaţă au început lucrările simpozionului, continuându-se şi în ziua a treia. Bibliotecarii prezenţi au fost din diverse biblioteci, adresându-se astfel unui tip diferit de public: de la preşcolari la academicieni, de la vorbitori de limbă română la vorbitori de limbă engleză sau franceză. Printre cele mai interesante lucrări mi s-au părut cele susţinute de bibliotecarii de la BJ Dâmboviţa - „Concursurile de cunoştinţe şi abilităţi, mijloc de popularizare a serviciilor biibliotecii”, BM Chişinău - „Jocurile de societate”, BJ Vâlcea - „Ocolul lumii în 80 de poveşti”şi BJ Argeş - „Meşteşuguri uitate: caligrafia şi legătura de carte”. Am observat la ei dăruire şi implicare în procesul de transformare continuă a bibliotecii, în care animaţia culturală are un rol major. Simpla prezenţă a cărţii nu este întotdeauna suficientă, mai ales elevii trebuie provocaţi prin concursuri, lecţii deschise, ateliere prin intermediul cărora sunt stimulaţi să caute cartea.

După terminarea simpozionului am vizitat alte case de patrimoniu din apropierea bibliotecii: Casa Embericos, actualul Muzeu de sculptură Nicapetre şi Casa Muzicii (Goangă), iar colegii noştri brăileni ne-au oferit o plimbare pe faleză.

Am plecat de la Brăila cu gânduri bune şi afecţiune pentru colegii mei, cu bucuria de a mă fi îmbogăţit cu experienţe noi şi cu promisiunea de a ne reîntâlni şi la alte simpozioane pentru a ne ajuta să „creştem” împreună.

bibl. Dana Puşcaşu






Talentul macro în MINIATURI



Expoziţia din holul bibliotecii, expoziţie de MINIATURI a dlui Mihai Nechita-Burculeţ, membru al Uniunii Artiştilor Plastici din România, “concentrează” toată pasiunea, imaginaţia şi umorul unui artist care a dat măsura talentului său , “în macro” , de-o viaţă.
O viaţă trăită alături de o “fană” a sa, doamna Georgeta Nechita-Burculeţ, care a ştiut să-i fie aripă în inspiraţie şi suflet pereche.
Altfel nu reuşea domul artist nici să-şi exprime talentul, aşa cum nici aseară nu a putut pe deplin, dacă doamna prin intervenţia sa nu ne explica ce-i cu îngerii sugeraţi de nepoţi, ce poveşti încap pe mica bucată de lemn şi de câtă şăgălnicie dă dovadă artistul pentru a transmite un mesaj serios … cu umor.
Expoziţia a fost susţinută de un public numeros, prietenos, pe loc dornic să-şi ia acasă miniatura îndrăgită, aşa încât era cât pe ce să rămânem fără expoziţie (Să fie clar, eu am ales râşniţa cu mere!).
Fiţi liniştiţi, au consimţit să le lase pentru încă o săptămână.

Grăbiţi-vă să le vedeţi şi să intraţi într-o lume suprarealistă în miniatură, lumea artistului plastic, Mihai NECHITA-BURCULEŢ!



Doina Lili BĂLCĂNAŞU - bibliotecar