VERNISAJ: expoziţie de pictură -acuarelă-

Inaintasi de seama - UNIREA din cuget si simtiri

Unirea Principatelor Române cunoscută și ca Mica Unire 

(Marea Unire fiind cea de la 1918) a avut loc la jumatatea 

secolului al XIX-lea și reprezintă unificarea vechilor state

 Moldova și Tara Romaneasca. Unirea este strâns legată

 de personalitatea lui Alexandru Ioan Cuza și

 de alegerea sa ca domnitor al ambelor principate 

la 5 ianuarie 1859 în Moldova și la 24 ianuarie 1859 în

 Țara Românească.

 HORA UNIRII

versuri Vasile Alecsandri

muzica Alexandru Flechtenmacher

Hai să dăm mână cu mână
Cei cu inima româna,
Sa-nvârtim hora frăției
Pe pământul României!

Iarba rea din holde piară!
Piară dușmănia-n țară!
Între noi să nu mai fie
Decât flori și omenie!


Măi muntene, măi vecine
Vino să te prinzi cu mine
Și la viață cu unire
Și la moarte cu-nfrățire!

Unde-i unul nu-i putere
La nevoi și la durere
Unde-s doi puterea crește
Și dușmanul nu sporește!

Amândoi suntem de-o mamă
De-o făptură și de-o seamă,                                    
Ca doi ochi într-o lumină.
Ca doi brazi intr-o tulpina

Amândoi avem un nume,
Amândoi o faimă-n lume.
Eu ți-s frate, tu mi-ești frate,
În noi doi un suflet bate!

Vin' la Milcov cu grăbire
Să-l secăm dintr-o sorbire,
Ca să treacă drumul mare
Peste-a noastre vechi hotare,

Și să vadă sfântul soare
Într-o zi de sărbătoare
Hora noastră cea frățească
Pe câmpia românească!

BIBLIONET la Filiala bibliotecii

Participând la runda a III-a a Programului naţional

„BiblioNet

-Lumea în biblioteca mea-”, 

Filiala „Cosânzeana”  a fost declarată eligibilă.

Astfel, pe data 16.01.2012, a fost dotată cu calculatoare şi alte dispozitive electronice care vor  ajuta la dezvoltarea serviciilor de bibliotecă.

Despre acest eveniment şi proiectele ce vor fi dezvoltate consultaţi blogul Filialei"Cosânzeana":

http://biblionesticosanzeana.wordpress.com/

Invitaţia ecologiştilor şi iubitorilor de natură

ASOCIATIA CLUBUL DE ECOLOGIE SI TURISM MONTAN ”ŞANDRU”- ONEŞTI

Va invită miercuri 18 ianuarie 2012,ora 17.00,

 in Aula Bibliotecii Municipale Radu Rosetti-ONEŞTI,

 la deschiderea serialului de videoproiecţii, sub genericul:

“OCHIUL MUNTELUI”

De ce Ochiul Muntelui?

Este o intrebare la care vom răspunde pe parcursul anului 2012, prin prezentările lunare şi manifetările dedicate evenimentelor anuale, Ziua Momdială a Apei, a Pământului, a Mediului, a Voluntariatului, a Muntelui, a Pădurii, a Biodiversităţii şi a XX-a Aniversare a Clubului Şandru.

România este singura ţată din Europa, care are cinci Regiuni biogeografice, din noua: Alpină, Continentală, Panonică, Stepică, Pontică şi o suprafaţă de peste 22% din teritoriu, declarată ca rezervaţii ale biosferei, parcuri naţionale, rezervaţii naturale, parcuri naturale.

Misiunea A.C.E.T.M. Şandru, este de a cunoşte şi a proteja natura, de a lăsa generaţiilor viitoare, dreptul de a moşteni o natură curată.

Prin participarea ca voluntari, la diverse acţiuni de conştientizare şi igenizare a zonelor poluate, vom reduce poluarea globală şi protejarea biodiversităţii.

Prezenţa dumneavoastră la activităţile menţionate mai sus, va fi un indicator, că vă interesează protecţia mediului, că doriţi să trăiţi civilizat, intr-o ţară curată, lăsând generaţiilor viitoare, dreptul de a se bucura de frumuseţile naturale, cu potenţialul biodiversităţii de care beneficiază România.

Vă aşteptăm cu drag,

Preşedinte,

Gheorghe Istrate

Stagiunea muzicala 2011-2012: Recital de pian

Cu dor de EMINESCU

"Basarabia este numele medieval al Ţărei Româneşti şi vine de la nunele dinastiei Ţărei Româneşti, a Basarabilor."
"Insuşi numele «Basarabia» ţipă sub condeiele tuseşti. Căci Basarabia nu însemnează decât ţara Basarabilor, precum Prusia înseamnă ţara ruşilor, România ţara românilor. Pe la 1370 Mircea I Basarab, care se intitula Despota Dibridicii, adică despotul Dobrogei, Domn al Silistrei şi al ţărilor tătăreşti, întinsese marginile domniei sale până la Nistru de-a lungul ţărmului Mării Negre, cucerind aceste locuri de al tătari. Pentru capătul veacului al patrusprezecelea stăpînirea Valahiei asupra acestor locuri e necontestabilă."
"Cu sabia n-a fost luată însă nici Bucovina de austriaci, nici Basarabia de ruşi, ci prin fraudă".

(Timpul, 1 martie 1878)

Glossă

Vreme trece, vreme vine,
Toate-s vechi şi nouă toate;
Ce e rău şi ce e bine
Tu te-ntreabă şi socoate;
Nu spera şi nu ai teamă,
Ce e val ca valul trece;
De te-ndeamnă, de te cheamă,
Tu rămâi la toate rece.

Multe trec pe dinainte,
În auz ne sună multe,
Cine ţine toate minte
Şi ar sta să le asculte?...
Tu aşează-te deoparte,
Regăsindu-te pe tine,
Când cu zgomote deşarte
Vreme trece, vreme vine.

Nici încline a ei limbă
Recea cumpăn-a gândirii
Înspre clipa ce se schimbă
Pentru masca fericirii,
Ce din moartea ei se naşte
Şi o clipă ţine poate;
Pentru cine o cunoaşte
Toate-s vechi şi nouă toate.

Privitor ca la teatru
Tu în lume să te-nchipui:
Joace unul şi pe patru,
Totuşi tu ghici-vei chipu-i,
Şi de plânge, de se ceartă,
Tu în colţ petreci în tine
Şi-nţelegi din a lor artă
Ce e rău şi ce e bine.

Viitorul şi trecutul
Sunt a filei două feţe,
Vede-n capăt începutul
Cine ştie să le-nveţe;
Tot ce-a fost ori o să fie
În prezent le-avem pe toate,
Dar de-a lor zădărnicie
Te întreabă şi socoate.

Căci aceloraşi mijloace
Se supun câte există,
Şi de mii de ani încoace
Lumea-i veselă şi tristă;
Alte măşti, aceeaşi piesă,
Alte guri, aceeaşi gamă,
Amăgit atât de-adese
Nu spera şi nu ai teamă.

Nu spera când vezi mişeii
La izbândă făcând punte,
Te-or întrece nătărăii,
De ai fi cu stea în frunte;
Teamă n-ai, căta-vor iarăşi
Între dânşii să se plece,
Nu te prinde lor tovarăş:
Ce e val, ca valul trece.

Cu un cântec de sirenă,
Lumea-ntinde lucii mreje;
Ca să schimbe-actorii-n scenă,
Te momeşte în vârteje;
Tu pe-alături te strecoară,
Nu băga nici chiar de seamă,
Din cărarea ta afară
De te-ndeamnă, de te cheamă.

De te-ating, să feri în laturi,
De hulesc, să taci din gură;
Ce mai vrei cu-a tale sfaturi,
Dacă ştii a lor măsură;
Zică toţi ce vor să zică,
Treacă-n lume cine-o trece;
Ca să nu-ndrăgeşti nimică,
Tu rămâi la toate rece.

Tu rămâi la toate rece,
De te-ndeamnă, de te cheamă;
Ce e val, ca valul trece,
Nu spera şi nu ai teamă;
Te întreabă şi socoate
Ce e rău şi ce e bine;
Toate-s vechi şi nouă toate:
Vreme trece, vreme vine.

APOCALIPSA - psihoza in culori

 

Dacă amintirea unui "illo tempore" mult prea bun şi prea îndepărtat începe să pălească în faţa modernităţii generaţiei contemporane şi a mult prea psihanalizatei personalităţi globalizate a omului computerizat, angoasa sfârşitului, atât cel real cât şi cel spiritual, încă bântuie cu o prospeţime de invidiat. Că o fi de vină psihoza trecerii într-un alt mileniu (măsură totuşi relativă a curgerii temporale) sau exitenţialismul solipsist al corporatistului alienat şi speriat de eşecul vechilor dogme, mundanul îşi închipuie şi îşi tânguie sfârşitul ca în vremurile bune ale Bibliei. Capriciile naturii, un univers neiertător, propria finitudine, un Dumnezeu aspru şi hotărât sau înclinaţia naturală spre distrugere sunt tot atâte motive pentru care mai stăm din când în când treji în miez de noapte. Dar asta e şi n-ai ce-i face, iar oamenii au trecut peste deziluzia capătului de drum în sine şi au început să-şi închipuie cum ar fi. Aşa că acum toţi cred într-un anume fel de apocalipsă, fie ea religioasă, ştiinţifică, morală sau mult prea umană. Până la urmă las' că-i bine aşa, să fie de toate pentru toţi, de la primul fanatic religios şi până la ultimul ateu indolent.

În arta religioasă sau cea cu un conţinut evident escatologic, vastitatea şi diversitatea subiectului sunt de mii de ani o permanentă inspiraţie, iar lucrurile continuă să ia amploare. Filme, cărţi, tablouri, conferinţe, predici, scrieri teologice sunt doar câteva dintre modurile de investigaţie culturală a ideii rămase la fel de incitantă ca în prima zi a primului ev al existenţei noastre.

Vă aşteptăm să aflaţi şi viziunea părerii noastre!

                                                        Eduard Popovici - bibliotecar