Omagiul Crucii

"Crucii Tale ne închinăm, Hristoase, şi sfântă Învierea Ta o lăudăm şi o mărim"

Într-o frumoasă după-amiză de toamnă, înainte de prăznuirea Înălţării Sfintei Cruci, a avut loc la Biblioteca Municipală „Radu Rosetti” vernisajul expoziţiei „Omagiu Crucii”, expoziţie de „Cruci de mână şi pristornice. Crestături în lemn realizate de ing. Dorel Bălăiţă” , aşa cum apare pe afişul care anunţă inedita manifestare. Pasionatul colecţionar, dar şi autor de cruci cioplite în lemn, ne invită – aşa cum ne-a declarat – la „o călătorie în sufletul ţăranului român de altădată prin intermediul a circa 60 de cruci de mână şi pristornice (pecetare ori prescurnicere), readuse la lumină de un inginer chimist, îndrăgostit de arta populară românească !”.

Domnul Dorel Bălăiţă s-a născut la 02 Martie 1968, în municipiul Bacău.

În 1986 a absolvit Colegiul Naţional “Vasile Alecsandri” din Bacău. În acelaşi an este admis la Facultatea de chimie industrială, secţia Tehnologie chimică anorganică, din cadrul Universităţii tehnice “Gheorghe Asachi” din Iaşi.

În 1992 îşi ia licenţa şi devine proaspăt inginer şomer al României libere.

În perioada iulie 1993 – iulie 1995 –este redactor/reporter la cotidianele băcăuane „Ziua”, „Ultima oră” şi reporter corespondent al agenţiei de ştiri Mediafax Bucureşti. În această perioadă publică peste 1500 ştiri, reportaje, interviuri, anchete. În 1995 devine membru al Asociaţiei Ziariştilor din România.

În iulie 1995 se stabileşte în Oneşti, şi devine angajat al S.C. Chimcomplex SA Borzeşti, unde lucrează şi în prezent în cadrul Biroului de Proiectări.

În 1996 a fost corespondent al cotidianului “Monitorul de Bacău”.

În perioada 1998-2000 a fost colaborator al săptămânalului local “Trotuş Expres” unde a avut o rubrică permanentă, “Oneştiul sub lupă”.

În 2005 devine membru al Societăţii Numismatice Române

În perioada 2006-2009 - a fost redactor al revistei „Colecţionarul Român” unde a publicat mai multe articole de numismatică.

Este căsătorit din 1992 cu Maria-Luminiţa, inginer chimist tot la Chimcomplex. Împreună au o fetiţă, Diana Maria în vârstă de aproape 16 ani, elevă în clasa a X-a la Colegiul Naţional “Dimitrie Cantemir”.

Dintre hobby-urile sale, domnul Bălăiţă este deodebit de dedicat numismaticii. Deţine o colecţie de monede şi bancnote din întreaga lume, (circa 200 de ţări, provincii, insule) şi o colecţie de jetoane, un fel de străbunic al actualelor tichete de masă, obiecte asemănătoare monedelor, cu valoare nominală şi emise de entităţi economice pentru uz intern. Pe contul de facebook se pot viziona imagini ale unor jetoane emise de societăţi de pe Valea Trotuşului. Din 2008 administrează un blog, (“numismon.blogspot.com”) dedicat pasionaţilor de numismatică;

Este pasionat de istoria judeţului Bacău, şi în special a Văii Trotuşului, privită prin prisma dovezilor numismatice (medalii, jetoane, plachete, insigne)

Nu în ultimul rând este îndrăgostit de arta populară românească: în luna noiembrie 2013, Biblioteca Municipală “Radu Rosetti” din Oneşti a găzduit în cadrul “Nocturnei bibliotecii” prima expoziţie personală intitulată “Un univers într-o lingură”, unde a expus circa 90 de modele de linguri crestate cu motive tradiţionale româneşti.

La vernisaj a vorbit, despre semnificaţia şi simbolistica crucii în viaţa creştinului, preotul Nicolae Zaharia, de la Biserica „Sf. Nicolae” din Oneşti.

Pristornicul este o cruce din lemn sau din piatră cu o mare varietate de forme şi ornamente, care serveşte la imprimarea prescurilor cu iniţialele chirilice ale lui Iisus Hristos. Legate de cultul morţilor, cele mai multe pristornice (pristolnice, pecetare sau prescurnicere) au formă de troiţă cu patru braţe, ornamentate prin crestare şi traforare.

„Crucea cea de viaţă dătătoare“ este cinstită în Biserica noastră în mod deosebit în Duminica a treia din Postul Mare şi în ziua de 14 septembrie, când cinstim Înălţarea Sfintei Cruci - făcută odinioară în secolul al IV-lea la Ierusalim de împărăteasa Elena şi de episcopul Macarie prin scoaterea lemnului Sfintei Cruci, spre cinstire, înaintea binecredincioşilor creştini. Astfel, la sărbătoarea Înălţării Sfintei Cruci cântăm „Veniţi toţi credincioşii să preamărim lemnul cel de viaţă făcător; pe el a întins Mâinile Sale, de bunăvoie, Hristos, Dumnezeul nostru. El ne-a ridicat fericirea cea dintâi“. Creştinul când se roagă şi când începe orice lucrare în cinstea Bunului Dumnezeu se închină cu semnul Sfintei Cruci „la fiecare pas şi la fiecare faptă ne însemnăm… cu semnul sfintei cruci” (Tertulian „De corona militis”) sau aşa cum ne îndeamnă Sfântul Chiril al Ierusalimului „ O, creştine, nici un lucru să nu faci, până nu faci semnul Sfintei Cruci... pecetluieşte cu Sfânta Cruce fruntea ta, trupul tău, pieptul tău, inima ta ...şi toate ale tale să fie pecetluite cu semnul biruinţei lui Hristos asupra iadului”.

Crucea, care până la Hristos a fost unealtă de tortură, stârnind groază şi silă, după moartea lui Iisus pe Cruce a devenit arma şi semnul mântuirii noastre "El a purtat păcatele noastre în trupul Său pe lemn pentru ca noi, murind faţă de păcate, să trăim spre îndreptare", spune Sf. Petru în întâia sa epistola sobornicească (2:24). Sfânta Cruce este un obiect excepţional al veneraţiei creştine pentru că fiecare credincios, atunci când o venerează, vede în ea instrumentul de răscumpărare al omenirii prin pătimirea Domnului, tăria credinţei, Biserica şi mântuirea. De aceea, simplul semn al crucii este un act de devoţiune adresat Sfintei Treimi, o mărturisire a credinţei noastre ortodoxe, o certitudine a apărării noastre împotriva satanei şi a tuturor relelor care vin de la el, rele care atacă şi sufletul şi trupul nostru.

Fiind atât de prezentă în viaţa noastră, pietatea populară a creat o serie de legende evlavioase în legătură cu Sf. Cruce, originea ei şi puterea ei izgonitoare de diavoli "Doamne, armă asupra diavolului, Crucea Ta o ai dat nouă", se cântă într-un tropar al Sfântului Maslu .Cea mai interesantă legendă pioasă este legarea Crucii de pomul cunoaşterii din Rai. Legenda, ca orice altă legendă, ascunde în ea o fărâmă de adevăr istoric, dar, mai ales, un sens spiritual pe care evlavia populară l-a însămânţat în ea. Cel mai important element al acestei legende este legarea ei de păcatul adamic şi de iertarea neamului omenesc. Acolo unde Adam a greşit, acolo s-a făcut şi făgăduinţa mântuirii viitoare.

Istoriceşte, Sfânta Cruce a existat şi pe ea a fost răstignit Mântuitorul, aşa cum ne spun Sfintele Evanghelii. Primele trei, numite şi sinoptice, de la Sfinţii Matei, Marcu şi Luca o amintesc pe calea spre Golgota. "Şi au silit pe un trecător care venea din ţarină, pe Simon Cirineul, tatăl lui Alexandru şi al lui Ruf, ca să ducă crucea Lui" (Matei 27: 32; Marcu 15: 2; Luca 23: 26). Încă şi mai direct o evocă Sfântul Ioan în momentul răstignirii "Şi ducându-Şi crucea, a ieşit la locul ce se cheamă al Căpăţânii, care, pe evreeşte se zice Golgota, unde L-au răstignit şi, împreună cu El, pe alţi doi, de o parte şi de alta, iar în mijloc, pe Iisus."(Ioan 19: 17-18), "Şi stau lângă crucea lui Iisus, mama Lui şi sora mamei Lui, Maria lui Cleopa şi Maria Magdalena" (Ioan 19: 25). Astfel "lemnul" pe care Sf. Petru spune că "Domnul a purtat păcatele noastre", unealta răstignirii Sale, e numit de ucenicii Domnului "Crucea lui Iisus". Acolo, pe cruce şi pe sângele curs din trupul Domnului, a fost întemeiată în mod mistic Biserica, pe care Iisus o trece în istorie prin pogorîrea Sfântului Duh peste Apostoli la Cincizecime. Paradoxul credinţei creştine constă în aceea că puterea lui Dumnezeu se arată în suferinţă, pe cruce, căci aşa cum mărturiseşte Sf. Pavel, "când sunt slab, atunci sunt tare". (2 Cor. 12). Aceasta este Crucea despre care tot Sf. Apostol Pavel scrie: "Căci cuvântul Crucii este, pentru cei ce pier, nebunie, iar pentru noi, cei ce ne mântuim, este puterea lui Dumnezeu, căci scris este: pierde-voi înţelepciunea celor înţelepţi şi ştiinţa celor învăţaţi o voi nimici." (1 Cor, 18-19). Însă Crucea este şi simbolul Bisericii lui Hristos care stă cu rădăcina înfiptă în dealul Golgotei trăgându-şi seva din sângele jertfei lui Iisus. Ea se înalţă până la cer prin braţul vertical şi cuprinde în ea întreaga lume pe care o îmbrăţişează salvator prin braţele orizontale. Ea închipuie verticalitatea bisericii, înălţarea la ceruri şi dimensiunea ei orizontală, socială, pentru toată viaţa pământească a omului.

Crucea poate fi privită nu doar ca obiect şi ca semn ci şi ca Misiune/Cale. Acest aspect se leagă de cunoscuta chemare a Mântuitorului: "Oricine voieşte să vină după Mine să se lepede de sine, să-şi ia crucea şi să-Mi urmeze Mie" (Mc 8, 34). La modul general, ştim că fiecare om este chemat de Dumnezeu pe calea creştină a desăvârşirii. La modul concret, fiecare trebuie să răspundă acestei chemări. "Crucea vieţii" nu înseamnă doar necaz şi suferinţă, ci şi "misiunea vieţii personale", împlinită în familie, la locul de muncă, în lume, în tot ceasul şi în tot locul, cu bună credinţă.

Recapitulând, Crucea este „pavăza, arma şi trofeul împotriva diavolului… Este scularea celor căzuţi, sprijinul celor statornici, reazemul celor slabi, toiagul celor păstoriţi, călăuza celor convertiţi, desăvârşirea celor înaintaţi, mântuirea trupului şi a sufletului, izgonitorul răutăţilor, pricinuitorul bunătăţilor, distrugerea păcatului, răsadul învierii, pomul vieţii veşnice” aşa cum reiese din mărturisirea inspirată a Sf. Ioan Damaschin (Dogmatica, IV).

Vă aşteptăm cu mult drag să vă îmbogăţiţi atât cunoştinţele, despre Sfânta Cruce, cât şi sufletele, cu simbolistica diversă ce reiese din exponatele pe care domnul inginer Dorel Bălăiţă le-a expus cu multă generozitate în Holul mare la bibliotecii noastre.

P.S. ... şi să nu uităm să înălţăm şi noi rugăciunea „O, preacinstită şi de viaţă făcătoare Crucea Domnului, ajută-mi mie cu Preasfânta Fecioară Născătoare de Dumnezeu şi cu toţi Sfinţii în veci. Amin !"

Bibliotecar, Mihaela Grigoraş

-