Miercuri,
25 iunie 2014, ora 800: autocarul cu 50 de bibliotecari
băcăuani, printre care şi oneştencele Doina Brumă, Camelia
Cartaş şi Rodica Zaharia porneşte către Piatra Neamţ, prima
oprire din program, unde este anunțată vizita la Biblioteca
Judeţeană „G. T. Kirileanu”.
Ora
1000: primiţi cu multă căldură de colegii noştri de
aici, vizităm spaţiile dedicate studiului şi împrumutului, dar şi
celorlalte activităţi culturale. Identificăm multe similitudini cu
viaţa de
bibliotecă de acasă, de la spaţii dedicate aceloraşi
tipuri de evenimente, cum ar fi luminoarul multifuncţional destinat
activităţilor neconvenţionale, până la preocuparea pentru
atragerea în instituţie a celor mai mici cititori şi formarea lor
ca utilizatori fideli, de la proiectele desfăşurate în
parteneriat, până la dezvoltarea continuă a serviciilor și
condiţiilor oferite publicului. Dacă îmi e permisă o opțiune
personală, recunosc că aşteptam cu nerăbdare să vizitez „Teatrul
de joacă” de la ultimul etaj, iar impresia lăsată de acest
amfiteatru mic, cochet şi perfect funcţional, cu tot ceea ce
presupune o sală de spectacole - scenă cu sonorizare şi lumini,
cabine şi depozite pentru recuzită, o cromatică armonioasă creând
o atmosferă intimă - m-au cucerit definitiv. La finalul vizitei,
dl. director Adrian Alui Gheorghe ne-a vorbit despre preocuparea sa
pentru nemurirea poetului național și despre proiectele de interes
imediat, legate de creșterea colecțiilor în bibliotecile nemțene.
După
nelipsita fotografie de grup, fără de care, nu-i așa, nici n-ar fi
adevărat că am trecut pe acolo, urcăm în autocar și pornim mai
departe.
Ora
1200: următoarea oprire - la Biblioteca Orășenească
Bicaz, unde se dovedește că profesionalismul, pasiunea și
dragostea pentru oamenii comunității sunt atuurile bibliotecarului
care, cu multă creativitate și bunăvoință, poate conferi unui
sediu micuț o mare versatilitate. Teatru de păpuși, sală de
lectură și împrumut pentru copii și adulți, loc de întâlniri,
lansări de carte, conferințe, nelipsitele puncte de acces la
internet pentru utilizatori, un mic acvariu cu două țestoase
prietenoase, expoziție de afișe și, cu siguranță, multe alte
frumoase întâmplări pe care noi nu am avut ocazia să le vedem,
veți întâlni oricând, dacă treceți pragul bibliotecii din
Bicaz. Alături de dl. Ion Asavei, un talentat povestitor și
împătimit bibliotecar, ne-au așteptat cele două colege alături
de care domnia sa „păstorește” biblioteca și dl. viceprimar,
ca reprezentant al autorităților locale, mereu alături de
instituția bibliotecară și nevoile ei. Împărtășim experiențe
comune, aflăm care sunt problemele cu care se confruntă ei,
povestim și despre ale noastre, ne bucurăm că suntem împreună.
Timpul, însă, trece repede. Ce urmează? Firește, poza de grup!
Ne luăm rămas bun de la colegii din Bicaz și... călătorului îi
șade bine cu drumul!
Ora
1400: traseul profesional continuă cu Biblioteca Tașca.
Aflată în clădirea proaspăt renovată a Centrului Cultural, cu o
firmă care ne-ar face mândri pe oricare dintre noi, aflăm curând
că biblioteca își merită din plin atât sediul curat, înalt, cu
pereții îmbrăcați în rafturi până sus, cât și firma. Are
5000 de volume obținute pe proiecte, iar domnul bibliotecar abia
prididise să le despacheteze și să le așeze pe rafturi. Exemplare
suficiente din fiecare titlu, spații de creștere, mobilier solid și
voluntari care ne așteptau în prag cu aparatele de fotografiat,
gata să imortalizeze vizita noastră. În timp ce îi transmitem
felicitări colegului nostru pentru realizările deosebite în ceea
ce privește dotarea bibliotecii, se face, brusc, frig. Ne îndreptăm
grăbiți spre autocarul mai călduros și uităm să facem poza de
grup. Oare om fi fost, n-om fi fost la Tașca? Dacă e adevărat că
o fotografie face cât o mie de cuvinte, vă dați seama cât ar mai
trebui să scriu, ca să vă conving că am trecut pe acolo?... Sau,
poate, mă credeți pe mai puține cuvinte...
Ora
1500: ultima bibliotecă vizitată - Biblioteca
Bicaz-Chei. Devine o regulă spațiul abia renovat, suficient pentru
fondul de carte existent, condițiile decente de studiu și acces
internet pentru utilizatori și de lucru pentru bibliotecari. Aici,
ne-au plăcut mobilierul foarte nou, rafturile pe rotile, pentru a da
posibilitatea modulării spațiului, faptul că biblioteca poate
comunica printr-o ușă cu sala de spectacole a Căminului Cultural,
și el oferind condiții excelente pentru orice activităţi de
profil. Am considerat potrivit să facem și noi o mică donație din
depozitul „Librăriei de criză”, căci, așa cum se spune, „dar
din dar se face rai” și bibliotecarii știu mereu să adauge un
strop de frumusețe oricărui colț de lume... sau de rai. Iar dacă
acest colț de rai se află în Munții Neamțului, cu atât mai
dragi și ușoare ne sunt gândul bun și gestul frumos, venit din
inimă.
Înțelegem
de la domnul metodist al Bibliotecii Județene Neamț că majoritatea
bibliotecilor nemțene arată ca acelea pe care le-am vizitat. Nu
putem decât să ne exprimăm admirația și să-i felicităm pe
colegii noștri pentru tot ce au reușit atât în plan material, cât
și spiritual, în slujba comunităților lor. Înainte de a ne
despărți, cu promisiunea reîntâlnirilor profesionale cât mai
dese, nu ratăm... fotografia de grup!
Vizita
la Mănăstirile Bistrița și Pângărați au întregit spiritual
itinerarul nostru. Oaze de liniște și reculegere, prin care ne-a
părut rău că am trecut așa de repede, ca și când graba noastră
ar fi știrbit încărcătura de frumos și bine care te înconjoară,
acolo, la tot pasul. Sperăm să fi luat cu noi măcar un strop din
serenitatea muntelui dimprejur și din râvna neștiută a celor care
se nevoiesc în aceste locuri binecuvântate. Cele tocmai pomenite nu
se pot, din păcate, imortaliza în fotografii. Rămân doar în
suflet, dacă suntem vrednici să le păstrăm.
Dacă nu, dispar în câteva secunde sau, mă rog, zeci de secunde,
făcând loc altor gânduri, ca, de exemplu, „Ce țară frumosă
avem... ce facem cu ea?” și altele asemenea, care nici n-au cum să
nu-ți vină în minte, de vreme ce mergi spre Cheile Bicazului,
chiar dacă e vreme urâtă, și plouă cu găleata, și Lacul Roșu
e maro spălăcit, și Barajul de la Bicaz pare strivit și el de
ploaie, neavând măreția aceea de-a dreptul apăsătoare a oricărui
baraj văzut de aproape; de la înălțimea autocarului îl străbatem
cu o oarecare indiferență, simțindu-ne, cumva, la adăpost, știind
că, de acum, următoarea oprire e acasă.
Ajungem
cu bine la Bacău și ne luăm rămas bun de la doamna bibliotecară
Marinela Ciuchi, metodistul Bibliotecii Județene, căreia îi
mulțumim pentru că a făcut posibil acest periplu plin de
beneficii, cu promisiunea următorului itinerar: Onești -Tg. Ocna -
Slănic-Moldova, la inițiativa colegelor nostre din județ, din alte
centre metodice, care n-au avut ocazia să ne viziteze până acum.
De
pe poziția noastră de gazde, dragi colegi, vă așteptăm și vă
promitem o întâlnire interesantă cu biblioteca oneșteană!
Bibl.
Doina Brumă
Șef
serviciu Relații cu publicul-Prelucrare documente
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu