Safta VARLAM, descendenta patronului spiritual al bibliotecii noastre, Radu Rosetti, ne-a părăsit lăsând în urmă amintirea generozităţii şi discreţiei unei aristocraţii româneşti apuse.
Safta VARLAM, Radu Beldiman împreună cu prof. Mihai Ciobotaru, fost director al bibliotecii
Ultimii aristocraţi
de Alina BAISAN
Articol din revista ELLE, 20.04.2010
“Neagu Djuvara si Safta Varlam, doi dintre ultimii descendenti ai aristocratiei romanesti, vorbesc despre privilegiile si blestemele care i-au urmarit pe cei de vita nobila, intr-un secol de viata, si dezbat pe marginea disparitiei unei intregi clase sociale.
Condamnarea la moarte
Cum anume le-a folosit educatia aleasa acestor oameni care, din virful piramidei sociale, au ajuns sa fie striviti de cei care reprezentau talpa societatii?
Cum anume le-a folosit educatia aleasa acestor oameni care, din virful piramidei sociale, au ajuns sa fie striviti de cei care reprezentau talpa societatii?
Neagu Djuvara, pe care norocul l-a tinut departe de tara in aceasta perioada cumplita, crede ca i-a ajutat in aceeasi masura in care le-a dat brinci . „stiindu-se coboritori din persoane care au facut cinste neamului, au avut curajul sa reziste mai usor. Desigur, au fost printre ei si ticalosi care au plecat capul, asta ca sa nu mai dau si eu nume despre care vorbeste astazi toata presa. Puteai sa fii de origine boiereasca, dar numele tau sa nu spuna nimic si atunci reuseai sa te angajezi. Dar daca te miroseau ca erai de origine sociala nesanatoasa, te persecutau. Martha Greceanu, a carei mama era nascuta Ghica, imi povestea ca reusea sa se angajeze dactilografa sau traducatoare de engleza, iar cind se descoperea cine este, era data afara de peste tot. O tinea pe maica-sa intr-o camaruta de trei metri pe trei, cu un singur pat, unde se culcau impreuna. Era oarecum condamnata sa moara de foame. S-a facut dinadins o persecutie din asta, pentru a distruge o intreaga categorie sociala. si nu vorbesc aici doar de coboritorii din vechea boierime, care nu mai erau chiar numerosi. Dar toata burghezia care se incropise in o suta cincizeci de ani si care daduse o seama de oameni valabili – medici, ingineri, avocati –, toti acestia au fost persecutati crunt.“
Safta Varlam priveste cu detasare cele intimplate. „Daca nu ar fi fost comunismul si noi am fi ramas niste privilegiati, nu am fi stiut cit valoram fiecare. Aveam avere frumoasa, bucatareasa, guvernanta si probabil nu m-as fi apucat de munca.“
Asa se face ca, desi avea studii de drept si de istorie, a luat-o de la zero, angajindu-se ca desenator la Institutul de Studii si Proiectari Hidroenergetice, unde a lucrat timp de 25 de ani. „Mama era o persoana cu foarte mult simt practic“, isi aminteste Ion Varlam. „Cosea bine, stia timplarie, repara biciclete, asa ca desenul liniar i-a placut de minune. Dar sa nu va imaginati ca pina la venirea comunismului nu facea nimic. Se ocupa de administrarea averii. Nu statea cu cucoanele la cafea. Parintii mei nu au fost niste petrecareti: se duceau la masa la rude si la prieteni, dar nu la baluri, asa cum s-ar crede!“
Asa se face ca, desi avea studii de drept si de istorie, a luat-o de la zero, angajindu-se ca desenator la Institutul de Studii si Proiectari Hidroenergetice, unde a lucrat timp de 25 de ani. „Mama era o persoana cu foarte mult simt practic“, isi aminteste Ion Varlam. „Cosea bine, stia timplarie, repara biciclete, asa ca desenul liniar i-a placut de minune. Dar sa nu va imaginati ca pina la venirea comunismului nu facea nimic. Se ocupa de administrarea averii. Nu statea cu cucoanele la cafea. Parintii mei nu au fost niste petrecareti: se duceau la masa la rude si la prieteni, dar nu la baluri, asa cum s-ar crede!“
Aristocratia, azi
Safta Varlam isi aminteste: „Bunicu’ vorbea moldoveneste, pe cind tata vorbea corect literar. Vorbind cu parintii, cu bunicii, inveti lucrurile pe care poti sa le faci si pe care nu trebuie sa le faci. Asta e foarte greu de invatat. Cum sa vorbim noi limba taranilor?“ Amestecul cu clasele sociale de sub ei era de neconceput, cu toate ca oamenii de rind veneau sa le ceara sfatul. „E un trend acum sa vorbesti despre disparitia aristocratiei”, constata Ion Varlam.
„Insa nu a disparut decit acel stil de viata cu care ei se inconjurau pe vremea cind erau niste oameni avuti. Adoptau acest stil din credinta ca ei au o misiune exemplara fata de restul lumii si ca aceasta exemplaritate trebuie ilustrata cu oarecare protocol si pompa. Nobilimea a fost locul de conservare a valorilor autentice si locul de afirmare a noilor valori. Membrii ei nu erau niste creatori, sau erau doar in ceea ce tinea de exemplaritate. tin minte ca atit bunicul meu, cit si cel al verilor mei, isi petreceau o buna parte din timp ascultind problemele taranilor. Inainte de a merge la avocat sau la doctor, oamenii veneau sa le ceara lor sfatul. Activitatea aceasta, pe care azi am numi-o pretentios «de consultanta», se datora autoritatii morale care o aveau pe plan local, mostenire a feudalismului“, explica Ion Varlam.
Safta Varlam isi aminteste: „Bunicu’ vorbea moldoveneste, pe cind tata vorbea corect literar. Vorbind cu parintii, cu bunicii, inveti lucrurile pe care poti sa le faci si pe care nu trebuie sa le faci. Asta e foarte greu de invatat. Cum sa vorbim noi limba taranilor?“ Amestecul cu clasele sociale de sub ei era de neconceput, cu toate ca oamenii de rind veneau sa le ceara sfatul. „E un trend acum sa vorbesti despre disparitia aristocratiei”, constata Ion Varlam.
„Insa nu a disparut decit acel stil de viata cu care ei se inconjurau pe vremea cind erau niste oameni avuti. Adoptau acest stil din credinta ca ei au o misiune exemplara fata de restul lumii si ca aceasta exemplaritate trebuie ilustrata cu oarecare protocol si pompa. Nobilimea a fost locul de conservare a valorilor autentice si locul de afirmare a noilor valori. Membrii ei nu erau niste creatori, sau erau doar in ceea ce tinea de exemplaritate. tin minte ca atit bunicul meu, cit si cel al verilor mei, isi petreceau o buna parte din timp ascultind problemele taranilor. Inainte de a merge la avocat sau la doctor, oamenii veneau sa le ceara lor sfatul. Activitatea aceasta, pe care azi am numi-o pretentios «de consultanta», se datora autoritatii morale care o aveau pe plan local, mostenire a feudalismului“, explica Ion Varlam.
Neagu Djuvara sustine ca educatia aleasa este cea care inca te diferentiaza de restul. „Chiar si in Niger, unde am lucrat ca diplomat, in mica societate frantuzeasca de acolo, formata din cei care se stiau nobili, pe mine m-au cooptat imediat. De unde au stiut?! S-au ghidat dupa maniere, dupa felul in care vorbeam.“
Cu toate astea, nimic nu il opreste sa priveasca cu detasare si amuzament unele semne de parvenitism in rindul strabunilor sai. „Strainii au speculat ca boierimea nu este nobila, pentru ca la noi nu au existat titluri de tip occidental, asa cum nu au fost mult timp nici in Polonia. Or, la noi, boierimea se mostenea prin faptul ca erai fiu de boier, ca aveai paminturi imense de pe care se putea aduna oaste in caz de pericol. Abia dupa venirea fanariotilor, Constantin Mavrocordat a hotarit ca, daca timp de trei generatii o familie nu mai are mari dregatorii in stat, pierde titlul de boier, devenind mazil. Acum se confunda cumva titlul de mare boier cu cel de mare dregator. Au avut si romanasii nostri un complex, cind au inceput sa calatoreasca in Occident. Multi dintre ei – este si cazul unor membri ai familiei mele dinspre mama, Gradistenii – si-au trintit niste coroane de conti, dar sint convins ca nu aveau dreptul.“
Dar asta se intimpla pe vremuri. Ce pret mai punem astazi pe numele strabunilor, cind ierarhia valorilor se rastoarna de la o zi la alta? Pentru Safta Varlam au ramas doar amintirile inecate in negura timpului si compania unor prietene de generatie, tot mai putine de la an la an. Refuza sa faca mare caz din faptul ca este aristocrata.
Fiul acesteia, insa, crede ca „nobilimea este o nevoie sociala. Chiar acolo unde toti indivizii au fost exterminati si nu mai exista, se naste alta. Se regenereaza, atita timp cit familii ca Ghica, Sturdza, Bibescu, Brancoveanu, Miclescu au copii si exista un cadru familial in care se transmit aceste valori. E adevarat ca in momentul de fata e greu sa aiba influenta, dar eu nu cred in disparitia totala a acestei clase. Bine, nu se mai fac nobili ereditar, dar se formeaza o noua aristocratie, din care fac parte niste oameni de bine, pentru care optiunea binelui impotriva raului motiveaza actiunile lor in viata“.
Dar asta se intimpla pe vremuri. Ce pret mai punem astazi pe numele strabunilor, cind ierarhia valorilor se rastoarna de la o zi la alta? Pentru Safta Varlam au ramas doar amintirile inecate in negura timpului si compania unor prietene de generatie, tot mai putine de la an la an. Refuza sa faca mare caz din faptul ca este aristocrata.
Fiul acesteia, insa, crede ca „nobilimea este o nevoie sociala. Chiar acolo unde toti indivizii au fost exterminati si nu mai exista, se naste alta. Se regenereaza, atita timp cit familii ca Ghica, Sturdza, Bibescu, Brancoveanu, Miclescu au copii si exista un cadru familial in care se transmit aceste valori. E adevarat ca in momentul de fata e greu sa aiba influenta, dar eu nu cred in disparitia totala a acestei clase. Bine, nu se mai fac nobili ereditar, dar se formeaza o noua aristocratie, din care fac parte niste oameni de bine, pentru care optiunea binelui impotriva raului motiveaza actiunile lor in viata“.
Neagu Djuvara crede ca „aristocratia s-a sfirsit definitiv, in toate tarile. Am citiva verisori mai tineri pe aici care nu mai au deloc constiinta apartenentei la aceasta clasa. Ca sa nu mai spun ca si casatoriile sint foarte amestecate, iar fete frumoase si dragute si destepte aproape ca nu mai gasesti decit printre cele coboritoare din fosta nomenclatura! Avem, insa, incetul cu incetul, o elita de tineri, indiferent de originea lor, care din punct de vedere al structurii intelectuale s-au invatat cu moravurile din Occident. Sintem totusi o tara tinara politic si, fiind si mai ambitioasa, se poate intimpla sa ne infigem in Europa cu oameni tineri, care sa ajunga la virful politicii europene. E un fenomen universal ca aceia care vin de la periferie sa impinga rindurile si sa ajunga in virf. Asa ca nu sint pesimist pentru marele viitor, ci doar pentru viitorul imediat“.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu